Zona Joldești – Vorona – un punct turistic în continuă dezvoltare

TIPĂREȘTE

Anul Nou se apropie cu pași repezi, oamenii se grăbesc să pregătească cum se cuvine petrecerea dintre ani: gânduri bune, mâncare de soi, băutură nobilă și haine noi strălucitoare. Deja nu ne mai gândim prea mult la trecut și ne trecem pe listă dorințe noi (sau vechi), speranțele sunt maxime, promisiunile solemne.

Atmosfera sărbătorilor de iarnă creează însă și o puternică emoție, o cascadă de amintiri frumoase ne inundă mintea și sufletul tresare la clinchet de clopoței și aromă de cozonac. Tot ceea ce are legătură cu locurile natale sau cu cele unde ai copilărit stârnesc aduceri aminte care ne transpun în epoca bunicilor și părinților noștri atunci când noi copiii, fără griji, ne trăiam copilăria.  

În această toamnă am ajuns în satul bunicilor, oameni ai pământului, iubitori de tradiții, muncitori și credincioși. Este așezarea natală a mamei lui Mihai Eminescu, „dulcea mamă” – Raluca Iurașcu. Este satul unde probabil a ajuns și Marele Poet, unde savantul Nicolae Iorga a încercat să descifreze vechi inscripții, iar geograful Victor Tufescu a studiat relieful frumos așezat al zonei. De asemenea, Mihai Sadoveanu a scrutat de peste râul Siret, de la Liteni, cătunul strâns lipit de cursul râului dătător de viață. Este satul prin care omul de cultură botoșănean Tiberiu Crudu a trecut și poposit de nenumărate ori în drum spre Tudora natală. Este satul Joldești, așezare botoșăneană aparținând comunei Vorona.

În acest sat de pe valea mănoasă a Siretului am petrecut multe ierni de poveste – povești create de oameni (bunicii și rudele mele), de omătul nelipsit și de inocența copilăriei. Vremuri care azi pot părea anacronice, vremuri care nu se mai pot recrea, vremuri „altfel” pe care le purtăm majoritatea în amintiri neprețuite. De la aroma mâncărurilor și produselor preparate în gospodărie (șorici pârlit la foc de paie, caltaboș și chișcă, cozonaci, alivancă, julfă cu semințe de cânepă – care nu era drog pe atunci), la joaca fără sfârșit cu sania pe drumuri și repetițiile pentru mers cu colinda. În epoca comunistă aveam la țară brad (din care nu lipseau bomboanele de pom, ciocolățele, instalația tip flori, dar și suporturile clipsuri pentru lumânărele), aduceam și câteva portocale de la Capitală (plus mentosane și cutii cu bomboane cip), umbla și preotul cu Ajunul și Boboteaza aducând colaci și mere. De Crăciun mergeam cu colindul, iar de Anul Nou cu sorcova. Așteptam banda lui Bujor pe 31 decembrei – 1 ianuarie să vină cu alaiul de mascoide și urători, chiar ne ascundeam după bunici când vedeam ursul. Boboteaza venea cu geruri adevărate, era momentul când se tăiau bucăți mari de gheață din apa înghețată a Siretului. Povești de iarnă, ierni de poveste...

Joldești – repere turistice

Recent în această toamnă călduroasă Joldeștiul și-a îmbogățit zestrea culturală cu un mare centru cultural – Luceafărul, indubitabil legat de moștenirea eminesciană a satului. În analogie cu reședința boierească a unui reprezentant al familiei Balș aflată la câțiva metri distanță (azi școala gimnazială „Raluca Iurașcu” ) centrul cultural are un turn de belvedere din care poți vedea casele satului, dealurile din Culmea Siretului, valea râului Siret. Clădirea beneficiază de o sală de spectacole generoasă (dotată cu vestiare și dușuri), de spațiu pentru conferințe și întruniri cu tehnica media necesară, de bibliotecă, spații luminoase pentru expoziții.

În fostul conac boieresc al familiei Balș se află o mică expoziție etnografică cu obiecte tradiționale specifice satului botoșănean. Lângă conacul-școală se află o clădire aflată acum în conservare, fostă grădiniță, în care se presupune că locuia vechilul moșiei Joldești în prima parte a anilor 1800 – Vasile Iurașcu, bunicul matern și nașul de botez al lui Mihai Eminescu. Autoritățile locale urmăresc transformarea acestui spațiu într-un muzeu care să reflecte viața din acea epocă a primei jumătăți a secolului al XIX-lea. De asemenea parcul dendrologic de circa 1 hectar din fața conacului va fi amenajată.

Biserica Vovidenia din Joldești este o ctitorie a familiei boierești Rosetti ridicată la 1847. În ultimii doi ani locașul de cult a trecut prin transformări radicale care i-au întărit statutul de adevărată ctitorie boierească. Valea râului Siret atrage vara doritorii de plajă sau pescuit.

Colecția Muzeală Etnografică „Raluca și Niculina Andronache” din Vorona

Comuna Vorona, din care face parte administrativ și satul Joldești, este o adevărată vatră de tradiție și folclor. În luna octombrie am avut prilejul de a cunoaște pe educatorul și meșterul popular Niculina Andronache din Vorona Nouă. Cu bucurie am poposit la acest reprezentant de seamă al creației populare voronene care prin muncă asiduă alături de fiica sa Raluca aduce în prim plan moștenirea tradițională a zonei. O mare parte din casa Niculinei Andronache găzduiește un frumos muzeu etnografic în care vom găsi țesături, costume populare, măști de Anul Nou din zona Voronei și nu numai. Discuțiile cu doamna Niculina sunt animate, ne povestește despre munca de creație și participările la târgurile naționale și internaționale (Strasbourg, Londra), aprecierea de care se bucură arta populară peste hotare. Țesăturile (ștergare, batiste, preșuri, macate), dar mai ales mascoidele de „căiuți” sunt obiecte emblematice care ies din mâinile iscusite ale acestui meșter popular.

Muzeul etnografic este interesant și reprezentativ pentru zona Voronei prin cele ce vedem: interiorul țărănesc, războiul de cusut, costumele populare și țesăturile tradiționale. Asemenea inițiative trebuie apreciate și sprijinite în cât mai multe localități istorice.

Mănăstirea Vorona

Ansamblul monahal cu rădăcini într-un schitișor ridicat în a doua jumătate a veacului al XVIII-lea se află amplasat în Pădurea Voronei, codrii străvechi care îmbracă o parte din dealurile comunei. Bisericile, chiliile vechi și mai noi, turnul clopotniță, iazul formează o unitate plăcută ochiului. Adevărată vatră de credință botoșăneană mănăstirea Vorona atrage credincioși și vizitatori din toate colțurile țării.

Am „locuit” câteva zile la mănăstire (vezi impresii) prilej de a oberva tipicul vieții monahale și de a aprecia mai mult rugăciunea și munca măicuțelor. Mănăstirea Vorona, ușor accesibilă auto azi, este un reper religios și turistic obligatoriu pentru cei care vizitează meleagurile Botoșaniului.

Concluzii. Sunt multe locuri frumoase în țara asta, dar Joldeștiul este cel mai frumos... Pentru mine, copilul... Un colț de Rai...

Citiți sau nu citiți, sunt doar niște simple recomandări despre o zonă care se dezvoltă turistic din ce în ce mai mult. Botoșaniul, un tărâm al geniilor, Joldești – un loc care se deschide spre lume prin oameni deosebiți, obiective istorice, afaceri de succes, evenimente culturale. Adaug acest modest articol la rubrica specială dedicată satului copilăriei mele, alături de celelelate materiale publicate în anii trecuți și vă invit să vizitați meleagurile botoșănene.

Urări. Un An Nou cu dorințe împlinite, vești bune, sănătate și clipe frumoase. Alegeri inspirate și în 2024!

---

VIZUALIZĂRI: 299 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI