Bun și nu prea - Mammis Beach Hotel

TIPĂREȘTE

Încă din primăvara acestui an l-am rugat pe Cristi să ne ajute cu o cazare și să ne facă rezervare la un hotel - nu foarte aglomerat – din Insula Kos, în luna septembrie, când căldurile se mai domolesc. N-am mai fost aici, de aceea am ales această micuță insulă.

A fost amabil - ca de obicei - și ne-a făcut o ofertă la un hotel de trei stele, cu un preț rezonabil, după părerea mea. Ne-a costat, cu transport avion - dus/întors, cu bagaj de cală inclus și cu demi-pensiune (MD+cină+transfer – dus/întors – de la aeroport la hotel) 1324 euro/2 adulți/7 nopți.

Nu este prea solicitată de români, de-aceea vă spun câteva vorbe despre ea: face parte din insulele Dodecaneze, arhipelagul insulelor Sporade, Marea Egee, situate în sud-estul Greciei. Kos este foarte aproape de coasta sud-vestică a Turciei. Până în port la Bodrum sunt - măsurați în linie dreaptă pe apă, din capitala Kos - doar vreo 20 km. Insula are o lungime de aprox. 43 km și o lățime de max. 10 km.

La Otopeni am avut o mică surpriză – nu chiar așa de neplăcută, ca alți pasageri - cu întârzierea decolării de ½ oră. Zborul a fost lin, și am ajuns cu bine pe aeroportul Internațional „Ippokratis” în micuța insulă.

Am fost singuri în microbuzul care ne-a preluat de la aeroport și ne-a adus cam în 20 de minute la destinația Mammis Beach Hotel, de 3*, situat pe coasta sudică a insulei, cam la mijlocul ei. Eram cam „rupți” de lume, până la „vecinii” noștri din dreapta și din stânga aveam de mers cam 700 m. Până la cel mai apropiat supermarket cu prețuri mai mici, în Kardamena, sunt cam 3 km pe drumul asfaltat, paralel cu țărmul mării. Trebuie luat un autobuz local, care are un orar fix și a cărui taxă este de 1,8 euro/persoană, numai un drum. Mai există un supermarket, puțin mai la nord, tot pe drum de asfalt, la o distanță de 1,22 km, dar aici prețurile sunt mai mari.

Pentru deplasare sau agrement se pot închiria diferite mijloace de transport, dar nu de aici, de la hotel. Aici era doar o reclamă cu acestea, pusă în spatele unui geam, la mica recepție. ☹

Ajunși aici am fost întâmpinați de un tânăr vorbitor de engleză, căruia i-am plătit taxa de stațiune de 10,5 euro, fără să primim chitanță. Am fost întrebați dacă avem probleme de regim alimentar, ca să ni se pregătească mâncăruri speciale. Patroana vorbește engleză, germană, suedeză, greacă.

Ca majoritatea hotelurilor grecești și acesta este o afacere de familie, ultima renovare a lui a fost făcută în 2011. Are 22 camere și o piscină cu două bazine, unul pentru adulți (15 x 8,5 m) - cu adâncime variabilă, de la 1,0 m spre 1,9 m - și un bazin mai mic, pentru copii. În jurul piscinei sunt 18 umbrele, fiecare cu câte două șezlonguri + măsuță între ele. Peste drumul asfaltat este plaja hotelului, la malul Mării, unde sunt alte 7 umbrele, cu câte două șezlonguri fiecare.

Toate camerele sunt „botezate” cu numele unei zeități grecești - a noastră, cea cu nr. 14 - era „Athina” . Cele 22 de camere sunt încadrate – pe sit-ul hotelului - la categoria „cu vedere la Mare” , însă…... doar 10 dintre ele, cele de la nivelul superior, au ferestre și balcoane de la care se poate vedea Marea. Restul camerelor – 10 la număr - au vedere doar în direcția Mării, iar două dintre cele 10 au vederea spre piscină. Camera noastră este între cele cu vedere în direcția Mării. Nu puteam vedea marea de la fereastră, ea fiind ascunsă atât de cele cinci trepte ce urcă la nivelul curții hotelului (vezi poza nr. 15), cât și de faleza de circa 2,0 m înălțime, ce coboară de la cota șoselei la nivelul mării. În concluzie: una scrie pe site, alta-i realitatea din teren! :(

Coborâm cele cinci trepte de la nivelul curții și ajungem la ușa camerei noastre. În stânga este – pe post de balcon/terasă - o masă cu trei scaune, iar în dreapta, agățat de o sfoară, un uscător circular de rufe, cu cârlige, ce poate fi ridicat/coborât, trăgând de sfoara fixată cu un „inel” (pe post de scripete), sub balconul de deasupra.

Camera. În stânga intrării este o chicinetă, cu lavoar din inox, dulap suspendat pentru depozitare și, sub blatul de lucru, un frigider de mărime medie, de care ne-am folosit. N-am găsit aici decât trei căni de sticlă și trei de ceramică. Nici un tacâm și nici o farfurie! :(, iar bateria lavoarului era greu de manevrat, nefiind bine fixată.

Încă de la intrarea în cameră am observat lipsa televizorului, :(lucru neobișnuit pentru un hotel de 3*. Suprafața camerei este una normală, poate chiar măricică, după părerea mea. Tot spațiul are pardoseală de gresie. Sunt trei paturi, unul dublu (1,4 x 2,0 m) și un altul de o persoană, lângă și de-a lungul peretelui opus. Lenjeria este cam „obosită” , dar curată, la fel și prosoapele pe care le-am găsit pe pat, câte două de fiecare. Salteaua și pernele au fost pe gustul nostru, chiar dacă patul nu este la fel de lat ca cel de acasă, dar ne-am odihnit bine! Am avut noptiere și veioze pe ambele laturi ale patului, însă lumina lor deranja ochii la citit. Mi-ar fi plăcut ca ele să fie montate mai în lateral, nu deasupra pernelor! :(Pe peretele opus patului, în colț, era fixată o oglindă și sub ea o măsuță mică tip „birou” , cu două sertare. În oglindă te puteai vedea doar până la brâu. Deasupra ei era montat un corp de iluminat ce semăna cu o „veioză” . Este interzis fumatul în cameră, pe plafon este montat un senzor de fum.

Dulapul de haine înalt este încastrat în perete și are două uși. Aici am găsit suficiente umerașe și un mini-seif, pe care nu l-am folosit. În partea de jos sunt patru sertare, iar în partea de sus am găsit pături suplimentare.

Fereastra este de tip „termopan” , cu plasă de insecte la unul din cele două canaturi, dintre care unul culisant. Nu are perdele, are doar o draperie închisă la culoare, care nu lasă să intre lumina dimineții în cameră. Lângă fereastră este o masă și două scaune. Aerul condiționat a funcționat bine, l-am folosit pentru că temperatura afară depășea 29°C, iar noaptea am dormit cu fereastra deschisă. Prize am avut două, una la capul patului și alta lângă oglindă. Tot aici, în cameră, este montat pe un suport, uscătorul de păr.

Baia se află în dreapta ușii de la intrare. Este mică, dar echipată cu tot ce trebuie: lavoar, vas de WC, duș, oglindă, și prosop de picioare la ieșirea de sub duș. Acesta nu are prag, este separat doar o perdea din material textil impermeabil. Apa nu intra în spațiul lavoarului, pardoseala din gresie era cu o pantă de scurgere spre sifonul dușului. Nu am găsit decât săpun la dozator, atât la lavoar, cât și la duș. Nici vorbă de șampon sau de balsam de păr! Chiar dacă ar fi fost, noi tot pe ale noastre le-am fi folosit, cum facem de obicei. Lumina de deasupra lavoarului a fost acceptabilă.

Wi-Fi-ul. Eeeeeh, cu acesta am avut de furcă, nu glumă! :(Dacă lap-top-ul meu a mai mers, cât-de-cât, cel al lui Mihai – chiar dacă este nou și mai performant - n-a vrut aproape deloc să se cupleze la internet, l-a umplut de nervi! :((Am încercat inclusiv cu ambele telefoane, prin „hot-spot” să ne logăm, dar n-am reușit, semnalul era f. f. f. slab. Proprietara hotelului ne-a declarat că ea are trei routere în incintă, dar că semnalul general pe toată insula este foarte slab.

Restaurantul este lângă mica recepție și are două spații, unul care ține loc de terasă acoperită, pentru fumători, altul mai apropiat barului și bucătăriei. Sunt separate de un mic parapet, deasupra căruia – între stâlpi, ar fi trebuit să fie panouri transparente, pentru a nu lăsa fumul să intre. Toate băuturile – alcoolice sau nu - inclusiv apa, :(au fost taxate!

Micul dejun a fost, în toate cele șapte dimineți, neschimbat: ouă prăjite/fierte/omletă, cârnăciori mici prăjiți, felii subțiri de șuncă prăjită, felii de mezeluri sau brânză feliată, roșii, castraveți, brânză telemea. Mai erau trei feluri de cereale la dozator, lapte, iaurt, pâine – chifle sau felii ce puteau fi puse la prăjitorul de pâine - croasante, felii de chec simplu, ceaiuri la pliculeț zahăr sau miere, cubulețe de unt și de gemuri. Cafeaua a fost foarte bună și ni s-a permis s-o luăm în cameră. La dozator era doar suc de mere sau de potocale. Erau și fructe: pepene roșu, portocale, mere. Cert este că am avut ce să alegem, pentru că nu suntem prea pretențioși!

Cina a fost de fiecare dată foarte bună :p, meniu fix, cu trei feluri: un aperitiv, felul principal și desert. Toate felurile principale ne-au fost aduse calde, doamna patroană pregătea singură mâncarea, zilnic proaspătă și diferită de ziua anterioară. După părerea mea porțiile erau cam prea mari! Mi-a plăcut că se auzea tot timpul o muzică „pop” a anilor ' 70 - ' 80, cu sonorul moderat. La aperitiv în loc de felii normale de pâine am avut un fel de lipii subțiri, pufoase și calde, pe care le făcea patroana.

La una din cine am avut parte de o „seară grecească” , cu muzică și dans tradițional, dar fără spart de farfurii! :) Mâncarea în seara aceea a fost de tip „bufet suedez” - pentru aperitiv – iar pentru felul principal am avut porții mari de carne și cârnați la grătar. Pozele vor „vorbi” mai bine decât mine!

Am fost nevoiți să cumpărăm apa de băut (2 baxuri x 6 sticle de 1,5 litri/bax), cu 4 euro/bax, cea de la robinet fiind puțin sărată și, mai mereu, caldă. Am plătit și 5 euro pentru închirierea unui prosop. Dacă știam că hotelul mă taxează pentru acesta, mi-aș fi adus prosop de acasă, cum a făcut Mihai.

Personalul a fost „parțial” amabil! Tinerii ospătari au fost „de treabă” , dar patronul nu prea. Am cerut voie să fac poze și nu a fost de acord, spunând că nu are nevoie de promovare, mai ales când a văzut că fac poza cu prețurile afișate la bar. Fata care făcea curățenie în camere ne-a auzit vorbind românește și a intrat în vorbă cu noi. Era bulgăroaică, și s-a bucurat să ne audă. Ar fi trebuit să facă curățenie o dată la două zile, dar n-a dat cu mop-ul deloc prin baie sau prin cameră. În schimb, ne-a pus prosoape curate aproape zilnic. La final i-am fost și noi recunoscători. :)

Parcarea hotelului este mare, fără plată suplimentară, încap în ea vreo 15 mașini. Și curtea este destul de mare și pavată cu dale.

Plaja. Pentru a ajunge la plajă trebuia să traversăm drumul asfaltat, să mergem pe o podină de lemn și, apoi, să coborâm 11 trepte din lemn. Noi am preferat să mergem aici în zilele când vântul a bătut mai tare, deoarece nu se simțea ca sus, la piscină. Apa mării era mai caldă decât cea din piscină, dar bucățica îngustă și scurtă de plajă era „vai mama ei” ! :(, cu pietriș și stânci mari, intrarea în apă fiind dificilă, din acest motiv. În apa mării există un fel de podină improvizată din saci plini cu nisip, care merge vreo 5m spre larg, unde apa ajunge până mai sus de genunchi. Cei mai curajoși de acolo încep să înoate. Apa este mai sărată decât cea a Mării Negre și te ține la suprafață fără prea mare efort. Mi-a plăcut aici și pentru că era liniște, bucurându-mă din plin de zgomotul valurilor mici ce se spărgeau la mal.

Dacă recomand acest hotel :-?? Să spun cu indulgență un „mDA” pentru mâncarea foarte bună de la cină și un NU categoric pentru părțile mai puțin bune: ale cazării, ale plajei înguste cu pietriș și a stâncilor din apă, a distanței prea mari față de un „supermarket” . O mâncare bună nu compensează deloc dezavantajele enumerate mai sus!

Bucătăreasa foarte bună, amabilă. La fel au fost și tinerii care ne-au servit la masă și la Bar.

Camera nu avea televizor! Aș fi vrut să ascult, în surdină, niște muzică grecească. Ne-am fi uitat și la un program de știri.

Bateria lavoarului de la baie stropea apa în toate direcțiile. La fel era și cea de la chicinetă, care se manevra greoi.

Micul dejun a fost în fiecare zi același. A trebuit să cerem voie ca să luăm cafeaua în cameră. În schimb, toate cinele au fost foarte gustoase, gătite cu pricepere de patroana hotelului.

Toate băuturile s-au plătit, inclusiv apa.

Hotelul are o mică plajă, îngustă și scurtă, cu umbrele și sezlonguri și măsuțe. Pietrișul are o granulație medie, unele pietre fiind mai mari. Intrarea în apă este greoaie datorită pietrelor mari și stâncilor de sub apă.

Am avut o „seară grecească” cu patru artiști care s-au străduit să ne încânte cu dansuri tradiționale grecești. Mi-a plăcut că nu era aglomerat în această perioadă, am avut liniștea care mi-a plăcut.

---

VIZUALIZĂRI: 471 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI