Cazare într-un decor mirific

TIPĂREȘTE

Ca bază de cazare pentru explorarea părții de nord și nord-vest a Insulei Tenerife am căutat destul de serios, ofertele fiind foarte variate: de la hoteluri cu demipensiune în Puerto de la Cruz, apartamente cu posibilitatea de a te gospodări singur, pensiuni cu mic dejun sau case rurale, unele dintre ele păstrând arhitectura și aerul vechi de odinioară.

Căutările s-au oprit brusc și listele cu preferințe au devenit caduce în momentul în care am dat de Casa Rural Malpais Trece din Garachico. Nu doar pentru cum se prezenta dar și pentru poziționarea sa, astfel încât acoperea optim teritoriul pe care doream să-l explorăm timp de 4 zile.

De cum am intrat pe site-ul unității am știut că acolo vreau să stăm. Iar așteptările ne-au fost depășite odată ajunși la fața locului.

În primul rând prin poziționarea sa, deasupra unor terase cu banani care mergeau în jos până la țărmul oceanului, având la stânga și la dreapta vederi de-a lungul coastei. În spatele casei stătea de strajă Muntele Teide, cu a sa măreție perfect vizibilă în diminețile senine, din stânga vârfului dându-ne binețe soarele matinal.

Apoi prin construcția casei și grija față de orice detaliu menit a face oaspetele să se simtă confortabil.

Compusă din două incinte, casa veche și dependințele, ambele renovate și transformate în spații de cazare sau de deservire, unitatea dispune de camere închiriate pe perioade mai lungi de către pensionari în special, noi fiind cei mai tineri pe acolo. Durata minimă de închiriere a unei camere este de 3 nopți.

Noi am fost repartizați în casa veche, într-una din cele 3 camere de acolo, la care ajungeai dintr-un hol plin cu flori. Tot din acel hol intrai într-o sufragerie ce păstra aura mijlocului de secol XX, cu fotolii și o canapea de epocă, cu rafturi pe care se odihneau sumedenie de cărți și fotografii, între care una cu fostul proprietar alături de îndrăgitul Julio Iglesias.

Camera era de o simplitate fermecătoare, un stil rustic canarez, cu perdele colorate și ornamente de fier forjat la draperii, lustră și pat, iar pe pereți tablouri alb negru. Ca spații de depozitare aveam unul pentru haine încastrat în perete, un scrin ce ține loc și de birou și un dulăpior înalt și îngust cu vreo câteva sertare.

Baia se prezenta foarte curată – de altfel în fiecare zi intra camerista să deretice -, cu aceeași gresie maro ca și cea din cameră, cu faianță în aceiași paletă coloristică iar obiectele sanitare și prosoapele de un alb imaculat.

 Însă farmecul locului era asigurat de spațiul exterior proiectat astfel încât să satisfacă și cele mai pretențioase gusturi.

Micul dejun se putea servi în fosta bucătărie sau în aer liber în fața acesteia ori la mese împrăștiate cu bun gust pe iarbă asigurând priveliști spre ocean.

Pentru relaxare și siestă aveai la dispoziție terase încadrate de flori sau șezlonguri la soare și vedere spre plantațiile de banane și către apă.

Curtea era amenajată de o persoană tare pricepută în asemenea îndeletniciri de vreme ce toată lumea o admira și nu prea aveai ce hibă să-i găsești. Flori colorate frumos aranjate sau curgând din ghivece suspendate, arbuști de diferite coronamente și înălțimi, pavajul din dale și pietre mărunte fără urmă de iarbă uscată printre ele, bordurile văruite într-un alb ca spuma laptelui, băncuțe și măsuțe răspândite ici colo, mini terase cu vedere spre ocean sau spre munte, ghivece în care nu se vedeau frunze uscate, palmieri și tot soiul de felinare cu lumini solare pentru a asigura seara un cadru feeric.

Gazdele asigurau doar micul dejun ca masă a zilei, însă băutură aveai la dispoziție pe tot timpul șederii. Te serveai cu vin, bere, suc, apă minerală sau plată, te notai în caiet de fiecare dată și plăteai la plecare. Prețurile erau destul de asemănătoare celor din magazine, 8 euro sticla de vin, 1,50 euro berea sau 1 euro apa.

Un mic frigider se afla și în holul vechii case însă acesta era destinat doar păstrării la rece a produselor oaspeților.

Întrucât vremea în zonă poate prezenta schimbări rapide, umbrelele le luai din suportul special dacă te numărai printre cei dornici de plimbare într-un astfel de decor.

Accesul în curte era interzis autoturismelor, locurile de parcare fiind asigurate la limita proprietății.

Petrecerea dimineții și savurarea unei cafele sub razele călduțe ale soarelui sau a serilor cu un pahar de vin pe terasă, cu cerul înstelat deasupra au reprezentat momente ce nu se vor șterge prea curând din amintirile noastre.

Casa Rural Malpais Trece din Garachico e situată pe primul loc în topul cazărilor avute în Insulele Canare și o recomand cu mare căldură celor care caută altceva decât hoteluri impersonale, chiar dacă au stele multe sau celor care doresc ca măcar odată să fie înconjurați de plantații verzi de banani.

Cu siguranță fotografiile și video anexat vor prezenta mai mult din farmecul acestei case decât pot așterne eu aici.    

---

VIZUALIZĂRI: 720 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI