TIPĂREȘTEAcesta este al treilea review pe care-l scriu despre revoluţia (eveniment, întâmplare sau cum vor s-o numească unii) din decembrie 1989. Primul l-am scris în 22.12.2010 şi se numea ˝Remember 22 decembrie˝, al doilea ˝După 30 de ani˝ l-am scris în 16.12.2019 şi ambele au fost postate în Szstratosfera ˝ De la lume adunate ˝
De data asta mă adresez userilor mai tineri care s-au născut după 1989 dar şi unora dintre ceilalţi la care funcţionează sintagma lui Minulescu ˝şi uitarea-i scrisă în legile omeneşti˝. Motivaţia acestui review este că pe cei tineri nu-i interesează subiectul iar ceilalţi îşi aduc aminte de lucrurile bune din Epoca de Aur, respectiv: preţuri stabile, locuri de muncă sigure, repartizarea după absolvirea unei scoli, obţinerea unei locuinţe cu apă caldă şi căldură. Ce mai vrei, nu e suficient? te poţi întreba acum.
Ca persoană care împlinisem 55 de ani, (deci trecusem prin mare parte din viaţă în ˝89) şi mai ales acum, când cei 34 de ani care s-au scurs de atunci, au mai tocit emoţiile si mi-au dat mai multă întelepciune, aş vrea să aflaţi contextul în care se desfăşura viaţa majorităţii dintre noi.
În goana plăţii datoriilor pe care le făcuse pentru industrializare, începând cu 1980, Ceauşescu a înfometat populaţia. Primul semnal a fost de Paste 1980 când nu se găsea un ou pe piaţă. Probabil că sfătuit de tovarăşi mai lucizi din C. C., alimentarele au fost aprovizionate cu ouă începând cu Joia Mare. Am stat la un rând de sute de persoane de la ora 16.30 când am ieşit de la serviciu până noaptea la 22, ca să pot cumpăra 10 oua. Când să faci cozonaci, ce să roşeşti?
Pe atunci nu se cunoştea noţiunea de WE şi se muncea sâmbăta şi de sărbătorile religioase dacă ele cădeau în zi lucrătoare. Îmi aduc aminte că în anii ´60 nu am avut curaj să fac cununia la biserică, apoi botezul băiatului, ci am chemat preotul acasă.
Imediat începând cu 1980 au început marile restricţii la lumină, căldură iar gazele aveau presiune numai noaptea de pe la ora 23 când puteai să te apuci să găteşti. Cattering, comenzi acasă- nu existau. Sezonul de conserve îl începeam în fiecare an de la 23 aug. până la Sf. Dumitru, zi de zi, pentru că peste iarnă nu găseai nimic în alimentare.
La TV programul era de două ore, fiind axat pe ˝realizările˝tovarăşului. Ne uitam la bulgari la TV, desi nu înţelegeam nimic, până terminau emisiunea cu ˝leka noci˝.
Accesul la facultăţi la începuturile epocii comuniste, adică în 1952 când am terminat eu liceul, se făcea pe bază de dosar politic. Dacă erai fiu de chiabur, ofiţer din vechea generaţie, comerciant, fiu de popă, nu ţi se dădea repartiţie pentru facultate. Aşa se face că pentru a urma studii superioare am făcut Politehnica 6 ani la seral, de la orele 18-22 zilnic şi sâmbăta, după 8 ore în care muncisem ca desenatoare.
Anii au trecut, m-am angajat ca inginer într-un institut de proiectare. Lucram într-un birou mare cu 40 de salariaţi. Din când în când câte unui coleg/ colegă i se desfăcea contractul de muncă şi era transferat- chiar dacă avea familie şi locuinţă în Bucureşti- într-o uzină din ţară care avea nevoie de cadre. Cu timpul m-am lămurit că la zece salariaţi era câte unul informator al securităţii care urmărea tot ce spuneai.
De făcut călătorii în străinătate ce să mai vorbim? Auzisem că la Ruse se găsea telemea de oi bună şi ieftină. Nici pentru Bulgaria nu am primit viză. Unii dintre colegi, care nu aveau bube în cap, mai reuseau să plece dar cu mâncare în portbagaj, dormit în maşină şi numai 50 dol. asupra lor.
Concediile în ţară le făceam în cadrul raţiei de 40 l benzină pe lună iar duminicile aveam voie să ieşim cu maşina doar din două în două săptămâni, conform numărului de înmatriculare cu soţ sau fără.
Viaţă intimă? Din cauza condiţiilor grele de viaţă a scăzut natalitatea. În 1966 a fost dat un Decret de interzicere a avorturilor sub sancţiunea unor ani grei de puşcărie. Mii de femei şi-au pierdut viaţa provocându-şi avort singure în condiţii septice.
Ar fi multe de spus, poate credeţi că exagerez dar cred că mulţi dintre cei care citesc şi-aduc aminte că aşa era.
Am trăit între 1948-1989 într-o puscărie mare care avea gardul la hotarele ţării şi în care ni se dictau condiţiile de viaţă.
Sigur că era o pătură de profitori, începând cu aprozariştii, măcelarii (apropos! pe 16 dec. 1989 nu aveam 1 kg de carne şi am făcut sarmale din parizer şi slănină), apoi activiştii (muncitori cu gura) şi alte câteva categorii. E normal ca ei să fie nostalgici dar ceilalţi, cum de au uitat?
Deci evenimentele din ´89 (iată că spun şi eu evenimente) au început ca o revoltă a populaţiei care s-a transformat în revoluţie începând cu Timişoara. Peste această mişcare populară născută din lipsuri materiale şi de libertate de exprimare, s-a cocoţat o gaşcă din randul doi al nomenclaturii începând cu Iliescu. Cu susţinerea şi acordul ruşilor.
Privind retrospectiv îmi dau seama că se lucra intens la înlăturarea lui Ceauşescu şi securitatea o lăsase mai moale în 1989 după ce regimurile totalitare căzuseră rând pe rând. Începuserăm să vorbim mai liber la serviciu la nechezolul de dimineaţa, puteam asculta Europa Liberă de la un radio pus pe calorifer ca să înlăture bruiajul. Auzeau şi vecinii dar nu ne mai era frică.
Însuşi la mitingul organizat pe 21 dec au fost puse în funcţiune nişte difuzoare/ benzi care emiteau un zgomot asurzitor care a împanicat populaţia adusă acolo cu arcanul. Oamenii s-au împrăştiat de frică. Stiu de la soţ şi fiică. După amiaza s-au adunat câteva mii de tineri şi a început pe de o parte revoluţia, pe de alta represiunea. Fără participarea Bucureştiului, schimbarea regimului cerută la Timişoara nu s-ar fi realizat.
Pe 22 decembrie am fost şi eu în marea masă de oameni adunată în faţa Comitetului Central şi am văzut pe acoperiş elicopterul cu care Nicolae şi Elena Ceauşescu fugeau.
Şi altele şi altele care au făcut parte dintr-un plan précis pus la punct.
Chiar dacă ulterior au fost ˝întinate˝ idealurile acelor tineri care şi-au dat viaţa sau şi-au riscat-o pentru o lume mai bună, să nu-i uităm şi să le mulţumim că uite, măcar ne putem exprima liber, cum scriu eu aici.
În rest? Ghinion, cum s-a exprimat un clasic în viaţă. Am pierdut câteva ocazii (reîntronarea regelui Mihai care a mai trăit din 1990 încă 27 de ani şi ar fi garantat un echilibru politic, alegerea lui Raţiu sau a unor adevăraţi liberali- nu sunt analist politic, dar cu siguranţă ar fi fost soluţii. Văzând că nu ne urnim din loc, ţara se depopulează plecand tinerii, cea mai activă pătură a societăţii. Dacă nu se îndreaptă lucrurile, din popor ne transformăm în populaţie. Cum a fost posibil ca tinerii scoliţi în 1848 să revină într-o ţară înapoiată şi să pună umărul la modernizarea ei? Să ne aducem aminte că speranţa moare ultima şi românii vor găsi o cale de redresare. Doamne Ajută!
Cine doreşte să afle mai mult despre revoluţia care a început pe 16 dec. la Timişoara, poate citi:
timpolis.ro/16-decembrie- ... rigat-libertate
opiniatimisoarei.ro/ziua- ... 89-8/16/12/2023
Web dacă se poate: google.com/search?q=16+de ... lJFw91VULk,st:0
Trimis de Michi in 16.12.23 18:43:08
20 ecouri scrise, până acum, la acest articol
ECOURI la acest articol
20 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Mutat, la reorganizare, în rubrica "Filozofări de suflet (mai puţin turistice), DE LA LUME ADUNATE - COMUNITATE" (deja existentă pe sait) - rubrică cu regim de votare +/-1PMA
-
Ilustrația muzicală sau video-muzicală indicată a fost atașată articolului (vezi sus, imediat sub titlu).
Rog așteptați...
@Michi: Nu e nicio exagerare în descrierea vieții din comunism! Eu nu voi uita toata viața cele două plicuri din sertarul bibliotecii: pe unul scria "carne", pe altul " benzină". Puneam la salariu o sumă de bani, doar-doar oi gasi pe cineva de la care să iau, pe sub mână, cele doua produse. De cele mai multe ori nu reușeam...
Aveam și noi o pilă, la un magazin de jucării, astfel încât copiii noștri aveau cele mai multe si mai frumoase jucării!
Vremuri grele am trăit!
@Michi:
”Deci evenimentele din ´89 [... ] au început ca o revoltă a populaţiei care s-a transformat în revoluţie începând cu Timişoara.
AmFostAcolo încă din 16 dec '89, încă de când am oprit acel tramvai, în Piața Maria Am plecat de acolo către Complexul studențesc, pentru a mobiliza studenții, apoi toată seara, până târziu de tot, am fost printre demonstranți, în față (de tot). (Cumva a rămas scris (în raportul Parlamentului despre evenimentele de la Revoluție) că eu am fost cel care a dat jos, în acea seară, însemnele PCR de pe Clădirea Comitetului Județean de Partid). Idem în 17, când s-a tras de multiple ori asupra noastră.
În 18 un om a murit lângă mine, pe treptele Catedralei -- care apropo, și-a închis ușile, când au început să tragă, ca să nu ne putem adăposti înăuntru.
În 18 seara am fost arestat lângă Catedrală, bătut crunt, apoi am petrecut 3 nopți la închisoarea de pe Popa Șapcă (în Timișoara), de unde am fost eliberați în 21 decembrie. Am mers direct în Piața Operei, unde era o demonstrație IMENSĂ. A doua zi, când mi-am reîntâlnit, tot acolo, în Piața Operei, colegii de muncă de la Electrotimiș, m-au aruncat în sus ca fotbaliștii pe Iordănescu, după calificarea la Mondial 
[nu mai știa nimeni nimic despre mine, de 3 zile. M-au căutat, mi-au spus, la toate spitalele și morgile]
N-o să uit niciodată, evident, nici măcar un minut din acele zile.
Eram student la seral la Fac. de calculatoare Timișoara.
@Cornel: Ooo, ce noroc ca ai scăpat cu viață!
Personal nu am participat la Revolutie, doar am păzit scara blocului de... "teroriști "! Cu o coadă de mătură!! Piteștiul a stat deoparte, la tv!
@Michi:
”comenzi acasă - nu existau
Regret, dar adevărul este că exista, cel puțin în București era casa de comenzi Bitolia. Îmi amintesc că prin anii 80 și ceva ne adunam mai mulți colegi de serviciu și făceam comandă. Se aducea și carne, și ulei și alte produse "rare". Doar că erau cu porția, și evident, însoțite de produse nevandabile, gen creveți vietnamezi. Și nu puteai nici să alegi, luai ce primeai în pachet.
Dar era ceva...
@Dragoș_????????: Așa e, exista o casă de comenzi, cum spui tu. Studentă fiind, mergeam in fiecare zi de miercuri la o mătușă care îmi dădea căteva feliuțe de salam de Sibiu, un pic de ciocolată Ambasador. Era cea mai fericită zi din săptămână!
@Dragoș_????????: Eu auzisem de o casa de comenzi Unic, parcă era pe la biserica Boteanu?, dar cred că era şi pe valută. Personal, din fundul cartierului Drumul Taberei şi fără un dolar în portmoneu, nu am luat-o în seamă, plus că peste zi nu era nimeni acasă să primească comanda.
De două ori pe săptămână la ora şase eram la coadă cu două sticle de lapte şi 10 borcănele de iaurt. De regulă prindeam dar dacă nu, mă întorceam acasă, lăsam sticlele şi fugeam la autobuz la şapte fără un sfert că la şapte juma trebuia să pontez.
Mai făceam cu rândul colegele de la serviciu la câte o delegaţie la un Combinat chimic din Făgăraş dar destinaţia era Sibiu unde Nicu Ceauşescu era prim secretar de partid şi se mai găsea câteceva. Veneam încărcate cu alimente şi împărţeam între noi. Personal am fost de două ori.
@Cornel: Nu ştiu cum să faci, dar ecoul ăsta ar trebui să fie pinned cel puţin până în 25 decembrie. Tinerii ar trebui să cunoască istoria, altfel rămân debusolaţi şi fără rădăcini. Si Dragos ţin minte că a participat, poate şi alţii.
@Michi: Cât de bine ați prezentat perioada 1948-1989, mai ales ultima parte a ei cu toate lipsurile și cu informatorii ei. Am avut în familie, pe mama cu "dosar prost" și știam să mă feresc de așa zișii oameni de bine. Lucrând în învățământ la liceu, informatori erau și din cadrul elevilor nu numai al colegilor de cancelarie. Sincer nu vreau să îmi mai aduc aminte de acea perioadă!
Pentru tineri este important să știe ce a fost atunci!
”Tinerii ar trebui să cunoască istoria, altfel rămân debusolaţi şi fără rădăcini
”Pentru tineri este important să știe ce a fost atunci!
Review-ul a fost setat PINNED -- până undeva la sf anului
@webmaster: Important era ecoul tău ca participant activ la Timişoara. Mulţumesc, e bine să se citească tot, să se ştie cum a trăit o mamă, soţie, salariată în acele vremuri. Acum sunt alte provocări dar în niciun caz la nivelul durităţii vieţii de atunci.
@Michi:
”Si Dragos ţin minte că a participat
Da, așa e - am participat. Nu chiar în "linia întâi", dar cu doi copii mici acasă am avut ceva rețineri în privința asta. Dar da, am stat și eu nopțile cu arma în mână, relativ aproape de televiziune, cu gloanțe șuierând pe la urechi, cu ochii-n paișpe după "teroriști".
Apoi pe străzi când la TV se spunea că nu se poate transmite din piața Victoriei că e ceață (deși nu era), când se spunea ca televiziunea e sub atac și s-a întrerupt emisia (deși nu era așa) etc. etc...
Au fost și sunt încă multe manipulări care din păcate prind în continuare la mulți, la mult prea mulți, astfel încât urmașii securiștilor și peceriștilor se tot mențin la putere și fură cât pot.
Da, vremurile au fost grele. Tinerii și nostalgicii cred că era bine. Bine că aveai un loc de muncă deși poate ai fi vrut altul. Bine că era apă caldă odată pe săptămână. De aprovizionare și alimente nu mai spun...
Cum să nu explodeze mam8ăliga?!?
Este foarte important sa ne cunoastem trecutul, sa nu uitam si sa povestim copiilor nostri. Multi au uitat sau se prefac c-au uitat, o parte din cei care regreta comunismul au trait bine in vremea aceea. si au motive intemeiate sa se gandeasca cu parere de rau la avantajele pe care le-au pierdut
In 1989 aveam 20 de ani si eram strudenta in anul II, la seral, ca mai toti tinerii bucuresteni care voiau sa evite repartitia in cel mai indepartat colt de tara. Am suferit de frig dar n-am resimtit lipsa hranei pentru ca bunicii din partea mamei locuiau la tara si munceau ca sa trimita mancare celor doua fiice si familiilor lor. Depopularea satelor romanesti. practic distrugerea lor, este o alta tragedie cauzata de comunism, prin politica abuziva de colectivizare. Oamenilor gospodari le-a fost confiscata averea, au fost siliti sa munceasca aproape pe gratis. si si-au sfatuit copiii sa invete si sa plece la oras, pentru o viata mai buna,
Eu n-am niciun motiv sa regret perioada comunista in care familia mea a avut de suferit, la fel ca cea mai mare parte a oamenilor cinstiti din aceasta tara. Bunica a inchis casa de la tara, si a venit la Bucuresti cu o sacosa de haine si cu singurul ei copil, tata, care avea 15 ani. Bunicul lucra de multa vreme la Bucuresti, fusese subofiter de Politie si era trecut de comunisti la"munca de jos", taxator de bilete la tramvai. Toata averea familiei fusese trecuta la "Colectiv", asa ca tata nu mai avea niciun viitor in satul natal. Bunicul meu se cunostea bine cu patriarhul Iustinian Marina, si i-a cerut sfatul in privinta educatiei tatei. Se gandea sa se faca preot dar Patriarhul l-a sfatuit sa dea examen la Scoala Pedagogica, de teama ca bisericile romanesti se vor inchide, dupa modelul Rusiei. Momentul acela a fost hotarator pentru viitorul tatei, a devenit invatator, si si-a continuat studiile mai tarziu, la fara frecventa, pentru ca nu avea dosar "sanatos" care sa-i permita inscrierea la Universitate.
Casa familiei de la tara? A fost vanduta pe nimic. banii au fost investiti in bijuterii iar acestea au fost confiscate de Securitate, in urma denuntului unui vecin informator care a lasat tot cartierul fara bijuterii, pe motiv ca era ilegal sa ai obiecte din aur in perioada comunista. Au scapat putinele bijuterii pe care le purta mama, ea fiind plecata la serviciu in momentul perchizitiei. Dupa 1990, parintii mei au recuperat in justitie bijuteriile, si acestea au ajuns la mine, asa cum si-au dorit bunicii mei.
Multe familii au povesti asemanatoare, unele tragice in adevaratul inteles al cuvantului. Fac parte din trecut, pe multa lume intereseaza mai putin decat un film. Alaturi de uitarea celor varstnici si de lipsa de interes a celor tineri, mai apare categoria oamenilor care n-au uitat nimic dar sunt profund dezamagiti de starea de astazi a societatii romanesti. Urmasii tortionarilor comunisti si ai activistilor de tot felul s-au urcat in spatele oamenilor muncitori si cinstiti din tara noastra. Oamenii destepti si cu atitudine din institutii publice de tot felul sunt dati la o parte, ca in anii 50. mai lipseste sa fie bagati la inchisoare! Firmele romanesti sunt impovarate de dari si multi dintre micii intreprinzatori privati sunt nevoiti sa renunte. Nu e de mirare ca multi oameni tineri, destepti si harnici parasesc tara!
Nu cred ca aceasta este tara pe care ne-o dorim pentru copiii si nepotii nostri, cu toate ca avem din belsug hrana, caldura, vacante si program nelimitat la TV. Eu cred ca avem nevoie mai mult decat de "paine si circ"
@Floria: Excepţională poveste de viaţă pe care au trăit-o mulţi dintre noi. Bunicul meu, ca învăţător nu avea cine ştie ce stare materială aşa că a dat doi copii la scoala militară. Un unchi, frate cu tata, a făcut carieră militară şi a murit la Aiud în închisoare fiind înmormantat în groapa comună. Tata, mai norocos, a făcut medicina militară dar după ce ca medic a salvat răniţi într-un spital militar în URSS la Cotul Donului şi în Cehoslovacia în munţii Tatra şi a lipsit patru ani de acasă, a fost dat afară din armată de ajunsese mama să vândă la talcioc lucruri din casă, ca să avem din ce trăi. Comuniştii ne-au naţionalizat singura casă pe care o aveam şi ne-am restrâns şase persoane în două camere. În mai toate familiile, exceptând cei puşi bine cu regimul, s-au întâmplat mari drame. De aceea e bine să se cunoască de la sursă, adică de la cei puţini care supravieţuiesc ,cum a fost într-adevăr în Epoca de Aur.
@Michi: Va iubesc, Mama Michi! Sarbatori fericite, cu sănătate și multe, multe bucurii!
Sa dea Domnul ca cei mai tineri din familiile noastre să aibă parte de o viata mai buna in tara lor!
@Floria: Mare parte din istoria familiei tale o recunosc la a mea! Tatăl dat afară de la 3 facultăti, fiind fiu de chiabur si frate de ofiter mort in razboiul contra rusilor. Apoi facultatea la fara frecventa.
Eu, copil, ma duceam la furat de mere si prune din livada plantata de tata, care acum e a CAP - ului (colectivul, pt cei mai tineri)
Deci cum sa regreti comunismul?
Nu contest ca nu e totul roz acum, dar macar scriem aici fara frica!
Este atat de greu sa traiesti intr-un oras in care au murit "flori"... am si eu doi baieti si nu-mi pot duce gandul mai departe...
Cum sunt acei parinti?!
Am spus mai mult in acest review
@Michi:
”Ar fi multe de spus, poate crede?i c? exagerez dar cred c? mul?i dintre cei care citesc ?i-aduc aminte c? a?a era.
Da, chiar asa era. Poate chiar un pic mai rau.
”Sigur c? era o p?tur? de profitori, începând cu aprozari?tii, m?celarii (apropos! pe 16 dec. 1989 nu aveam 1 kg de carne ?i am f?cut sarmale din parizer ?i sl?nin?), apoi activi?tii (muncitori cu gura) ?i alte câteva categorii. E normal ca ei s? fie nostalgici dar ceilal?i, cum de au uitat?
Nu a uitat nimeni, dar exista o explicatie: invidia. Se pare ca ceea ce incurajeaza existenta socialismului si a capitalismului este ca acceptam saracia si lipsurile atata vreme cat si cei de langa noi sunt la fel de saraci si de lipsiti. Oamenii se raporteaza tot timpul la ceilalti. Indiferent cat au, sunt nefericiti ca altii au mai mult. Pe vremea Fonfaitului din Scornicesti, cei care aveau parte de privilegii nu isi etalau foarte mult bunastarea, asa incat oamenii aveau impresia ca toti sunt la fel de saraci.
Patura de profitori o duce foarte bine si acum, ba o duce si mai bine. Dar, ceea ce regreta ei este faptul ca atunci doar ei profitau de anumite avantaje, restul nu. Ei fumau Kent, restul Carpati, ei mergeau in vizita in RDG - si uneori chiar in RFG - iar restul nu aveau pasaport, ei isi faceau vacantele la Neptun, Olimp, Predeal si Sinaia, iar restul se luptau sa gaseasca o pila la ONT, samd. Acum au mai mult decat atunci, dar acum toata lumea are si asta ii face sa nu se poata bucura de ceea ce au si sa fie nostalgici.
Bine, o alta explicatie ar fi disonanta cognitiva, iar o alta refuzul schimbarii, si frica de a-si asuma responsabilitatea (nevoia de a avea pe cineva care sa le spuna ce trebuie sa faca).
@Yoda: Foarte bune observa?ii. Pe atunci nu se mediatiza ?i asta f?cea ca mul?i s? credem c? majoritatea tr?im la fel. Mi-aduc aminte ce revolta?i am fost când pt. una din pu?inele d??i a ap?rut în ziare c? ni?te granguri activi?ti au jucat fotbal prin Neam? cred, cu pui de g?in? în loc de mingie, în timp ce noi f?ceam piftie din tacâmuri ?i ghiare. Acum de multe ori TV în care mul?i cred ca în Biblie, promoveaz? numai ce e e r?u: mit?, corup?ie, droguri, violen?? ?i asta ii face pe unii s?-i imite.
Da, mul?i refuz? schimbarea, mai ales cei b?trâni. Observ ?i la mine care nu mai accept s? inv?? ceva nou.
@Michi:
”Pe atunci nu se mediatiza ?i asta f?cea ca mul?i s? credem c? majoritatea tr?im la fel.
Da, si mai este ceva: pe majoritatea oamenilor nici macar nu-i intereseaza sa vada, sau sa inteleaga realitatea. Imi aduc aminte ca in Statele Unite s-a facut un sondaj la facultati, unde i-a intrebat pe tineri daca stiu cine este Iosif Stalin. Majoritatea au spus ca trebuie sa fie un jucator de fotbal, altii au zis ca un DJ, altii ca un actor de film. Sub 30% au stiut cine a fost...
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Dec.2023 Ce simțim și cum privim 1 Decembrie — scris în 01.12.23 de elenaadina din GURA HUMORULUI [SV]
- Oct.2023 IUBESC — și respect! — româna! În câte alte limbi te-ai mai putea „juca” astfel cu cuvintele? (urmează câteva exemple) — scris în 29.10.23 de Admin din TIMISOARA
- Sep.2023 Traficul rutier din România, încotro? — scris în 22.09.23 de AZE din SIBIU
- Aug.2023 Drum lin spre Cer, Costyy! — scris în 27.08.23 de alinafulg din OţELU ROşU [CS]
- Jul.2023 La „vânătoare” de flori prin România — scris în 23.07.23 de tata123 🔱 din BUCUREșTI
- May.2023 Bujorul – floare națională a României — scris în 28.05.23 de tata123 🔱 din BUCUREșTI
- Jan.2023 O idee „creață˝ — scris în 12.01.23 de Michi din BUCURESTI
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată