Ceramica Kuty – o familie de creatori: Iacinschi

TIPĂREȘTE

Pe teritoriul României de azi există mai multe vetre tradiționale de olărit unde meșteri pricepuți făuresc obiecte din lut utilizând tehnici ancestrale. Am încercat să vizitez asemenea ateliere de olărit prin zonele în care am fost în vizită și să achiziționez obiecte originale. Astfel, am fost la Marginea (vezi impresii), Horezu – familia Paloși (vezi impresii), Corund - Páll Antal (vezi impresii).

Aflat pe meleagurile geniilor – județul Botoșani, am decis încă de la București să caut Atelierul de Olărit Iacinschi, unul din cele două ateliere din țară care produc ceramică tradițională de tip Kuty.

Ceramica Kuty. Familia Iacinschi practică din anii '70 olăritul realizând ceramică de tip Kuty. Această ceramică cunoscută din epoca medievală reprezintă o îmbinare între tradiția populară și arta bizantină. A rezultat o ceramică care a rezistat câteva secole, preluând numele de la localitatea Kuty, din Galiția de altădată, azi în Ucraina. Caracteristici: tehnica „sgrafitto” (decorare prin zgâriere), cromatica – verde, galben și brun, decoruri complexe și unice, smălțuirea și influențele bizantine. De altfel culorile deschise și decorurile „lumești” m-au atras la această ceramică.

Atelierul de olărit este situat în orașul Botoșani, la doi pași de Teatrul de păpuși Vasilache, cu acces de pe str. Miorița nr. 10, dar și din strada Victoriei (unde se află și un banner de semnalizare). Program de vizitare de luni până vineri între orele 09.00 – 17.00. Noi am găsit loc de parcare pe stradă în apropierea teatrului și am intrat în curtea atelierului dinspre strada Victoriei. Mergem pe o alee tapetată cu frunze ruginii, zărim într-o mică grădină o firmă cu litere mari – „Ceramică” și o casă joasă cu un singur cat.

Sunăm la ușă (este afișat și un număr de telefon) și în câteva clipe ne deschide doamna Mihaela Iacinschi, care alături de fratele Eusebiu sunt demni urmași ai părinților lor, Sonia și Ioan Iacinschi. Pătrundem în universul vaselor de lut modelate cu măiestrie și dragoste pentru tradiție. O primă cameră are rol de magazin de desfacere, iar sala mare de alături reprezintă atelierul propriu-zis. Admirăm farfuriile și ulcelele de tot felul, toate având drept culori galbenul, verdele și nuanțe brun. Desenele „zgâriate” par uneori naive, dar ele reprezintă clipe din viața omului (nunta, dans, jocul ursului, mersul la fântână etc.), simboluri florale sau animale (peștele, păunul) și semne creștine (crucea, porumbelul).

Suntem conduși și în atelierul de olărit, unde se afla și domnul Eusebiu Iacinschi, și ni se explică fazele prin care trece lutul, de la modelare și decorare până la produsul finit. Vedem întinse pe rafturi diverse tipuri de vase din lut aflate în diverse stadii de execuție. Trebuie să muncești cu pasiune și dăruire pentru a realiza atât de multe obiecte. Și să supraviețuiești și financiar din această muncă, în condițiile în care puține participări la târguri și expoziții de promovare sunt susținute cu bani de către organizatori. Astfel ești nevoit să realizezi și obiecte din lut cu aspect comercial care se vând mai bine (ca de exemplu vaze, suporturi de pahare, ceasuri, ghivece etc.).

Am petrecut câteva zeci de minute în atelier și magazin și am achiziționat câteva vase din lut (mi s-au părut decente prețurile), inscripționate cu numele Iacinschi. Din toate atelierele de olărit pe care le-am vizitat până acum am cumpărat mici vase din lut, deja se încropește o mică colecție.

Recomand iubitorilor de frumos să caute olarii autentici din ale căror mâini ies adevărate minunății. În Botoșani atelierul de olărit al familiei Iacinschi este un punct original de atracție – felicitări truditorilor. Tradiția trebuie să meargă mai departe!

Alegeri inspirate!

---

VIZUALIZĂRI: 177 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI