Alegere optimă

TIPĂREȘTE

În San Sebastian de La Gomera nu ai la îndemână prea multe alegeri în privința locurilor de cazare deși vorbești despre capitala insulei.  

Orașul în care viața se derulează cu o intensitate ce îmi aduce aminte de zicala “are două viteze ca melcul, încet și foarte încet” atrage atenția turiștilor prin faptul că a reprezentat ultimul petec de pământ european călcat de Cristofor Columb în drumul său spre Lumea Nouă.

Numele său îl regăsești în Casa Colon – închisă pentru renovare la data prezenței noastre pe acolo, Avenida de Colon – principala arteră a urbei – și Hostel Colon.

Nu am ales cea din urmă ofertă ci ne-am îndreptat spre Hotel Torre del Conde, situat la o depărtare nu prea mare, cu un mic impediment constând în faptul că nu poți ajunge în fața intrării decât pe jos. Astfel că am lăsat mașina la o distanță de vreo 60 metri, am dus bagajele la recepție apoi m-am întors să caut un loc de parcare până Adriana îndeplinea formalitățile de cazare.

Am găsit unitatea în plin proces de renovare, cu spații în care accesul turiștilor era interzis, dar fără urme de mizerie sau praf pe holuri sau în cameră, aspect care merită aprecierea noastră.

De asemenea, un brăduleț împodobit aflat lângă recepție avea menirea de a aminti turiștilor perioada în care ne aflăm.

Camera avea dimensiuni medii dar cu un pat mare și confortabil și un geam cu deschidere deasupra unei străduțe pietonale spre un restaurant ce servea mușterii pe scăunele în stradă, amintindu-ne de Vietnam.

Deși au servit clienții până spre miezul nopții, nu am fost absolut deloc deranjați de meseni. Cred că prin zonă și vorbăria se supune regulilor de calm și pace…

Baia era decorată în tonuri gri, întrerupte de obiectele sanitare albe și un brâu negru undeva sus, pe perete aproape de tavan. Dușul era adaptat și pentru persoanele cu dizabilități.

Având rezervare cu demipensiune, cina am servit-o în restaurantul rămas disponibil odată cu demararea lucrărilor de modernizare.

Nu mică ne-a fost surpriza când am fost salutați în românește de către o ospătăriță ce își făcuse bine temele și care știa încă de la intrarea în schimb de faptul că urma să ne servească ultima masă a zilei.

Una foarte gustoasă, în care am avut parte de vinete gratinate extrem de delicioase ce acopereau o salată de legume, niște papas arrugadas foarte sărați și câteva felii subțiri de grătar pe un pat de conopidă.

Cum dimineața plecam devreme pentru a ajunge cel târziu la ora 6.40 în port, am aflat că pentru micul dejun ne vor fi pregătiți ceva biscuiți, gemuri și ceai. Însă spre surprinderea noastră aveam să observăm că meniul era mai variat însă timpul ne presa. Noi eram pregătiți doar să luăm biscuiții și să îi mâncăm pe ferry, nu ne rămânea timp să stăm la masă.

În opinia mea, hotelul notat de Booking cu nota 8,3 reprezintă o bună posibilitate de cazare pentru un turist aflat în trecere prin San Sebastian de La Gomera, orașul fondat la sfârșitul secolului al XV-lea, jefuit în mai multe rânduri de pirați (chiar și de cei algerieni – eu nu îmi imaginam că și africanii au fost pirați!) și care a reprezentat de-a lungul timpului un refugiu sau o escală pentru navele care călătoreau pe rutele Atlanticului.              

---

VIZUALIZĂRI: 296 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI