Berlin: între amintiri dureroase și viitorul prosper

TIPĂREȘTE

Preludiu

Până de curând, relația mea cu Germania a fost una pur platonică: ea (Germania) nu știa de existența mea decât din câteva vâjâieli de tranzit ce nu merită luate în seamă, în timp ce eu știam, desigur, de existența ei, dar alesesem s-o ignor deliberat, deși cu infinit respect.

De ce?

Probabil că motivul principal a fost necunoașterea limbii. Mark Twain susținea într-un eseu comic că „până acum nu am știut la ce servește eternitatea. Acum am aflat: ca să dea unora dintre noi șansa de a învăța limba germană” . Ei bine, în cazul meu eternitatea nu cred că ar fi de ajuns... ????

Las la o parte sunetele scrâșnite, la urma urmei nu e singura limbă care mă zgârie în urechi atunci când o aud, dar ce te faci cu cuvintele compuse de lungimi colosale pentru care se pare că nemții au o mare apetență?!! Cum e posibil ca un popor atât de riguros în toate cele să exprime într-un singur cuvânt gândiri complexe, de genul „uzină dotată cu tehnologii de ultimă generație destinate fabricării de echipamente performante pentru industria prelucrării metalelor” ?!! (E un exemplu pe care mi l-a dat una din verișoarele mele, vorbitoare de germană, spre eterna mea admirație).

Apropo, știați că Guiness a înregistrat în 1996 un cuvânt în limba germană format din 79 de litere? Iată-l: Donaudampfschifffahrtselektrizitätenhauptbetriebswerkbauunterbeamten-gesellschaft.

Sper să încapă pe un singur rând pe site-ul AFA!!! Pentru orice eventualitate, l-am scris cu un font mai mic... E numele unei asociații, zice tanti Wiki, care ar avea ceva de-a face cu Dunărea și cu electricitatea, Donau și elektrizität fiind, de altfel, singurele componente inteligibile pentru un necunoscător indignat al limbii germane, așa ca mine. ????

Topica frazei e un alt element care mă revoltă: cum poți să pui verbul la finele unei propoziții și eventual să mai trântești după și un nicht, când tot omul cu scaun la cap începe cu subiectul și continuă cu predicatul?!! Deci mă obligi să citesc o ditamai înșiruire de substantive și adjective cu care habar n-am ce se întâmplă, pentru ca la sfârșit să-mi dai explicația acțiunii și să negi totul... ????

Tentativele mele (slabe, ce-i drept) de învățare a acestei limbi au eșuat, recunosc, în chip dramatic, și nici cu latura artistică a nemților (că la altele nu mă pricep) mărturisesc cu nu prea m-am împăcat: Wagner îmi dă dureri de cap, îi prefer pe compozitorii italieni la orice oră din zi și din noapte; Kandinsly, Klee și alți reprezentanți ai expresionismului lor în pictură nu-mi zic mare lucru; Goethe și Schiller sunt, orice s-ar zice, greu de digerat, iar cărțile fraților Mann sau ale lui Heinrich Böll mă deprimă. N-am să uit cum, citind Muntele vrăjit pe la frageda vârstă de 20 de ani, aproape că începuseră să mă bântuie gânduri sinucigașe... ????

Notă: În caz că nu ați priceput deja, toate cele de mai-sus sunt o glumă! Zău! ????

Adevărul este că am avut (și încă mai am) alte priorități turistice, care vizează locuri mai însorite, mai vesele și mai pe gustul meu.

Hmmm..., cam lung preludiul, nu-i așa? Hai să trec la subiect.

În 2020, din motive care îmi scapă până și mie, mi-am zis totuși Fie ce-o fi, ia să văd și eu Berlinul. Din vina Covid-ului, n-a fost să fie decât un an mai târziu, mai precis la finele lui septembrie-începutul lui octombrie 2021.

După 6 zile petrecute în capitala Germaniei pot eu să mă consider berlineză, așa după cum s-a autoproclamat Kennedy? Sau, ca să continui cu gluma, gogoașă, căci înțeleg că berliner este și numele unei specialități dulcege locale? ???? Nein. Nici vorbă! Doar am adulmecat un pic pe acolo, atât cât să-mi fac o idee, căci Berlinul e un oraș mare și complex. Iar eu aveam despre el

Păreri preconcepute

Dintotdeauna am asociat Berlinul cu două imagini văzute în filme, ambele înfiorătoare: defilarea soldaților naziști prin fața tribunei unde Hitler îi saluta cu mâna ridicată, și ruinele printre care localnicii își căutau rudele moarte după bombardamentele Aliaților din 1945.

Scene atât de tulburătoare, sper că veți fi de acord cu mine, nu sunt de natură să suscite apetitul turistic, și oricât timp trecuse de la ele, eram convinsă că ceva din acele momente, o întruchipare a urâtului și răului absolut, rămăsese cumva impregnat în pavaje, în clădiri, în oameni...

M-am înșelat: după al Doilea Război Mondial, nemții au reușit să reconstruiască practic din temelii orașul, și într-un fel continuă să o facă și acum. Berlinul este în permanentă dezvoltare și redefinire, plin de șantiere, macarale sau clădiri aflate în reabilitare, „un oraș condamnat pe veci să devină, niciodată să fie” , așa după cum îl descria la un moment dat un critic de artă.

În același timp, trecutul nu a fost dat uitării, ci a fost asumat: o dovedește puzderia de monumente sau muzee dedicate ororilor fasciste, holocaustului, zidului ce a împărțit Berlinul în două, care par a spune „Știm ce s-a întâmplat și promitem că nu o să se repete.”

Adevăruri istorice

Ultimul secol a fost, într-adevăr, cel mai frământat din povestea Berlinului și cel care l-a marcat cel ma puternic, însă istoria orașului nu se rezumă la el.

1237 este considerat anul fondării sale, mai precis a orașului Cölln de pe malul drept al râului Spree, în timp ce în 1244 a fost menționată documentar pentru întâia oară o așezare pe nume Berlin, situată pe celălalt mal, cele două localități constituind rapid o alianță.

Între 1417-1701 Berlinul a fost capitala Margrafiatului Brandenburg, pentru ca în 1701, odată cu unificarea Margrafiatului cu Ducatul Prusiei, să devină capitala Regatului Prusiei, cu Frederick III, elector de Brandenburg, încoronat drept regele Frederick I. Secolul al XVIII-lea a fost unul de mare dezvoltare a orașului, de răspândire a ideilor Iluminismului și de edificare a unora dintre cele mai frumoase construcții.

În 1871, după victoria asupra Franței și proclamarea Imperiului German, Berlinul a intrat într-o nouă fază de extindere și modernizare, întreruptă de înfrângerea din Primul Război Mondial. Republica de la Weimar (1919-1933) a însemnat pentru Germania o perioadă de tulburări sociale și politice, născute mai ales din situația financiară postbelică dificilă în care s-a aflat țara, dar și de maximă înflorire a Berlinului, devenit a treia metropolă a lumii, cu o populație de cca. 4,5 milioane de locuitori (mai mult decât în prezent) și centru mondial al artelor, științei, inovației, cercetării, cinematografiei și industriilor.

Odată cu accederea la putere, prin vot! , ????a Partidului Muncitoresc German Național-Socialist al lui Adolf Hitler, capitala celui de-al Treilea Reich parcurge o altă etapă istorică. Urmează reprimarea odioasă a evreilor, îndoctrinarea masivă a populației, declanșarea celui de-al Doilea Război Mondial. Berlin deține trista performanță de a fi cel mai bombardat oraș din istoria lumii; până în mai 1945, în jur de 125.000 de civili și-au găsit sfârșitul în raidurile aeriene ale Aliaților și o parte semnificativă din suprafața sa a fost complet rasă de pe fața pământului.

După încheierea războiului, Aliații au împărțit Berlinul în patru sectoare, însă în 1948 Uniunea Sovietică a impus blocada asupra rutelor de acces către Berlinul de Vest, controlat de SUA, Regatul Unit și Franța. Un an mai târziu, odată cu fondarea Republicii Federale Germania cu capitala la Bonn, Berlinul de Vest, având în continuare statut de oraș ocupat, a devenit un aliat al acesteia, în timp ce Republica Democrată Germană, de orientare marxist-leninistă, și-a stabilit capitala în Berlinul de Est.

Berlinul de Est cuprindea cea mai mare parte a centrului istoric al orașului iar Berlinul de Vest era o enclavă înconjurată din toate părțile de teritorii aparținând RDG, situație care a alimentat tensiunile în cadrul Războiului Rece. În 1961, Germania de Est a început construirea Zidului Berlinului, pentru a izola și mai mult Berlinul de Vest și a-și împiedica proprii cetățenii să fugă în lumea liberă.

În acest context, în discursul său din 26 iunie 1963, rostit în fața primăriei din Berlinul Occidental, pe care l-am citat ca motto la acest review, președintele american J. F. Kennedy și-a afirmat sprijinul pentru Germania Federală și Berlin, pentru valorile democratice.

În noiembrie 1989 Zidul Berlinului a căzut, fiind ulterior în mare parte demolat. Anumite zone au fost însă păstrate spre aducere aminte, iar în octombrie 1990, când cele două părți ale Germaniei s-au reunificat, Berlin a devenit capitala noii RFG, ca și a landului care îi poartă numele.

Iată câteva repere ale unui trecut presărat cu multe momente nefaste pentru care nemții înșiși se fac - fără îndoială - vinovați în cea mai mare măsură. Pe de altă parte, n-ai cum să nu-i admiri pentru modul hotărât și disciplinat în care au știut să întoarcă roata istoriei pentru a se afirma după război drept cea mai mare economie a Europei, o țară cu un prezent viguros și un viitor care se anunță a fi cum altfel decât prosper.

Între trecut și viitor, vă propun să vedem cum arată prezentul, așa cum l-am perceput eu în scurta mea aventură berlineză.

Fapte și impresii

⁕ Suprafața. Deși nu are decât aproximativ 3,5 milioane de locuitori, Berlinul ocupă o suprafață de aproape 9 ori mai mare decât a Parisului. Dacă te uiți pe o hartă, ai senzația că centrul, unde se concentrează majoritatea punctelor de interes, este ușor de străbătut cu pasul. Greșit! De pildă, pe axa vest-est, între Palatul Charlottenburg și Alexanderplatz sunt nu mai puțin de 8 stații S-bahn.

⁕ Parcuri și ape. Circa 30% din suprafața orașului o reprezintă spațiile verzi, râurile și lacurile. Tiergarten nu este însă un parc, așa cum am putea bănui luându-ne după denumire, ci mai degrabă o pădure (sau un parc sălbatic în stil englezesc, dacă vă sună mai bine!), cu doar câteva alei și în rest copaci cât cuprinde. Mie mi-ar fi frică să intru acolo și în miezul zilei! ???? Cât despre râuri, da, sunt două, Spree și Havel, care formează tot felul de canale și cănăluțe traversate de poduri și podețe. Să ne înțelegem: nu sunt cine știe ce fluvii late, deci nu foarte spectaculoase, dealuri care să le mărginească nu există, Berlinul fiind așezat în câmpie, dar poți admira câteva clădiri interesante pe maluri, plus localnicii ieșiți la iarbă verde pe vreme frumoasă. Căci iarăși da, se pot face diverse croaziere - amănunte într-un alt review. În concluzie, cu iarbă și copaci din belșug, cu ape și o curățenie impecabilă, Berlinul e foarte eco-verde.

⁕ Grădini zoo. Din cauza, sau mai degrabă datorită împărțirii orașului timp de o jumătate de veac, Berlinul are două grădini zoologice, printre cele mai mari din Europa - Tierpark Berlin și Zoologischer Garten, ambele excelent dotate, raiul copiilor. Cum nu ne numărăm printre ei, și nici timp nu am avut, nu am ajuns la niciuna din ele.

⁕ Ursul! În privința etimologiei cuvântului Berlin se vehiculează două teorii: 1) că ar proveni din berl-/birl-, adică „mlaștină” , termen din polabă, o limbă slavă vorbită până în secolul al XVIII-lea pe un teritoriu situat pe cursul inferior al Elbei; 2) că și-ar avea originile în cuvântul german Bär, adică „urs” . Se pare că cea de-a doua variantă e cea preferată de locuitori, din moment ce pe stema orașului apare un urs simpatic, reprodus pe magneți, șepci, tricouri și alte suvenire de la a căror achiziționare nu m-am ferit nici eu. Și poate că așa se explică și „ursul” zărit pe Friederichbrücke care îl acompania pe un acordeonist - doar prin prezență, desigur... ????

⁕ Străzile. Una din trăsăturile dominante ale orașului care m-a surprins oarecum este numărul mare de bulevarde largi, cu multe benzi, trasate după un plan urbanistic riguros, care fac ca circulația să fie neașteptat de fluidă pentru o metropolă. Sigur, la asta contribuie și excelentul sistem de transport în comun subteran. Explicația: Berlin e un oraș în mare măsură reconstruit după al Doilea Război Mondial, când multe cartiere grav avariate de bombardamente au fost demolate pentru a face loc unor artere largi, cu blocuri rezidențiale sau de birouri. Prin urmare, dacă preferați străduțele pitorești înguste și cotite, pavate cu pietre de râu, reminiscențe medievale, nu la Berlin le veți găsi! După părerea mea, capitala Germaniei nu excelează la capitolul romantism; are, în schimb, alte atuuri.

⁕ Arhitectură. Am fost surprinsă să constat că mai toate articolele pe care le citisem pentru documentare precizau că Berlinul are o arhitectură eclectică. Atunci ce să mai zicem de Roma, de pildă, sau de Atena, care păstrează edificii extraordinare ce pleacă din antichitate și parcurg toate etapele istorice până în contemporaneitate? În timp ce în Berlin, din primele perioade de existență nu a supraviețuit mai nimic, după știința mea, construcțiile medievale fiind în fapt reconstituiri, iar cele originale vechi datând din secolul al XVII-lea. Clădirile din complexul Charlottenburg, de pildă, au fost ridicate la finele secolului al XVII-lea-începutul secolului al XVIII și sunt în stil baroc, iar impunătoarele construcții ale veacurilor XVIII-XIX, precum Staatsoper, Universitatea Humboldt, Alte Nationalgalerie, sunt în stil neoclasic. În fine, în centru sunt și clădiri frumoase Art Nouveau din prima jumătate a secolului trecut, cu balcoane delimitate de lucrături fine în fier forjat. Ceea ce m-a uimit însă a fost numărul foarte mare de zgârie-nori și construcții moderne, în majoritate sedii corporatiste, dar și rezidențiale. Potsdamer Platz, Alexanderplatz, strada Kurfürstendamm și zona Zoologischer Garten din apropiere găzduiesc o mulțime de astfel de construcții. Gara centrală - Hauptbauknopf, cea mai mare din Europa, sau reședința cancelarului sunt alte asemenea exemple. Recunosc că nu mă dau în vânt după realizările arhitecturale din sticlă și aluminiu și că nu mă așteptam la o asemenea aglomerare, la acest amestec de oarecum vechi cu foarte nou, comparabil - poate, dar numai numeric - doar cu peisajul urban londonez. Pe de altă parte, prezența atâtor edificii unde proiectanții și-au dat frâu liber imaginației nu ar fi trebuit să mă surprindă: Berlin este un mare centru al inovației tehnice și creative și găzduiește multe firme din industrii de vârf precum IT, farmaceutică ori biomedicină, pentru care arhitectura avangardistă a sediilor reprezintă o cerință de reprezentare, o carte de vizită.

⁕ Monumente. Faptul că Berlinul nu excelează la capitolul diversitate arhitecturală nu înseamnă că duce lipsă de monumente emblematice, puncte de atracție pentru turiști: Poarta Brandenburg, Reichstag (Parlamentul), Coloana Victoriei, catedrala etc. etc., pe care le voi descrie în următoarele reviewuri.

⁕ Muzee. Fapt amuzant: despre capitala Germaniei se spune că are mai multe muzee (cca. 175) decât zile ploioase pe an (99), așa încât, în caz de vreme neprielnică plimbărilor, ai unde să te adăpostești... ????Mărturisesc că am fost de-a dreptul șocată de numărul și varietatea lor. În top se află, fără îndoială, Insula Muzeelor, care adăpostește cele mai importante 5 colecții de artă și istorie (detalii într-un review separat). Li se adaugă Berggruen și Bröhan, cu același specific, dar și foarte multe muzee de stat sau particulare dedicate istoriei orașului, istoriei RDG, spionajului german, populației evreiești, Zidului Berlinului, holocaustului, științelor naturii, astronomiei, computerelor. Unele muzee au tematici neobișnuite: Lippenstift Museum (muzeul rujului de buze), Schwules Museum (muzeul gay), Hanf Museum (muzeul cânepii), Bud Spenser Museum, Disgusting Food Museum (muzeul mâncării dezgustătoare ????), Trabi-Museum - vezi imediat mai-jos...

⁕ Trabantul. Nemții nu au uitat mașinuța redegistă pe seama căreia au circulat enorm de multe bancuri: Care e cea mai lungă mașină din lume? Trabantul: trei metri mașina, zece metri fumul. Sau De ce stă Trabantul la semafor deși s-a făcut verde? Pentru că s-a lipit de o gumă de mestecat.

⁕ Orașul artelor. Berlin este singurul oraș din lume care deține trei teatre de operă: Deutsche Oper, Staatsoper Unter den Linden și Komische Oper. Mai are și peste 150 de săli de spectacole și cca. 300 de galerii de artă, cele mai multe din întreaga Europă.

⁕ Graffiti. East Side Gallery, celebra porțiune din Zidul Berlinului transformată după 1990 în spațiu de expunere a unor lucrări cu tematică social-politică, este, cu cei peste 1.300 m ai săi, cea mai mare galerie în aer liber din lume iar întreținerea sa costă primăria orașului nu mai puțin de 36 de milioane de euro anual. Din punct de vedere al realizării artistice, după ce văzusem formidabilele graffiti din Lyon, n-am fost prea impresionată - merită totuși vizitată, după părerea mea, pentru ineditul destinației pe care autorii au dat-o unui zid, ca și pentru mesajul operelor și priveliștile frumoase peste râul Spree.

⁕ Restaurante, baruri, cluburi. Mă așteptam ca un oraș atât de mare să aibă mai multe restaurante - sincer, mi s-au părut destul de puține. Ce-i drept, multe sunt concentrate în anumite zone, fie pe malul Spreeului, fie, de pildă, în Hackescher Markt (am ajuns la ambele - detalii într-un alt review), unde înțeleg că se află și majoritatea cluburilor de noapte și barurilor. Dar apropo de nightclubs, faptul că în oraș funcționează 39 de linii de autobuze de noapte cred că spune suficient despre pofta de distracție a locuitorilor și vizitatorilor... ???? Ca și faptul că Telegraph Magazine a numit recent Berlinul „most fun” oraș din lume. În afara restaurantelor cu specific local, există și variante italienești, spaniole, mexicane, vietnameze, chinezești etc., dar berării adevărate nu am zărit decât două sau trei. Înțeleg că dintre orașele germane, Berlinul nu e cel mai reprezentativ la acest capitol. În schimb, am fost surprinsă de puzderia de patiserii, ciocolaterii și bombonerii; nu am știut că nemții sunt așa mari amatori de dulciuri. Ca fapt divers, singurele cozi pe care le-am văzut în tot orașul au fost în fața patiseriilor...

⁕ Magazine. Să mă scuzați, dar voi începe cu cele alimentare, cele mai importante pentru noi, căci am închiriat o garsonieră și ne-am autogospodărit. Dacă vreți să procedați la fel, vă vând (gratis) un pont: în ceea ce ei numesc „minimarketuri” nu veți găsi decât ziare, reviste, bere și alte băuturi. Nimic de mâncare! Eu am luat țeapă alegând un studio aflat în preajma a ceea ce apărea pe Google maps drept un minimarket: în fapt, am fost nevoiți să ne facem cumpărăturile la supermarketul Ulrich, situat în zona Zoologischer Garten, la patru stații de autobuz distanță, un nod de transport public unde ajungeam oricum zilnic pentru a o lua în diverse direcții. În rest, din câte am văzut, predomină hypermarketurile Lidl. Pentru amatorii/amatoarele de shopping serios, specialiștii recomandă centrul comercial Hackesche Höfe, Friedrichstraße și mai ales Kurfürstendamm, strada pe care se află KaDeWe, cel mai mare magazin universal din Europa continentală, dar și buticuri ale unor case de modă sau ale unor renumiți creatori de ceasuri și bijuterii. Deși am străbătut de multe ori Kurfürstendamm în drum spre binecuvântatul Ulrich și stațiile de autobuz, U-bahn și S-bahn din apropierea acestuia, nu am avut curiozitatea să intru în niciunul din aceste magazine, așa că mai mult decât să vi le semnalez nu pot să fac!

⁕ Oamenii. Foarte disciplinați (toată lumea purta mască în magazine și mijloacele de transport în comun; nu se traversa decât pe la trecerile de pietoni; nu se aruncau mucuri pe stradă - eu am avut la mine scrumiera portabilă). Și civilizați, deși parcă un pic cam aroganți - poate că e o percepție greșită, dar așa i-am simțit eu. Am avut parte de câteva interacțiuni care m-au dus la această concluzie: cu vânzătoarea de la bomboneria din colțul străzii noastre, care a strâmbat (vizibil) din nas la cantitatea mică pe care am cumpărat-o (ca să mă dezvinovățesc, deși nu este cazul????: erau produse artizanale foarte scumpe); cu chelnerul de la un restaurant care m-a admonestat pe un ton superior că nu am prezentat Welcome Card înainte de a comanda pentru a beneficia de discount; cu supervizorul de la catedrală, care nu m-a lăsat să mă așez pe trepte în așteptare (se intra în număr prestabilit; aveam dureri de spate; poate că s-a gândit că tocesc scara! ????); și mai ales cu o doamnă lângă care am vrut să mă așez, la un metru distanță, pe o bancă lungă din piatră dintr-un parc, care mi-a cerut imperios „Go away! Covid!” .

Dar poate că, spre deosebire de foarte mulți berlinezi, doamna nu vorbea bine englezește și mi s-a adresat cu puținele cuvinte cunoscute de ea în această limbă. Oricum, rețin că, spre marea mea ușurare, nu am avut probleme în a ne înțelege în engleză peste tot pe unde am umblat.

Pe de altă parte, o întâmplare mi-a dovedit cât de cinstiți sunt localnicii (și presupun că mai toți nemții): la un moment dat m-am așezat pe o bancă și am făcut niște poze cu telefonul, după care am plecat uitând telefonul pe bancă. Mi-am dat seama după câteva minute, când am vrut să scot obiectul din sacoșă pentru alte fotografii, și ia-l de unde nu e! Am intrat în panică (am, ca tot omul, multe informații stocate pe telefon), m-am întors, am verificat dacă nu căzuse pe jos, și până la urmă, cu inteligența mea sclipitoare????, mi-a venit o idee: am intrat în cafeneaua în fața căreia era banca și am întrebat de telefon. Și l-am primit! Slavă Domnului! Cineva îl găsise și îl adusese acolo cu câteva minute înainte.

⁕ Modestie. Ca peste tot în lumea civilizată, în Berlin nu am văzut extravaganțe vestimentare: lumea umblă îmbrăcată curat, în lucruri de calitate dar banale; poate că prin cluburi ținutele sunt mai îndrăznețe. Nici defilări de mașini bengoase, ca în București, nu am văzut, semn că berlinezii sunt oameni modești și cu bun simț.

⁕ Câinii. M-a frapat numărul mare de câini plimbați în lesă: și într-adevăr, am descoperit pe un site informația că în oraș sunt înregistrate peste 150.000 de astfel de patrupede prietenoase cu omul. O mare bilă albă din partea mea! ????

⁕ Orașul imigranților. După 1990 Berlinul a primit mulți imigranți - se estimează că cca. 500.000, din care, peste 100.000 turci și vreo 70.000 polonezi. Turcii țin localuri cu specific, multe din ele, în fapt, tarabe fast food, în timp ce majoritatea polonezilor lucrează probabil în construcții.

Mă așteptam la asta, însă surpriza a venit, pentru mine, de la vietnamezi, care se pare, judecând după numărul mare de restaurante pe care le-au deschis, că s-au împiciorogat zdravăn în Berlin, poate și în alte orașe din Germania. Și am impresia că și în alte părți din Europa Centrală, căci peste o săptămână aveam să ajung la Praga, unde „m-am împiedicat” iarăși de ei. Până acum îi văzusem în mare număr în Franța, în special la Paris, și mi se păruse ceva normal, având în vedere istoria de 70 de ani a Indochinei Franceze și faptul că limba lui Voltaire e predată și acum în școlile lor și mulți vietnamezi o vorbesc de mici. Nu am idee ce i-a mânat recent spre Germania sau Cehia. ????

⁕ Siguranța turistului. În ciuda activităților de tip mafiot, datorate în special așa-numitelor „clanuri arabe” , Berlin este considerat un oraș destul de sigur, cu o rată a criminalității relativ scăzută. Noi nu am avut nicio problemă, însă ce-i drept nu prea am ieșit din casă după lăsarea întunericului. Nu cred că turiștii au de ce să se teamă, poate doar să evite niște zone mai rău famate, printre care înțeleg că s-ar afla Hermannstraße sau Rigaer Straße. Și să vă mai spun ceva: nici măcar cerșetori nu am văzut în Berlin decât în zona gării de la Zoologischer Garten.

Info practic

■ Principalele surse de documentare: visitberlin.de/en; berlin.de/en; Ghid turistic DK tipărit, apărut la editura RAO

■ Oficii de turism: Alexanderplatz nr. 7; Poarta Branderburg

■ Aeroportul Berlin Brandenburg „Willy Brandt“ -- ber.berlin-airport.de/en.html -- este cel pe care aterizează compania irlandeză low-cost, singura de acest gen care operează rute directe București-Berlin. Este situat la cca. 27 km sud-est de Berlin și a fost inaugurat în 2020, cu 9 ani întârziere (au și ei, nemții, faliții lor! ????) pentru a înlocui Aeroportul Schönefeld din apropiere. În prezent funcționează doar Terminalul 1 din cele 5 planificate, la care am văzut că se lucrează de zor.

Despre aeroportul ăsta păstrez amintiri foarte urâte: este absolut imens, fără trotuare rulante și prost semnalizat. Sunt genul care nu agreează în mod special zburatul cu avionul (și nici plutitul pe mare; omul e totuși o ființă terestră! ????), și prin urmare consider aeroporturile simple locuri de tranzit. Ei bine, nu! Brandenburg nu e așa: e un ditamai mallul, plin de magazine și restaurante, de parcă m-aș duce acolo, târând valize după mine, la cumpărături sau special ca să iau masa! ???? Pe bune, nu înțeleg chestia asta; pentru mine Otopeniul, pe care mulți îl hulesc, e absolut OK: dacă crăpi de foame și sete, ai suficiente variante, există toalete și duty free, ce altceva ți-ai mai putea dori?!! Și proiectanții aeroportului din Berlin nu s-au gândit la vârstnicii care mai călătoresc și ei, câteodată, sărmanii, și nu pot decât cu mare greutate să străbată kilometri întregi cu bagajele după ei, în loc să se prelingă frumușel pe niște trotuare rulante?!!

Bref, în ambele dăți am ieșit obosită moartă din aeroport. La dus, am încercat să găsim centrul de informare turistică și nu am reușit, nu erau indicatoare, am întrebat peste tot și am fost îndrumați de la un nivel la altul, nebunie curată, și abia după mai bine de o oră, în capătul opus de la nivelul 0, am găsit centrul unde se vindea Berlin Welcome Card. Din fericire, aici am dat de un tânăr drăguț, care ne-a oferit și hărți și explicații. Și m-am mai liniștit... La plecare, aceeași poveste; trebuie să străbați tot parterul până la poarta de îmbarcare, și deși am venit cu două ore și jumătate înaintea orei de zbor, a fost cât pe’aci să ratăm cursa, am ajuns când începuse îmbarcarea!

■ Din aeroport în oraș se poate ajunge direct cu S-Bahn 45 sau 9. Nouă nu ne erau utile, așa că am luat autobuzul X7 (există și X71) până la Rudow, apoi U-Bahn 7 și U-Bahn 9, o excursie de peste o oră, căci am locuit în vestul Berlinului. Pentru că am fost nevoiți să părăsim garsoniera la ora 11 iar avionul era după-amiaza, în ultima zi am lăsat bagajele într-un locker din gara de la Zoologischer Garten; nu mi-am notat cât a costat, cred că 4 euro.

■ Transportul în comun în oraș bvg.de; sbahn.berlin/en/tickets/all-tickets.

Transportul public este integrat și excelent organizat. Toate vehiculele dispun de aer condiționat și scaune comode. Berlin e împărțit în 3 zone. Zona A cuprinde centrul orașului, zona B se întinde până la periferii, iar în zona C se află aeroportul Brandenburg și orașul Potsdam, prețul biletelor diferind de la o zonă la alta. Cu titlu de exemplu, o călătorie în zonele AB costă 3 euro; în zonele BC 3,50 euro iar în ABC 3,80 euro. Un abonament de o zi costă 8,80 euro în zonele AB, 9,20 euro în zonele BC și 10 euro în ABC. Un bilet este valabil timp de 60 de minute pe orice mijloc de transport, dar trebuie validat în stație înaintea urcării. Biletele se cumpără de la automatele din stațiile U-Bahn și S-bahn, din mici magazine marcate „BVG” sau direct de la șoferi/vatmani în autobuze și tramvaie.

Rețeaua de transport public este imensă și practic, oriunde te-ai afla, există o stație la maxim 400-500 m.

U-Bahn (Unterbahn - metroul; transport exclusiv subteran) are 9 linii și 175 de stații marcate cu litera „U” albă pe fond negru. S-Bahn (Stadt-Schnell-Bahn - trenul urban rapid) are în prezent 16 linii și 168 de stații. Parcursurile sunt în cea mai mare parte de suprafață. S-Bahn leagă orașul de aeroport, dar și de Potsdam. Stațiile sunt marcate cu litera albă „S” în cerc verde.

Autobuzele au stațiile marcate cu litera verde „H” într-un cerc. Există peste 329 de linii, plus 39 de noapte. Cele marcate cu un „M” în față sunt autobuze express, cu mai puține stații.

Pont: câteva autobuze - 100,200 și 300 - cu o parte din flotă supraetajată, sunt extrem de utile pentru turiști, putând înlocui cu succes hop-on hop-off-ul. Noi le-am folosit și le recomand.

Tramvaiele, marcate cu numărul scris cu alb în dreptunghi roșu, sunt în număr de 22, cu peste 400 de stații, și deservesc în principal Berlinul de Est. Și aici există variante express marcate cu litera „M” . Este singurul mijloc de transport în comun pe care nu l-am testat.

■ Berlin Welcome Card -- berlin-welcomecard.de/en -- a fost varianta pe care am ales-o făcând comparație între prețul său (53 euro) pentru zonele ABC timp de 6 zile și prețul de 43 euro al abonamentului pe transportul în comun pe zonele ABC valabil 7 zile. Am ales ABC pentru a acoperi costurile de deplasare dinspre/către aeroport, respectiv Potsdam. A fost o investiție destul de substanțială, dar care a meritat! Se poate achiziționa doar din aeroport și oficiile de turism.

Cu Welcome Card ai nu numai transport gratuit pe zonele AB și ABC, ci și discounturi de până la 40% (majoritatea sunt totuși de 25%) la Palatul Charlottenburg, catedrală, muzee precum Böhan, Berggruen și Museum Haus am Checkpoint Charlie sau Barberini din Potsdam, la autobuzele hop-on hop-off din Berlin și Potsdam, la croaziere, la o selecție de magazine și restaurante. La achiziționarea acestora, în aeroport, am primit broșurica (144 de pagini! ????) care cuprinde lista tuturor beneficiilor, cu o scurtă descriere a acestora. Evident, nu am avut cum să folosim toate avantajele oferite.

Pentru aceia dintre voi interesați, iată prețurile cardului pe toate perioadele:

- 48 ore: 24 euro zonele AB; 29 euro zonele ABC

- 72 ore: 34 euro zonele AB; 39 euro zonele ABC

- 72 ore cu intrare gratuită la cele 5 muzee din Insula Muzeelor: 52 euro zonele AB; 55 euro zonele ABC - nu știu de ce, dar numai cu cardul pe 3 zile există această posibilitate

- 4 zile: 41 euro zonele AB; 46 euro zonele ABC

- 5 zile: 47 euro zonele AB; 50 euro zonele ABC

- 6 zile: 50 euro zonele AB; 53 euro zonele ABC

Tururi ghidate visitberlin.de/en/sightse ... ng-tours-berlin. Există diverse variante, inclusiv private, de a vedea orașul și a obține informații de la ghizi locali: hop-on hop-off, plimbări pe jos sau cu bicicleta, croaziere, combinații dintre acestea, precum și vizite ghidate în muzee și locuri de mare interes precum Reichstagul. Și pentru muzeele din insulă și complexul Charlottenburg există abonamente și soluții de vizite ghidate.

Vremea a fost destul de favorabilă pentru sfârșitul lui septembrie-începutul lui octombrie. Nu ne-a plouat rău de tot decât într-o zi, în rest au fost câteva averse scurte și ocazional chiar ne-am bucurat de soare. Temperaturile erau ziua de 12-16 grade, iar noaptea de 6-10 grade.

Cred că perioada optimă pentru vizitarea orașului e totuși vara, și probabil că dacă aș fi ajuns la Berlin în lunile calde, mi-aș fi creat o impresie diferită despre oraș. Am fi putut sta afară până mai târziu, în loc să ne adăpostim în casă, de frig, la căderea serii, și am fi văzut mai mulți oameni pe străzi, la terase, în parcuri. Într-un cuvânt, atmosfera generală ar fi fost mai plăcută.

Cheltuieli

Despre Berlin se zice că ar fi un oraș ieftin. Nu știu cu ce alte capitale s-a făcut comparația; poate cu Paris, Londra, Stockholm sau Oslo! ????

Da, față de acestea este mai ieftin, însă categoric mai scump decât Roma, Madrid sau Atena. E foarte dificil, dacă nu imposibil, să găsești un studio într-un hotel sub 50 euro/noapte (fără mic dejun), despre costurile transportului public v-am povestit, iar prețurile la restaurante sunt și ele destul de piperate.

Noi am cheltuit în cele 6 zile complete de ședere 1.200 de euro, din care 165 euro avionul, cu priority pentru amândoi - puțin, foarte puțin! , și 335 euro cazarea. Am reușit să ne încadrăm cu restul cheltuielilor la 700 euro (din care, vă reamintesc, 106 euro cele două Berlin Welcome Cards) mâncând cel puțin două mese pe zi acasă și fără a face alte cumpărături decât niște suvenire, așa cum procedăm, de fapt, în marea majoritate a locurilor unde ajungem. Nu ne-am abținut, în schimb, de la berici (Adrian), respectiv mai mult - deși nu exclusiv???? - de la cafeluțe (eu).

Concluzii

Berlin este, așa cum mă așteptam, un oraș curat, bine sistematizat, cu o rețea de transport foarte eficientă. Deși imens ca întindere, organizarea excelentă face ca turistul să-l poată străbate cu ușurință, alegând obiectivele demne de atenție. În același timp, fiind o urbe destul de tânără (judecând după standardele europene), duce lipsă de vestigii ale trecutului îndepărtat, compensând însă cu multe monumente interesante.

Nu are o așezare spectaculoasă, și nici „cotloane” bătrâne, pitorești și romantice, unde să te rătăcești de mână cu jumătatea ta, dar are două râuri care îl traversează, pe care se pot organiza chiar și boat-party-uri, și maluri ierboase unde localnicii stau la soare la picnic, și altele betonate, dar mărginite de restaurante și cafenele șic.

Am fost mirată să descopăr numărul extrem de mare de instituții culturale și varietatea posibilităților de distracții; în afara celor menționate mai-sus, ar trebui probabil să adaug și festivalurile de muzică și film pe care le găzduiește orașul, ca și numeroasele manifestări sportive și atracțiile speciale pentru copii - visitberlin.de/en/berlin-children.

E genul de oraș vibrant și ofertant pentru toți vizitatorii, care își pot găsi cu ușurință ceva de văzut și făcut potrivit propriilor preferințe.

Dacă mi-a plăcut Berlinul?

Sigur că da. M-au impresionat monumentele, muzeele, bulevardele, curățenia, modul în care a fost reconstruit. Totuși, dacă nu i-aș fi cunoscut istoria și nu aș fi știut, de pildă, că Marienkirche și Nikolaikirche nu păstrează aproape nimic din structurile medievale originale și că a fost timp de câteva decenii un oraș divizat, aș fi putut concluziona că seamănă în multe privințe cu alte urbi din această parte a Europei, care au și ele câte un fir de apă care le străbate, niște palate și monumente interesante și câteva biserici baroce. Cum însă sunt o iubitoare a istoriei iar Berlinul are în spate un trecut care îi conferă, fără dubiu, o personalitate distinctă, l-am perceput ca atare. Fapt care nu m-a împiedicat să constat că îi lipsește acel farmec care pe mine mă face să revin.

Danke, Berlin! O dată a fost de ajuns!

⁂

PS: Nu pot încheia acest review fără a menționa cât de mișcată am fost văzând în urmă cu câteva zile la televizor demonstrația organizată în capitala Germaniei în sprijinul Ucrainei invadate de führerul Putin, la care au participat sute de mii de localnici. Mai mult decât alții, berlinezii știu ce înseamnă un oraș bombardat și distrus, și și-au însușit lecțiile istoriei!

Webmaster, rog următoarea ilustrație: youtube

---

VIZUALIZĂRI: 2126 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI