Trebon - un alt orășel de poveste în sudul Cehiei

TIPĂREȘTE

Următoarea oprire după Castelul Landštein a fost orășelul Třebon. De-acum am părăsit Moravia, suntem în Boemia de Sud și ne apropiem de Český Krumlov.

Třebon a fost fondat în sec. 12 de către Lorzii de Landštein, descendenți din puternica familie nobiliară Vitkovec (Witigonen). Vom fi auzit de mai multe ori în zilele ce vor urma legenda împărțirii trandafirilor, care spune că înainte de a muri, Vitek de Prčice a decis să-și împartă vastul domeniu celor 5 fii ai săi, fiecare urmând a-și împodobi blazonul cu câte un simbol: un trandafir cu 5 petale, diferite fiind doar culorile: Jindřich (care a generat dinastia Lorzilor de Hradec) a primit un trandafir galben pe fond albastru; Vitek II (Lorzii de Krumlov) – trandafir verde, fond argintiu; Vitek III (Lorzii de Rožmberg) – trandafir roșu, fond argintiu; Vitek IV (Lorzii de Landštein și Třebon) – trandafir alb, fond roșu; Sezema (Lorzii de Sezimovo Usti) – trandafir negru, fond galben.  

Lorzii de Landštein și-au ridicat în Třebon un mic castel, au construit Biserica Sf. Jilji și au fortificat mica localitate cu ziduri înconjurate de șanț. Třebon a fost preluat în 1366 de familia Rožmberg (devenită între timp cea mai puternică din Boemia), care avea să-l stăpânească timp de aproape 3 secole – a fost perioada de glorie a orașului. Třebon a căpătat statutul de oraș regal și importantul privilegiu de a importa sare. S-a ridicat Mănăstirea Augustină și s-a consolidat sistemul de apărare care, împreună cu împrejurimile mlăștinoase, au transformat Třebon într-o cetate impenetrabilă, determinând-o să reziste cu succes atacurilor repetate ale husarilor. În a doua parte a sec. 17, sub iluminatul Petr Vok de Rožmberg, s-au dezvoltat exploatări miniere în regiune și s-a construit un complicat sistem de acvacultură, rezultat din unirea mai multor iazuri printr-un canal artificial; el a supraviețuit până în zilele noastre, crapul de Třebon fiind unul din brandurile apreciate, exportat în toată Europa.

Petr Vok a murit în 1611 fără să lase în urmă niciun urmaș direct. În consecință, Třebon a fost preluat de familia Švanberks, iar după 11 ani de familia de Habsburg, ce a domnit până în 1660. Între timp orașul decăzuse vizibil, în special din cauze naturale, precum epidemii de ciumă sau incendii repetate, dar și în urma Războiului de 30 de ani.

Este momentul ca o nouă familie nobiliară, reprezentată prin prințul Johann Adolf von Schwarzenberg, să se afirme în Třebon, rezultând pentru acesta o nouă perioadă de înflorire. Se conturează piața centrală înconjurată de case din piatră cu frumoase fațade renascentiste și baroce, se dezvoltă agricultura, exploatarea lemnului și cultura peștilor. Mai târziu, în sec. 19, construirea căii ferată Praga-Viena reafirmă importanța orașului Třebon (însuși împăratul Franz Josef se numără printre primii călători), care ulterior își descoperă noi valențe, cele datorate proprietăților terapeutice ale nămolului sapropelic.  

În 1946, proprietățile familiei Schwarzenberg sunt naționalizate. Alt moment istoric îl reprezintă anul 1977, când Třebonsko (orașul și împrejurimile sale) a fost inclus printre cele 400 de rezervații ale biosferei aparținând UNESCO. Se poate spune că Třebon este, pe scurt, definit de următoarele: trandafirul cu 5 petale (istorie), crapul și spa.

... Parcarea publică se află nu departe de una dintre cele 4 porți de intrare în orașul vechi, Jindřikohradecká. Traversăm podul peste Zlatá Stoka (însuși Canalul de Aur, cel construit de genialul Štěpánek Netolicský în sec. 16, spre a conecta iazurile crescătoare de crap), pe urmă pătrundem în inima vechiului burg medieval. Precum Telč, acesta ne întâmpină cu uriașa sa piață pietruită, vegheată de frumoasele clădiri pastelate, cu fațade triunghiulare, parcă desprinse din basmele Fraților Grimm! Și tot ca acolo, descoperim o fântână barocă și o coloană a ciumei, zisă și mariană (pentru că astfel de monumente erau închinate Fecioarei Maria la final de epidemie de ciumă, în semn de mulțumire).  

Deflilăm pe lângă șiruri de porticuri (formate de coloanele ce dublează primul nivel al caselor lipite între ele), pe mijlocul pieții sunt bănci la umbra unor copăcei plantați în ghivece uriașe, ne intersectăm chiar și cu trenulețul turistic, însă ratăm celebrul Muzeu al Marțipanului, tot cu ochii după turnul vechii Primării. Ne-am putea cocoța, urcând cele 100 de trepte, dar decidem că ne-am făcut deja pașii pe verticală la Castelul Landštein (și ni-i vom dubla în curând la Český Krumlov, dar să nu anticipăm 😊). Poposim câteva minute la centrul de informații turistice, unde găsim materiale prețioase și mergem mai departe, dar nu înainte de a admira, pe partea opusă, silueta delicată a hotelului istoric Bílý Koníček (Căluțul Alb).  

Piața se termină în poarta Břilická, decorată în partea de sus cu un superb model sgraffiti, dincolo de care descoperim vechea fabrică regală de bere (pe stânga), iar pe dreapta – o pensiune, un restaurant cu terasă și apoi Castelul Třebon. Am venit chitiți pe castel, dar parcă și berăria sună bine... Ne documentăm la fața locului și ne hotărâm: la castel e deschis până diseară, hai întâi la fabrica de bere. Turul începe peste vreo juma de ceas, timp suficient să dăm o fugă până la cel mai apropiat iaz și să facem câteva poze.

La fabrica de bere Regent plătim 15 euro pentru amândoi (da, da, în euro) și, pentru că turul se desfășoară în limba cehă, primim câte un pliant cu explicații în engleză (returnabil la final). Ghidul e un tinerel blonduț și serios, vizităm vechile clădiri minunat întreținute și câteva din sălile cu rezervoare din inox. Aflăm că e una dintre cele mai vechi fabrici de bere din Boemia, fiind înființată în 1379, pe locul alteia mai vechi încă, aparținând vechii mănăstiri augustine. Locuitorii orașului nu aveau acces la berea făcută în berăria mănăstirii, așa că și-au înființat propria fabrică de bere, în clădirea primăriei (avea să funcționeze până în 1526, când a fost distrusă de un incendiu). Berăria mănăstirii a funcționat neîntrerupt până în zilele noastre. După al doilea război mondial, a devenit parte a companiei de stat South-Bohemian Breweries, împreună cu Budwar și Samson. Din anul 2000, fabrica de bere Regent are un patron privat.

Ni se prezintă procesul de fabricație și ni se dau explicații despre ingrediente și produsele finite, care acoperă o largă paletă de gusturi și arome. Evident, se produce și bere fără alcool. Partea de final a vizitei este cea mai faină și mai așteptată de toată lumea: degustarea. Aceasta are loc într-o sală special dedicată, undeva, în subsol, cu bolți căptușite cu cărămidă, mese și bănci de lemn. Ghidul tinerel se transformă în barman, iar numărul dozelor servite este – teoretic – nelimitat. Degustăm și noi, că așa se cade...  

Pe urmă ne îndreptăm spre castel, însă pe drum ne împiedicăm de restaurantul cel cu terasă umbroasă, că tot se făcu ora mesei... Dar despre asta vom povesti altădată.

Castelul Třebon cuprinde mai multe clădiri interconectate, adăpostind între ele mai multe curți interioare; totul înconjurat de un parc englezesc superb, pe care doar îl întrezărim, n-avem timp să-l luăm la pas. Sunt disponibile 3 tururi de vizitare (45 de minute durează fiecare), tot la 20 de minute interval: turul A – interioarele în stil renascentist ale Rožmberg-ilor; turul B – apartamentele private ale familiei Schwarzenberg; turul C – grajdurile, bucătăria câinilor și cazematele. Nimerim (nu pot zice că alegem) turul A, în limba engleză (!). 180 czk = 32 lei de persoană. A, și... no photo! – aflăm când începem vizita și suntem foarte dezamăgiți din acest motiv, dar trebuie să ne conformăm...

Castelul Třebon, în forma actuală, datează de la jum. sec. 16, când vechiul castel gotic a fost distrus de un incendiu aproape în totalitate. Vilém de Rožmberk a decis reconstruirea lui în manieră renascentistă, angajând în acest scop arhitecți și meșteri italieni. Vilém n-a avut urmași și, după ce a murit, toată averea, dar și datoriile, i-au revenit fratelui său mai mic, Petr Vok. Din cauza datoriilor, acesta a fost nevoit să-și părăsească reședința din Český Krumlov și să se stabilească definitiv în Třebon. Între cele 2 războaie mondiale, castelul a rămas nelocuit, o scurtă vreme fiind transformat în hotel, iar în timpul celui de-al doilea război a fost sediu al Gestapoului. Din 1947 aparține statului.  

Vizita este extrem de interesantă, ne poartă prin mai multe încăperi pline de farmec medieval, iar poveștile spuse de ghid ne captivează total, că nici nu știm când trece timpul!... Evident, istoria începe cu legenda împărțirii trandafirilor și continuă cu mici... bârfe despre cei 2 frați, total diferiți ca fire și educație. Vilém a fost, se pare, cel serios, dedicat vieții politice (candidat la tronul Poloniei la un moment dat), diplomatice și militare, pe când Petr Vok a fost un tip libertin, romantic, îndrăgostit de femei și de cărți, pasionat de științele mai mult sau mai puțin exacte. Una dintre marile lui iubiri a fost alchimia și castelul Třebon păstrează încă în stare aproape originală camera de alchimie, din care nu lipsesc craniul, mingea de cristal, cuptorul pentru topirea metalelor și tot felul de ingrediente de origine organică sau anorganică.  

Interesantă este și încăperea numită Kunstkammer (camera cu obiecte de artă). Petr Vok era un mare iubitor de astfel de artefacte, printre ele numărându-se tablouri semnate de Rubens, Albrecht Dürer, Hans von Aachen. Prețioasa colecție includea multe altele: mobilier de lux, porțelanuri, obiecte din aur și argint, pietre prețioase, fildeș, chihlimbar, hărți, astrolabe, busole, minerale rare, scoici etc. Majoritatea s-au păstrat loco, după moartea proprietarului fiind ambalate în cutii anoste, redescoperite abia după sute de ani.

Nu aceeași soartă a avut-o colecția fabuloasă de cărți a lui Petr Vok, care se spune că aduna în jur de 11000 de volume din toate domeniile. La vremea respectivă, o carte valora cât 50 de boi și, în ciuda problemelor financiare, Petr Vok n-a pregetat ca toată viața să colecționeze cărți (iar pe majoritatea se crede că le-a și parcurs). Soarta bibliotecii sale este însă aventuroasă și lipsită de noroc. Cu limbă de moarte, Petr Vok lasă colecția sa de carte nou-înființatului gimnaziu din Sobeslav, însă moștenitorul proprietăților sale, Petr I de Schwamberg nu s-a îndurat să se despartă de o asemenea comoară. Habsburgii, care au confiscat întregul domeniu în 1620, au decis să mute biblioteca la Praga, astfel că toate cărțile au fost ambalate în cutii și transportate cu pluta pe Vltava în sus. În 1648, armata suedeză a invadat Praga, iar colecția de carte a lui Petr Vok avea să facă parte din prada de război. În prezent, o mică parte a supraviețuit și poate fi admirată la Biblioteca Regală din Uppsala.

... Trecem apoi spre zona mai... frivolă a vizitei... Sufrageria, unde masa era servită zilnic de 2 ori, la orele 10 și 18, fiecare durând timp de 4 ore și constând în 20-22 de feluri de mâncare. Vesela era așezată pe 10 mese și primii serviți erau copiii, care la final primeau dulciuri și bere. Că veni vorba, berea se consuma caldă, de multe ori adăugându-i-se un ou crud, o lingură de miere sau un cub de unt. Vinul diluat cu apă era consumat de domni tot timpul zilei, iar a bea apă era considerată o pedeapsă, pe care de obicei o primeau servitorii stângaci.

Fraucimori (de la „frau” = femeie și „zimmer” = cameră) era încăperea unde socializau doamnele ținute la curte de Petr Vok. Acestea își ocupau timpul brodând, cântând din lăută, citind poezie, dansând, studiind limbi străine. Principala lor ocupație era însă a împodobi cu propria prezență ambientul... Se spune că Petr Vok a avut grijă ca toate doamnele de la curte să se mărite bine, pentru fiecare organizând recepții de nuntă ce durau 3 zile. Preferata a fost Eliska Fedorovna, o rusoaică pitică.

Desigur, nu are cum să lipsească portretul Perchtei de Rožmberk, măritată contra voinței sale cu Jan de Liechtenstein, care a tratat-o rău pe parcursul întregului mariaj. Pe patul de moarte fiind, acesta și-a rugat soția să-l ierte, dar ea a refuzat să fie o bună catolică și s-o facă, iar el a blestemat-o. Se spune că, mereu îmbrăcată în alb (de unde și numele Doamna în Alb), Perchta este văzută deseori rătăcind ca un spectru pe fostele moșii ale familiei... Și se mai spune că, în funcție de culoarea mănușilor pe care le poartă, poate prevesti întâmplări bune (alb), rele (negru) sau foc (roșii)...

... Třebon mai are multe de oferit. Din păcate, timpul nu ne era cel mai bun prieten și a trebuit să ne mulțumim cu atât. Se mai pot vizita: cripta în stil neogotic a familiei Schwarzenberg, teatrul (datând din sec. 16; în forma actuală, din 1833), biserica Fecioarei cu un altar deosebit și o statuie a Madonei din Třebon (aprox. 1400), Casa Naturii, Casa lui Štěpánek Netolicský, o galerie de artă budistă în vechiul turn de apă al orașului. Desigur, se pot face plimbări cu barca pe lacuri, există numeroase trasee pentru bicicletă sau de parcurs la pas prin împrejurimi. A, și să nu uităm de spa! Și de marțipan! 😊

---

VIZUALIZĂRI: 339 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI