Paris, Hotel du Globe

TIPĂREȘTE

“Nu, nu si iarasi nu!... m-am saturat, nici nu ma gandesc, am fost deja de 10 ori acolo! "

"Non, non, neni, nen! i"... parca ma vedeam, dupa aceste onomatopee, in pielea lui Tartarin din Tarascon, eroul lui Alphonse Daudet, aflat in fata unui leu fioros din curtea unei menagerii ce sosise de curand cu circul in satucul lui pierdut in imensitatea campiilor din Provence... Intalnire istorica, de gradul trei, intre un leu viu si cel mai mare vanator de lei de pe mapamond... "Nu, nu, nu se poate sa nu am si eu macar un leu impaiat in casa mea cu cactusi, baobabi, scalpuri, sageti otravite si tamburine din piele de gazela africana Thomson, tuna Tartarin in fata satenilor ramasi gura-casca"

Aud pe de alta parte vocea fiica-mi... “Hai, te rog tati, inca odata si gata, am niste trasee grozave prin Paris scoase din revista National Geographic…!

“Bine, bine... dar tii tu toata conferinta de la Bressuire, e munca, nu gluma... ! "

“Ok, o tin eu, am sa fac si un power-point pe muzica lui Porumbescu, Enescu, Colibri”

Cam asta era discutia pe care o purtam eu cu fiica-mea, prin luna iulie a acestui an, cu doua luni inainte de-a pleca spre Franta, unde, la Bressuire, oras infratit cu comuna Hodac din judetul Mures, am fost invitat sa tin o prelegere despre integrarea tarii in Uniunea Europeana. Era un eveniment onomastic, se sarbatoreau 2 decenii de la inceperea infratirii dintre cele doua localitati.

Iata-ne asadar la agentia de turism pentru a cumpara bilete de avion "low- coast", de la Cluj la Paris (Beauvais), apoi aveam sa primim si bilete de TGV "low-cost", spre exemplu un bilet Paris-Poitiers, ce costa in mod normal 42 de euro, cumparat cu 2 luni inainte, costa doar 17 euro!! Tema discutiei era integrarea tarii in UE, capitolele Cultura, Sanatate si Turism. PPS-urile, vreo doua duzini, dupa prezentare si discutii, urma sa fie oferite in mod gratuit tuturor celor din sala. Iata asadar in prima fotografie ce-o voi posta, grupa de tineri ce-a pornit in anul acesta, 2010, spre Paris, trupa alcatuita din fiica-mea insotita de prietenul ei si de baiatul meu "cel mic", insotit de preitena lui. "Mai @ Dorgo mai, prietene, esti cam profitor din fire, iti bagi familia in infratiri culturale, calatoresti pe banii altora... " Asa-i, nimic de comentat, dar pentru a ajunge la acest nivel in fiecare vara imi stric o parte din concediu ca sa insotesc grupuri, grupuri, mereu altele, pentru a le prezenta frumusetile Transilvaniei... " Francezii vin in august cand e cald si bine, noi mergem toamna cand e frig sau ploua...

Dar... virusul francofoniei s-a cuibarit adanc in mine si parca auzeam din departare cum marele meu preieten, cu care dialoghez adesea zile intregi, Parisul, se intreba ganditor ca o statuie de Rodin, “Cum, oare anul acesta, prietenul meu din Romania, nu mai vine sa-mi faca vizita? ”... Pentru avionul ce pleaca la 7 dimineata din Cluj, orica calator are doua optiuni, sau sa ajunga cu automobilul propriu si sa-l lase in parcarea pazita strasnic a aeroportului Someseni, (pret-35 de lei pe 24 ore), sau sa vina cu o zi mai devreme si sa doarma o noapte in Cluj iar dimineata taxiul il va purta spre aeroport. Am ales varianta a doua, am plecat din Tg. Mures cu penultima cursa a zilei (ne-am gandit ca dac-o ratam, mai avem o posibilitate), din cocheta autogara Rocada, ne-am imbarcat cu totii intr-u autocar modern, plin doar pe un sfert, un bilet pana la Cluj costa 30 de lei, se ajunge in 3 ore, se facem o medie orara, de 33,33 (3) km la ora. Soferul, amabil, face o halta "in plus" si in centru, langa Opera, ne ajuta la descarcatul bagajelor din cala autocarului. Ajungem in 30 de minute, pe jos la pensiunea Paris, de pe strada Paris, aflata aproape de centru si de unde putem lua usor un taxi a doua zi devreme, pe la 5 dimineata, spre aeroport. Pensiunea e micuta dar calduroasa caci acest sfarsit de septembrie al anului 2010, e capricios rau. Camera dubla costa 120 de lei (mic dejun inclus), in urma cu 2 ani, ea costa 90 de lei, anul trecut 110, anul asta 120. Peste 10-15 ani, ea va costa probabil cat un salariu minim pe economie.

Cand plec la Paris, mereu ma cazez la aceasta pensiune Paris, de pe strada Paris. Suna bine, nu-i asa?

A doua zi, dis de dimieata ne intalnim cu totii la aeroport, vine si baiatul meu cel mic, student la Cluj impreuna cu prietena lui, fetele au trolere, noi barbatii, mai zgarciti din fire, avem doar bagaje de mana, pana-n 10 kg, care sunt scutite de taxe. Se poate proceda si asa - cand calatoria nu e lunga, poti lua o valiza pentru doi, mai salvezi ceva bani. Dimineta facem “checking-ul”, insotitoarea de bord ne scoate din caldura aeroportului, afara pe pista, distingem in departare gigantica pasare de aluminiu ce-si umple madularele cu kerosen, afara e inca intuneric si cam racoare, intreg grupul se opresete si mai sta inca vreo 15 minute in picioare, cativa copii mici incep sa planga in bratele parintilor, noroc ca nu e vant si nu ploua. Asa e la zborurile ieftine, n-ai autocar care sa te transporte pana la avionul tau... Dar nici nu dai 250-300 de euro pe un bilet pana in Franta si-napoi ci doar 70. Decolam si putem admira Clujul de la inaltimea de cativa kilometri, apar cateva cartiere pe care eu nu le prea cunosc, dar le postez, poate vreun clujean de pe AFA isi va recunoaste locuinta. Apoi ne ridicam deasupra norilor, un “bing” prelung ne anunta ca suntem deasupra norilor, am ajuns la viteza de croaziera de 11.000 de metri, ne-am incadrat pe culoarul nostru de zbor, putem sa ne desfacem centurile, atmosfera incepe sa fie mai relaxata. Privesc prin hublou, si incep sa filozofez…de-aici de sus nu se distinge nimic, decat un peisaj gri-cenusiu, presarat ici-colo cu cate un varf de munte sau o aglomerare urbana dar... nici o frontiera, si-mi reamintesc vorbele unui cosmonaut de pe statia orbitala internationala plutind la 350 km desupra Golfului Persic, …din spatiu nu vezi nici o fontiera intre tari dar noi stim c-acolo jos, oamenii se omoara intre ei, e greu sa intelegi asta de aici din spatiu, unde traim in deplina intelegere americani cu rusi sau evrei, chinezi cu arabi…ciudata fiinta mai e si Omul...

Coboram pe aeroportul Beauvais dupa doua ore si jumatate de zbor fara istoric, iesim in parcarea din fata aeroportului, luam cate un bilet cu 15 euro (ati scumpit cu 2 euro biletul fata de anul trecut!) si intr-o ora si 10 minute suntem in autogara intesata de lumea de langa Porte Maillot din Paris. Dimineata acolo e "mare aglomeratie mare", majoritatea zborurile opereaza dimineata, pe la pranz insa activitatea scade. Daca se intampla sa pleci dimineata devreme din Paris spre Beauvais, trebuie sa stii ca in autogara de langa Porte Mailot exista un dispecer care introduce lumea in autocar in functie de orarul zborurilor "Poftiti in autobus, s’il vous plait! Numai pentru zborul de Bucuresti sau zborul de Cluj-Napoca! " Calatorii altor zboruri n-au ce cauta in autocar. Totul e sa fii la locul potrivit in momentul potrivit, asa cum tare le mai place americanilor sa zica.

In Paris ne-am rezervat camerele printr-un simplu telefon, la Hotel du Globe, in apropire de la Porte Mailot, cu metroul ajungi in 20 minute, dar daca ai intrat odata in metroul parizian, poti ajunge oriunde si relativ repede... De ce tragem noi mereu la “Hotelul Gloabei? ” cum il alintam noi uneori? Hotel cu confort mediu, de doua stele? Pentru ca o cunosc deja bine pe madam Nadine, proprietareasa hotelului, o creola simpatica, maritata cu un algerian ce tine la parter o pizzerie, ”Piccola Italia” si care are camere cu preturi cuprinse intre 32 si 55 de euro. Depinde ce doresti... sa ai in camera, doar lavabou, dus simplu sau dus plus WC. Exista cateva avantaje la acest hotel... nu trebuie sa virezi banii pentru prima noapte - e suficient un telefon, apoi... hotelul e la doi pasi de statia de metrou Louise Michel, cartierul Champerret e curat si linistit, gasesti in el de toate…si Mc Do, si restaurante chinezesti, si spalatorie de haine si cafenele multe si mini-ABC-uri cu alimete si fructe mai ales ieftine si magazinase de tot felul la preturi accesibile iar daca cumva madam Nadine nu dispune pe moment de locuri de cazare, cum e spre exemplu in iulie-august, iti va spune…”nu va faceti griji monsieur, sora mea tine si ea un hotel in Place de la Republique, va ajutam noi…”. Ziua de cazare incepe la ora 12. Dupa ora 24 usa de la intrare se inchide din move de securitate, tu primesti odata cu cheia un cod de acces. Nadine locuieste inpreuna cu familia in hotel, la parter. Receptia si holul de primire sunt mici, scara ce te poarta la etaje e cam ingusta, sunt 5 camere pe palier, in camera ai un confort mediu dar la Paris n-ai venit sa stai in camera de hotel… Hotelul nostru, e situat pe strada Louis Riquet, mai exista inca vreo 3 sau 4 hoteluri prin zona, spre exemplu, Hotel Ibis, 3 stele, unde am locuit in urma cu 4 ani, e confortabil, are mic dejun inclus, are curte interioara, ascensor. Preturi? …de la 90 de euro in sus. Mai e apoi si Hotelul Chevalier, de 2 stele, ceva mai elegant, toate hotelurile au insa preturi mai mari decat al nostru si rezervarea se face prin sistemul virarii de bani prin card sau printr-o agentie de turism din tara, unde lasi un comision.

De la Porte Maillot, aflata langa impresionanta cladire a Palatuui Congreselor si langa un mic parc cu veverite printre ai carui arbori vei distinge impresionantele cladiri ale cartierului Defense, "Manhattanul Parisului", vei ajunge la Hotel du Globe prin mai mult variante, dar intotdeauna vei incepe cu linia de metrou M1, care traverseaza orasul de la vest la est, apoi dupa 2 statii schimbi la statia Charles de Gaulle-Etoile cu M2 (mteroul nr 2) pana la micuta statia de metrou Villieres, aflata pe linia M3 si mergi pana la statia Louise Michel. Ajuns repede la suprafata, o vei lua la stanga, dupa 30 de metri, vei intalni strada Marius. Aufran, pe care o vei parcurge pana la capat. Acolo vei intalni strada Louis Riquet, a treia cladire pe dreapta, vei gasi pizzeria si hotelul, un hotel ce se inalta mai ales pe verticala. Deci de la Porte Mailot, vei folosi, in ordine, liniile de metrou 1,2 si 3.

Hotelul nu are mic dejun inclusin pret. La intrare in hotel gasesti afisate preturile, gasesti camere cu CT (commun toilette), ce nu au WC propriu (care e pe coridor), ci doar o chiuveta si un lavabou in camera (32 euro), apoi ai camere pe care scrie “dus”, care au chiuvetam lavabou si dus, toaleta comuna e pe coridor, ele costa 40 de euro iar cele care au de toate, chiuveta, dus, lavabou si WC in interior, costa 55 de euro. Poti alege la aceste preturi ori camera dubla ori pat matrimonial. Fiecare camera are si televizor in interior dar nu prinzi decat vreo 10 canale frantuzesti.

Asadar, daca v-ati hotarat sa va petreceti un mic sejur la Paris, nu mai ezitati, d-na Nadine va va trece intr-un caiet si sa stiti ca ea respecta intotdeuna rezervarea facuta chiar si cu 2 luni inainte, perioada cand noi avem de obicei in mana biletul de avion ”low-cost”, noi romanii insa, ne mai si razgandim, de aceea nu m-am oferit sa-i telefonez Nadinei decat pentru oameni de incredere... Totul la ea e pe baza de incredere si seriozitate. Fara indoiala ca in Paris nu exista doar Nadine si sora ei... exista si alte cateva sute de hoteluri, pensiuni, hosteluri (la 8-9 euro patul) sau chiar un camping mare in Bois de Boulogne... si oricine poate gasi un pret mai bun.

Apoi, odata cazati, vom trece la desoperirea “step-by-step” a ” celui mai frumos si lumiat oras din lume, mult mai frumos noaptea decat ziua”. Intr-un review viitor, va voi prezenta un alt gen de turism, turismul “strada cu strada” "din aproape in aproape", e ceva inedit, va voi prezenta 3 variante de traseu de vizitare a orasului (din care doua le-am si realizat), trasee turistice oferite de revista National Geografic din acest an, in romaneste…

Asadar, "bonne chance et bon voyage"!

Dorgo

PS. -La Cluj, la pensiunea Paris a fost cald, (era cald si afara), in orasul Paris insa, la Hotel du Globe, doua nopti a fost bine, a treia a fost frig, mi-a spus Nadine ca in toate hotelurile de 2 stele, in septembrie si chiar si pana la jumatatea lui octombrie, nu se da caldura dar ti se ofera, la cerere inca 1-2 paturi sau un radiator daca ai copii mici... si-a avut dreptate!... in periplul ce avea sa urmeze mai apoi, prin Bressuire, Poitiers, Bruneco (Italia), Budapesta, am tremurat de frig prin hoteluri, uneori de-a binelea, noroc c-am facut ceva sport la viata mea si omul uita repede evenimentele neplacute, iar ca sa-l parafrazez pe-un scriitor roman, ultima noapte de "caldura" din acest periplu de 2 saptamani a fost la Cluj si "intaia noapte de frig " a inceput dupa 2 zile, la Paris...

---

VIZUALIZĂRI: 4479 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI