Hotel Korali - de gustibus...

TIPĂREȘTE

Ca de obicei, caut cât mai multe amănunte despre locurile în care mă duc. Așa am făcut și acum. Am citit mai toate reviewurile și toate erau bune, cu mici comentarii defavorabile asupra mic dejunului. Așa că, eu voi povesti ce am văzut, adăugând separat comentarii personale, iar voi veți hotărî dacă vă veți caza aici sau în altă parte.

Deoarece am dorit ceva mai multă liniște, am optat pentru un hotel aflat mai spre nordul stațiunii, dincolo de strada care pornește din dreptul bisericii Saint Paraskevi și duce la marele hipermarket nemțesc.

Pe drumul lăturalnic

Ce duce la hotel

Mergea încet și Puiu -

Curg apele pe el!

De fapt, agenția ne-a asigurat transportul până la hotel, și tot de acolo ne-a cules la plecare.

La un colț, iată hotelul

Și n-arată deloc rău!

Nu regretă deloc omul

Că a dat din banul său.

Hotelul se află pe penultima stradă a stațiunii, la ieșirea dinspre nord. Doar un alt mic hotel (de fapt, o vilă, ca și a noastră dealtfel), desparte Hotelul Korali de plajă. Una din poze este făcută chiar de pe balconul camerei, și se vede bine distanța față de plajă.

Hotelul (vilișoara) are două etaje, și la parter o terasă cu mese și scaune, unde se poate servi micul dejun (acesta poate fi servit și în interior, unde se află și recepția).

Observație personală - proprietarul are o mare familie, cu doi copii foarte iubiți în cartier! Dovadă că, de pe la orele 13 până seara la orele 23, cei doi, împreună cu o întreagă gașcă, fac ture cu bicicletele prin fața hotelului, strigănd și agitându-se. Faptul că la parter se află o terasă face ca mulți locatari să-i înlocuiască pe copii plecați la culcare pe la orele 23, adulții consumând și vociferând până pe la orele 1 noaptea. Pe noi ne-a deranjat, dar nu am știut nici de gașca de copii, și nici nu am observat terasa de la parter, pe care nu ne-am dorit-o!

Orologiul sună

Două jumătate

La hotel la ușă

Puiu - cam mort - bate

"Tu ești Puiu? "

"Da, măi frate -

Dă-te odată la o parte

De la Domnie am carte! ".

În hol (numit uneori și lobby) se află recepția, un băruleț - nefuncțional din motive de "Cu Ovidiu", și câteva mese, fotolii și o canapea.

Iată, vine-un sol de pace

Cu o mască-n vârf de băț

"Eu sunt recepționerul

Și-am venit să vă răsfăț"!

În reviewurile citite gazda - kir Dimitri - era prezentat ca o persoană foarte plăcută, amabilă... Pe noi ne-a primit mascat ca Trupele Speciale, s-a uitat la noi de parcă eram refugiați din Siria, sau îi rechiziționase guvernul hotelul pentru carantină! Ne-a luat temperatura, ne-a dat cheile și ne-a expediat rapid (nici o cerere în căsătorie, o logodnă, ceva... nimic! :D)

Ghida - din partea agenției - care s-a ocupat de hotelul nostru, deși eram doar doi, ne-a spus câteva reguli : 1. la micul dejun noi doar vom indica ce dorim, iar cineva ne va servi, pentru a nu folosi toți aceleași unelte/ustensile/scule/dispozitive, etc.roboți, care să ne servească... deocamdată nu aveau! (Până la urmă, am fost serviți la masă, pe măsuțele ca pentru băute abia încăpeau cele două tăvi. Cei cu copii, au alăturat pur și simplu două măsuțe). 2. În cameră nu intră nimeni, în afară de noi, dacă dorim ceva putem să cerem. 3. La întoarcerea de la plajă ne vom spăla de nisip la un robinet aflat pe aleea laterală.

Parcarea - În fața hotelului sunt 2-3 locuri de parcare, dar chiar în față se află un loc viran, unde au tras toate mașinile venite la hotelul nostru.

Amabili și serviabili.

Wi fi - Foarte bun, cel puțin până la etajul I.

Camera - Cameră twin, cam înghesuită, te cam loveai pe la coate și genunchi. Două noptiere, cu lămpi, un telefon, aparat împotriva țânțarilor - din acela cu lumină și dispozitiv de prăjire a zburătoarelor - un dulap (fără rafturi) cu multe umerașe. Camera îngustă făcea ca ușa de la balcon să nu se poată deschide nici măcar la 90 de grade, iar pentru a te urca în pat trebuia fie să o închizi/deschizi, fie să sari în pat pe la capătul lui. Nici o problemă, doar noaptea trebuia să nu uiți că e deschisă (pe motiv de 23 de grade - temperatură, nu tărie :)), și să te repezi cu mecla în ea.

O surpriză plăcută - eram doar la început de sezon, nu? Nu a trebuit să plătim aerul condiționat (5 euro/zi), acesta fiind inclus în preț. Să fie primit!

Observație personală - Cu camerele treaba stă cam așa : la stradă, dotate cu un balcon unde puteai instala o masă de tenis, sau una de biliard - la alegere, o masă și două scaune, precum și un dispozitiv pentru uscat rufele, se află camerele cu numerele 101 și 102 (a noastră), camere cu vedere la stradă și mare.

Pe stânga, cum privești la hotel, se află camerele 103,104 și 105. Ele sunt ceva mai mari, dar nu am putut vedea și mărimea băii. Au balcoane înguste, fără masă și scaune, dar cu dispozitiv de uscat rufele.

Camerele 106 și 107 sunt mari, sunt așezate în spatele hotelului, cu balcon mare, și bătute de soare toată ziua. Nici la acestea nu am putut vedea decât camera, nu și baia.

Camerele 108 și 109 sunt așezate pe dreapta hotelului, au soare aproape toată ziua, mai spre seară acesta coborând după vila vecină. Camere mari, generoase aș spune, cu băi pe măsură! Dar... balconul camerei 108 se află lipit, și cu doar 30 de cm. mai sus decât balconul camerei 109! Bine, poate că nu iese nimeni în pieile goale pe balcon, dar nici să te lovești (aproape) de locatarul camerei vecine când ieși pe balcon!

Conform simetriei aplicate în construcții, și camerele de la etajul 2 sunt la fel ca cele descrise de mine - atât cât am putut vedea.

Baia - Îngustă, lungă, cu perdea de duș, utilată cu feon/uscător de păr/hair dryer - după preferințe, două săpunele, două tubulețe cu doi în unul... nu, nu de băut, "că numai la foale vă e gândul", vorba lui Piersic, nu, cu un "jăl" dăla bun și pentru păr - cine mai are - și pentru piele.

Observație personală - Ei bine... am umblat prin ceva locuri, și în țară și prin străinătate, dar așa baie nu am întâlnit (încă!) Fotografia nu avea - normal - grilă de măsură, așa că... am măsurat-o acolo! Cu (aproape) toate părțile corpului! Ușa nu se deschidea complet, pentru că în spate era țeava de la calorifer (normal, cine va veni la iarnă la schi, are nevoie de căldură). Un cap luminat a așezat chiuveta drept pe direcția ușii, așa că, între ușa deschisă la maximum posibil și chiuvetă erau fix 30 de cm. (Le am eu pe astea cu centimetri!) Așa că, la intrare, aveai de ales : ori îți sugeai din răsputeri șuncile... pardon, pătrățelele de pe abdomen, dând în acelaș timp cu rinichii de clanță, sau - după dorință - întrai invers, punându-ți bucile pe chiuvetă, dar agățându-ți pliurile șuncilor... pardon, pătrățelele de pe abdomen, în ultranecesara clanță. Având în vedere înghesuiala de la chiuvetă, normal că te spălai cu ușa închisă. Atenție însă! M-am aplecat să mă spăl, am dat - normal - cu fundul (zis și cur) de calorifer, acțiune care m-a proiectat cu mecla în bateria de la chiuvetă! Deci, mai bine cu ușa deschisă - atât cât se deschide. Odată intrat, puteai să răsufli ușurat, preț de vreun metru, pentru că urma vasul de WC. Care vas era așezat - de aceeași minte luminată - transversal, de-a latul băii. Nimic neobișnuit - la o baie normală! Aici, pentru a te așeza pe toaletă, trebuia să o faci cu fața la ușă, pe latul vasului, pentru că nu încăpeai așezat normal, pe motiv de genunchi... și zid! Și, în final, spațiul de duș, care avea exact 0,80 pe 0,50... normal, centimetri. Locul era așa de strâmt încât tot timpul mă lipeam de nenorocita de perdea. Bine, acum... la etatea vârstei mele, de ce era să mă lipesc și eu - de vreo perdea de duș, de ceva alge, de o meduză, două... Iar geamul, la fel ca și ușa de la balcon, se deschidea puțin, pentru că se lovea de bara care ținea perdeaua.

Dușul nu avea acel suport în care să fixezi acel "telefon", așa că trebuia să țin dușul cu un tentacul iar cu celălalt să mă scarpin! :D De fapt, și în apă făceam cam acelaș lucru : cu o mână înotam și cu cealaltă dădeam din picioare! Ca la mare, de!

Poate v-am plictisit cu atâtea amănunte despre duș, dar - pe lângă amănunte - am vrut să vă și amuz puțin.

Leo petit dejun - Zilnic, cașcaval, un fruct sau compot, o prăjiturică, ceai sau cafea (așa cum o știm la greci, și nu numai la ei, de fapt). Zilnic, un mezel, de diferite forme și gusturi. Oul - rege : omletă, ochi, fiert. Toată perioada. Miere - vreo 4 zile, apoi încă un gem - pe lângă cel zilnic. Margarină, până pe 10 iulie, când a venit a doua serie. De atunci, s-a transformat în unt.

Observație personală - nu e posibil într-o țară unde umblă oaia pe stradă (vorba vine) să nu pui tu pe masă, măcar o dată, o felie de brânză! Dai cu capul, pe stradă, de măslini, și n-am primit și noi patru măsline, acolo! În plin sezon, nu pui și tu o juma' de roșie, un crâmpei de castravete! Se stricau fructele, și tu îmi dai patru zile compot din conservă! În plus, nu cred că era așa greu - având în vedere că nu eram foarte mulți - ca omleta să fie caldă, nu beton! Adică rece, nu din ăla de construcții!

Nu sunt pretențios nici la mărimea camerei, nici nu am pretenție de mic jejun... pardon, dejun cu icre negre, roșii (ele, icrele), somon fumee afumat sau alte nenorociri, dar... sunt alimente comune, de care e plină piața, care pot fi puse pe masă! Dacă vrei!

Plajă mare, cu intrare lentă în apă.

Multe magazine, restaurante, baruri, locuri de joacă.

---

VIZUALIZĂRI: 2717 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI