Calator cu Muresul

TIPĂREȘTE

Muresul, element existential pentru numerosii sai riverani, vrea parca sa impresioneze calatorul ocazional. Vazut de pe ambele maluri, desi acelasi, pare a avea doua identitati. Calatorind de placere dinspre Deva catre Timisoara, la ceas aproape matinal, el te insoteste cuminte, apoi te lasa sa te indepartezi (optezi pentru intersectia Faget dar nu spre Timisoara), pentru ca sa ti se alature din nou, aproape de Lipova. Ai timp pana la reintalnire sa admiri padurea primavara, sa te bucuri de primele branduse, sa te impresioneza palcurile de salcii, care sub mana experimentata a locuitorilor din satele vecine devin cosuri impletite cu maiestrie, ce servesc nevoilor casnice -am vrut si eu un cos pentru zilele petrecute la tara (aceeasi tara a noastra, dar “tara” mea este in sens invers, spre izvorul Muresului, pe traseu paralel cu Oltul). Soseaua, buna in cea mai mare parte, se deruleaza sub rotile autoturismului, strabatand sate de oameni gospodari, asa cum sunt banatenii, cu ulite largi si case ingrijite, primenite cu saptamani bune inaintea marii sarbatori crestine-Pastele. De Florii, ograzile si gradinile s-au gatit cu flori ce amintesc de tinuturi calde, mediteraneene. Poti vedea totul in tihna, caci nu este prea mare circulatie in acea zona. Lucrurile se schimba insa, de indata ce ai traversat Muresul pe un pod solid (nu poti sa nu-ti amintesti de paginile citite in scoala despre Mara lui Slavici) si te afli brusc pe o sosea foarte circulata, cea care face legatura intre Arad, Deva si multe alte localitati aflate mai spre inima Ardealului. Poti lasa fara regret soseaua aglomerata sa-si vada de treaba ei (in stare buna, dar cu portiuni in modernizare), pentru ca Radna iti ofera prilej de popas la Manastirea Maria-Radna.

Se renoveaza si aici, dar asta nu stirbeste cu nimic farmecul locului. Un lacas impunator, dar prietenos, cu inscriptii pentru calatorii de diferite etnii, este de altfel si locul de cult al mai multor etnii, loc incercat de vicisitudinile vremurilor (icoana din lemn a Sfintei Marii este singura ce a scapat dintr-un parjol).

La intrare, spre stanga, daca esti grabit poti sa o ratezi, este usa ce te invita spre galeria de icoane. Te astepti la o expozitie obisnuita, dar constati cu placuta uimire ca este un coridor ingust, intesat pe ambele laturi cu icoane si tablouri religioase sau moralizatoare. Multe dinte ele au rame ce le atesta vechimea considerabila, altele au cate un bilet cu numele celui ce le-a donat. Nu ne-am permis sa le fotografiem in detaliu, ne-am sfiit sa tropaim prin durerea multor suflete; erau scene ce redau accidente rutiere, de cale ferate, de la munca agricola; cei ce au pierdut persoane dragi le-au depus aici cu piosenie.

Manastirea este un loc de reculegere nu doar prin biserica sa, daca ai aflat sau ai stiut dinainte (caci nu sunt indicatoare) ocolind biserica prin dreapta, descoperi cu uimire un loc simplu, dar atat de frumos, misterios si promitor. Din loc in loc vezi mici monumente de piatra, carora le descoperi curand rostul, sunt popasuri din Drumul Crucii, insiruite pe alei de padure, strajuite pe alocuri de banci de piatra, ce poarte numele familiei care le-a cladit. Nu simti nevoia sa te manifesti prin sunete, sufletul vibreaza in tacere, te asezi pe o banca simpla si te reculegi. Nu ai nevoie de mai mult. Foarte important, nu gasesti gunoaie de-ale turistilor, locul prin sine impune decenta.

Nu uitam de tovarasul de calatorie, Muresul, se zareste la o oarecare departare. Noi am decis sa facem drumul in sens invers urmand soseaua cea aglomerata Arad-Deva, dar curand am poposit din nou, la mica distanta, pe dealurile din stanga soselei se zaresc niste ruine. Aici se inalta candva o falnica cetate, acum doar niste ziduri in ruina, aparent netentante.

Cetatea Soimos este strajerul din vechime, astazi loc de picnic pentru mici si mari; dupa ce urci dealul cu nu prea mare efort, ajungi pe un platou, loc bun pentru camping, si cu un pic de curaj (pentru cei ce nu stau prea bine cu tensiunea arteriala), pe o potecuta ingusta, nu poti sa te sprijini de nimic, urci in cetate. Trebuie sa faci abstractie de “suvenirurile “ lasate de calatorii precedenti.

Prin golurile generoase, odinioara ziduri, Muresul iti aminteste de ireversibila sa curgere, de aici doar o panglica albastruie, aflata dincolo de o alta panglica cenusie, soseaua, serpuind, sau inaintand drept, cu vitejie, pentru a da piept cu multimea de tiruri circuland spre, sau dinspre granita maghiara, tiruri ce iti fac viata amara- nu prea au nimic in comun cu viteza regulamentara-si te fac sa uiti de tihna soferului de pe cealalta parte a Muresului. Nu mai ai ochi decat pentru sosea, poate reusesti sa arunci o privire spre stanga, sa zaresti la Savarsin castelul resedinta a Regelui Mihai.

Daca esti excursionistul caruia sa-i placa locurile tihnite, ai o varianta ocolitoare, ce duce spre Deva: Radna, Paulis (loc de aducere aminte a vitejiei ostasilor romani in cel de-al II-lea Razboi Mondial), Minis (cu vestitele podgorii). Aici poti sa te bucuri de sate cu sosele si trotuare, pietonii nu iti mai sunt inamici, sa admiri stilul locului, ba chiar sa cumperi direct de la producatori din roadele diferitelor anotimpuri; ajungi la Brad fara stres, daca nu te hotarasti sa dai o fuga in Bihor, te indrepti spre Deva, apoi mai departe, spre alte locuri pitoresti, destinatii de minivacante sau concedii, poate chiar in sus pe Mures, caci apele sale te pot indrepta spre nebanuite oaze de liniste si odihna sufleteasca.

---

VIZUALIZĂRI: 2580 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI