Rom, salsa, sex și trabucuri

TIPĂREȘTE

Citatul zilei: "Nu pleca niciodată în vacanțe cu persoane pe care nu le iubești" – Ernest Hemingway, un mare iubitor de Cuba

Tocmai ce m-am întors dintr-o super călatorie în Cuba, o țară unică în lume, o țară absolut fabuloasă. Am reusit să ajung în Cuba, după mai multe încercări, cu ajutorul unei asociații de turism de la noi din țară, care s-a ocupat de tot. Adică de bilete de avion, de transferuri și de cazări în Cuba. În rest la fața locului ne-am descurcat singuri, nu am avut ghid ori însoțitor de grup.

Toată distracția a fost doar 1190 euro de persoană, un preț mai mult decât decent. Am zburat cu Wizz Air de la București la Madrid, iar de acolo la Havana am zburat cu IberoJet tot o companie low cost. Cazările le-am avut în case particulare, au fost decente și foarte curate. Am stat patru zile în Havana, trei în Viniales, trei în Trinidad și una în Madrid pentru că nu mai aveam conexiune bună. Una peste alta a fost o excursie reușită la niște prețuri fără concurență.

Dar cum am găsit Cuba? Ei bine este total diferită față de miile de povești citite ori auzite. Cuba este o țară unică în lumea asta. La ora actuală eu am găsit un mix format din America anilor ’60, comunismul anilor ’80 de pe la noi și o atmosferă tipică zonei Caraibiene.

Mașinile vechi americane super colorate rămase de pe vremea lui Batista, când americanii și în special mafia americană era prezentă în Cuba, îi dau acest farmec unic. Deasemenea clădirile coloniale unele extrem de colorate, dar din păcate rămase într-o stare de degradare te fac să te gândești că te afli actor principal într-un film vechi, într-un film de epocă.

Pe de altă parte anii de comunism și izolarea internațională au făcut ca această țară să se confrunte cu mari lipsuri, care îmi aduc aminte de vreamea împușcatului. Pâinea, zahărul, uleiul și alte alimente de bază se dau doar pe bază de cartelă, după ce stai la o coadă măricică. Prin toată țara, exceptând capitala Havana, curentul electric este oprit zilnic preț de cel puțin patru- cinci ore, la intervale de timp aleatorii. Deasemenea prin provincie se formează cozi mari pe la benzinării și asta nu pentru că ar fi prea multe mașini, ci prea puțină benzină. Traficul este extrem de lejer și este format în principal de mașini vechi de șaizeci-șaptezeci de ani, mari consumatoare de benzină, dar și mari poluatoare. Te și întrebi cum de mai funcționează așa ceva, dat fiind că nu se mai găsesc piese de rezervă. Ei bine mecanicii din această parte de lume se descurcă si ei cum pot cu o mulțime de improvizații, așa cum făceam și noi pe vremea comunismului.

Despre Cuba știam că este o țară săracă, dar foarte veselă unde toată lumea cântă, râde și dansează. Parțial este adevărat, cel puțin partea cu sărăcia. Salariu minim lunar este de numai 25 usd, este foarte foarte mic. Într-adevăr prețurile sunt mai mici ca la noi, dar totuși cei 25 usd sunt insuficienți pentru un trai decent. O să revin mai târziu la asta. Dar faptul că toată lumea cântă, râde și se distrează este doar o părere a unor turiști care văd probabil doar suprafața. Într-adevăr în cluburi sau în multe restaurante sunt trubaduri care te încântă cu muzica locală, dar astea sunt doar pentru turiști. Nu este așa o mare veselie, așa cum am întâlnit de exemplu prin Rio de Janeiro!

Majoritatea familiilor din Cuba au cel puțin o rudă plecată în State, care îi mai ajută cu bani și visul oricărui tânăr de acolo este acela de a-și părăsi țara, asta pentru un trai mai bun. Unii reușesc să fugă, altii nu.

Prin toată această penurie de produse, în special produse alimentare există și ceva abundență la două produse, care se găsesc în orice magazin, dar și pe marginea drumurilor și aici mă refer firește la trabucuri și la rom Havana. Se bea și se fumează la greu în Cuba și probabil asta le dă o anumită stare de euforie.

A venit momentul să ajung la partea care m-a agasat cel mai mult când am citit despre Cuba și anume că poporul cubanez este un popor de hoți, care doar încearcă să fure turiștii. Să o iau cu începutul. Până acum vreo doi ani existau două monede în Cuba, CUP pentru popor cu care puteai cumpăra produse mai ieftine si CUC doar pentru turiști unde aveai prețuri mai ridicate. Intre timp s-a scos CUC-ul, dar a rămas această impresie că turiștii sunt jecmăniți. Eu am întâlnit în multe tări sărace din Asia și în special în Africa, unde se practicau prețuri diferențiate pentru turiști față de localnici, în defavoarea primilor, dar oricum prețul pentru turiști este mai micuț ca-n Europa. Dat fiind sărăcia din zonă, parcă nu-ți pare rău să plătești mai mult ca un localnic. Cel puțin eu nu mă simt jecmănit.

Se spunea că stau oamenii pe străzi și trag de tine să te păcălească, ba cu un schimb valutar, ba cu niște țigări sau mai știu eu ce. Într-adevăr sunt mulți comercianți sau așa numiți bișnițari care încearcă să-ți vândă anumite produse ori servicii, dar nu mi s-au părut deloc agasanți sau insistenți, cum am întânit de exemplu prin Maroc ori Egipt. Îi refuzai frumos sau nu îi băgai în seamă și nu aveai nicio problemă. Nimeni nu trăgea de tine, nimeni cu te atingea. Iar dacă vroiai să cumperi ceva negociai liber și dacă-ți convenea prețul cumpărai, dacă nu, nu. Nu mi s-au parut insistenți ori agasanți, mulți erau chiar simpatici.

Este drept am avut și un incident unic, pe care o să vi-l povestesc aici. Taxi-ul în zonă ne costa la la cazare pâna în centru 10 usd, un preț mare pentru Cuba, dar ok pentru noi. Într-o seară am ieșit de la un club și afară ploua torențial. Eram 16 persoane așa că aveam nevoie de patru taxiuri. Am negociat pe acolo cu un combinator și nu m-am lăsat până nu ne-a dat prețul corect de 10 usd /mașină. Inițial cerea 15 usd. În fine i-am urcat pe toți în masini și eu cu Laura am rămas ultimii. Ne-a găsit în sfârșit și nouă o mașină și ne-am dus la pensiune. Când i-am dat banii șoferului acesta mi-a spus că nu vrea 10 usd, ci 15 usd și mi i-a lăsat într-un ghiveci pe stradă. Eu m-am enervat și i-am zis că nu așa ne-am înteles și i-am aruncat înapoi banii pe geam în mașină. Apoi ne-am întors cu spatele și am plecat. Laura mi-a spus că șoferul i-a aruncat iar pe jos. I-am spus să fie sănătos noi ne vedem de drum. I-a fost un pic frică că acesta o să vină după noi, dar acest lucru nu s-a întâmplat. În afară de acest incident nu am mai avut absolut nicio problemă în cele 10 zile, cât am stat în Cuba, ba chiar din contră am întâlnit mulți oameni deosebiți.

Rom, salsa, sex ori trabucuri dacă nu-ți place nicuna din astea atunci Cuba nu este pentru tine. Cuba nu este despre vizitat, Cuba trebuie să o simți, să o trăiești. Experimentezi perioada anilor ’60 din America mergând cu o mașină decapotabilă viu colorată, retrăiești perioada neagră a comunismului, dar mai ales trăiești în stil cubanez cu mult rom Havana, cu salsa și cu trabucuri. Prin toate cluburile există o atmosferă veselă, dar și printr-o mulțime de restaurante. Sunt diverse trupe care cântă muzică live, rom se găsește la toate colțurile, dar și trabucuri. Turiștii chiar se distrează pe acolo. Nu am mai băut atât de mult într-un concediu de foarte mulți ani. Exista șapte tipuri de rom Havana, de diverse calităti. Cel mai ieftin este cel care se găsește și pe la noi și este de o calitate slabă. Am mai încercat romul Havana de șapte ani și pe cel de cinsprezece ani. Cel mai mult ne-a plăcut cel de șapte ani, așa că cu acesta ne-am delectat. Îl găseai peste tot la doar 10 USD. Cel mai scump costa 3000 usd, dar acela nu era de noi. În afară de rom, ne-am delectat cu berea locală care costa doar 1.5 usd sau cu diverse cockteiluri care erau la 3 usd. Cuba Libre, Mojito, Daiquiri ori Pina Colada ne-au făcut să trăim o viața caraibiană chiar și doar pentru câteva zile. Trabucuri se găseau la prețuri începând de la 30 de cenți până la zeci de dolari, depindea foarte mult ambalajul si de unde le achiziționai.

Mâncarea la restaurant era gustoasă. Aveai de ales între pui, porc, vită, pește sau fructe de mare adică foarte variat. O porție era cam 7-8 usd. Peștele era vreo 10 usd, iar fructele de mare cam 15 usd. Fructe exotice mâncam la micul dejun pe săturate si erau extrem de ieftine pe stradă. Cu echivalentul a 30 de bani am luat de exemplu un mănuchi de mini banane.

Cu netul era mult mai complicat. Puteai să-ți iei o cartelă națională, dar trebuia să o achiziționezi online și să o ridici de la unul din puținele magazine de specialitate din zonă. Costa 15-20 usd. Mai exista o variantă să cumperi cartele răzuibile, care îți dădeau acces preț de o oră la net dacă găseai vreun router disponibil pe la hotel ori restaurant. O cartelă de genul acesta costa 20 cenți și asta a fost și varianta pe care am folosit-o si noi.

Cam asta este povestea mea introductivă despre Cuba. Cuba este despre distracție, nu este o tară cu obiective turistice și nici cu plaje paradisiace, ca altele din zona Caraibe. Trebuie să simți vibe-ul locului și totul este perfect.

---

VIZUALIZĂRI: 2580 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI