Bujorei de munte in Fereastra Mare

TIPĂREȘTE

Despre traseul dintre Sâmbăta de Sus și Cabana Valea Sâmbetei sau, mai sus, spre creasta Făgărașilor până in Fereastra Mare, am mai scris. Dar muntele este altfel, nu numai in fiecare anotimp, ci chiar de la o lună la alta. Toate drumețiile pe care le-am făcut in Făgăraș au fost făcute vara, in luna august sau la inceputul toamnei, in septembrie. Acum insă am fost la inceputul verii, in luna iunie, atunci când, datorită florilor de munte și a inverzirii pășunilor, văile și culmile munților se colorează in zeci de nuanțe.

Nu pot să nu impărtășesc cu voi din frumusețile văzute in drumeția din acea zi de iunie spre Fereastra Mare, nu sunt egoistă. A fost cea mai frumoasă drumeție pe care am făcut-o pe traseul Sâmbăta de Sus-Fereastra Mare.

Voi incepe cu prima parte a traseului, de la Pensiunea Miruna din Sâmbăta de Sus până la Cabana Valea Sâmbetei, traseu care era trecut și in activitățile ocazionate de intâlnirea AFA care trebuia să aibă loc in martie.

Prima parte, de aproximativ cinci Km (mai mult sau mai puțin, nu știu exact), este o plimbare pe un drum forestier de-a lungul râului Sâmbăta. Plimbarea este plăcută la dus, atunci când ești odihnit, dar poate fi un calvar la intoarcere, după o zi de mers pe munte. Din acest motiv recomand parcurgerea acestei prime părți a drumului cu mașina, care poate fi de orice fel, drumul este destul de bun. Eu m-am lăsat convinsă de soț să mergem pe jos, ca să mai admirăm peisajul, dar am făcut o mare greșeală. Cât l-am mai bombănit la intoarcere când abia imimai târam picioarele! ????

Această primă parte era destul de circulată in acea dimineață de sâmbătă. Grupuri destul de mari de persoane vroiau să urce la chilia lui Arsenie Boca, un traseu din păcate mult prea mediatizat. Și spun asta nu pentru că erau multe persoane care vroiau să urce acolo, ci pentru că acelor persoane nu li se spusese că traseul nu este chiar o plimbare, că este nevoie de puțin efort fizic, și, cel mai important, că trebuie să ai un minim de echipament specific drumețiilor montane. Și când spun minim mă gândesc in special la incălțăminte.

Am văzut persoane in vârstă, care mergeau foarte greu pe acel drum ușor, nu știu cum s-au descurcat mai departe când incepea și urcușul. Aproape toți din cei pe care i-am văzut purtau incălțăminte de stradă, foarte puțini aveau pantofi sport, nici vorbă de ghete. Unii nu aveau nici un fel de bagaj, deci nici măcar o sticlă mică de apă, iar cei care aveau ceva bagaj, aveau pe umăr o geantă cu care de obicei merg la cumpărături. Grav este că cei care organizează aceste pelerinaje nu explică turiștilor la ce trebuie să se aștepte, care este traseul și cum trebuie să se incalțe. Se mulțumesc să le ia banii, și… ajunge cine poate.

Dar, să revin la drumeția noastră. Ploile căzute in ultimele săptămâni și topirea zăpezilor au mărit considerabil debitul râului făcându-l să curgă vijelios și spectaculos. La asta se mai adăugau și cascadele formate pe versanți, ale căror ape curgeau spectaculos spre Valea Sâmbetei. Am mers pe drumul forestier până la micul baraj amenajat pe râul Sâmbăta, loc de unde incepe urcușul.

Am urcat o pantă accentuată de câțiva metri, am trecut peste un pod de lemn amenajat peste râu și am intrat in pădure. Marcajul pe care am pornit este triunghi roșu și el ne-a indrumat până la Cabana Valea Sâmbetei.

Traseul este foarte frumos, unul din cele mai frumoase străbătute de mine. Imi place la fel de mult ori de câte ori il străbat. Poteca merge de-a lungul râului, câteodată chiar pe malul lui, aproape prin apă, alteori la ceva inălțime. Apa Sâmbetei era deosebit de limpede, ceea ce ne dădea speranțe de vreme bună cel puțin in acea zi.

Am ajuns la gemenii, doi brazi crescuți din aceeași rădăcină pe care noi ii știm de când parcurgem acest traseu dar care au in jur de 80 de ani, și, după aproximativ o oră de la inceputul urcușului am ajuns la Cabana Valea Sâmbetei, la 1401 m.

Cabana era la fel cum o știam, veche și neingrijită. Nu știu dacă se va găsi vreodată cineva să investească in repararea și modernizarea ei, o cabană importantă pentru traseul montan din Făgăraș.

Am stat puțin la una din mesele din lemn din fața cabanei, cât să mâncăm ceva dulce și să bem apă. Fereastra Mare era acoperită de un nor albicios, dar speram să se elibereze de sub strânsoarea lui, mai ales că o parte din creastă era perfect vizibilă, sub un cer senin.

După scurtul popas am pornit din nou la drum. După o porțiune ușoară, aproape plată, am traversat râul incercând fără succes să găsim câteva pietre mai răsărite pe care să sărim, după care a inceput urcușul. Mergeam pe același marcaj – triunghi roșu – iar un indicator tocmai ne anunțase că avem de urcat cca două ore. Știam că este un urcuș susținut, aveam să urcăm peste 800 m diferență de nivel, dar nu conta, doar de asta venisem la munte.

Efortul ne-a fost răsplătit prin minunatele peisaje care ne inconjurau. Culmile inalte erau colorate in roz de tufele de rododendroni care tocmai infloriseră, pe versanți curgeau cascade zgomotoase iar pe unele văi era incă zăpadă. Pe la 1600 m au inceput să apară, mai intâi firav, apoi din ce in ce mai mult, tufe de rododendroni sau bujorei de munte. La un moment dat eram inconjurați de o mare de flori roz. Toate culorile erau pe munte –verdele crud al mugurilor de brad sau al pășunilor abia inverzite, albul zăpezilor de pe văi sau al cascadelor inspumate, rozul nebun al bujoreilor, și, deasupra tuturor acestor frumuseți, un cer când albastru când acoperit de nori mici, alburii și pufoși. Bineințeles că toate aceste frumuseți ne-au incetinit mult urcușul, era greu să treci pe lângă ele și să nu te oprești, să nu admiri, să nu fotografiezi.

Am continuat urcușul și, pe la 2000 m bujoreii au dispărut iar noi a trebuit să traversăm o limbă de zăpadă alunecoasă până să ajungem la ultima parte, un urcuș pe o cărare expusă, ingustă și stâncoasă.

Dar, după un ultim efort, am ajuns sus. Priveliștea era una de vis iar vremea era superbă, deși se anunțase cod galben de ploi in toată țara. Nici vântul nu bătea, deși de obicei, pe creasta Făgărașilor se cam simte” adierea” lui. Am găsit și puțină zăpadă in Fereastră semn că iarna plecase abia de curând din acele locuri. Fereastra este străjuită de două vârfuri – Colțul Bălăceni și Slănina, perfect vizibile in acel moment. De o parte a Ferestrei se vedea Valea Sâmbetei iar de cealaltă parte o altă vale verde cu o stână de oi care pășteau liniștit undeva, mai jos. In depărtare, in partea stângă, se vedeau vârfurile Iezer și Dara iar in dreapta vedeam culmile muntoase peste care ar fi trebuit să trecem dacă am fi mers spre Vârful Moldoveanu. Ne-am intins pe iarbă și am stat câteva minute la soare. Era așa frumos și plăcut incât cu greu ne-am decis să facem cale intoarsă.

Prima parte, acolo unde v-am spus că am urcat pe o porțiune expusă, este o coborâre grea, solicitantă. Trebuie mare atenție să nu aluneci pe cărarea foarte ingustă.

Dar, după ce am trecut de această parte nu au mai fost probleme deosebite. Am mai zăbovit puțin să vedem două marmote care se jucau printre pietre și o capră neagră care păștea nestingherită undeva pe un colț stâncos.

Am ajuns la cabană unde nu am mai stat și am coborât mai departe spre Sâmbăta de Sus. Bineințeles că cea mai istovitoare parte a fost ultima, cea de pe drumul forestier. Eram obosiți iar această parte abia am parcurs-o. Ce bine ar fi fost să avem mașina!

Am ajuns intr-un final la Pensiunea Miruna, locul unde eram cazați. Am mers aproximativ 35 Km cu o diferență de nivel de peste 1400 m. Eram frânți dar fericiți că petrecusem o zi minunată in natură.

Sper ca fotografiile atașate să vă convingă de frumusețea acestui traseu și să constituie o invitație la drumeție pentru cei care pot să parcurgă acest traseu. Pentru cei care nu pot, incă o dată ii invit cu mine și fotografiile mele, la o drumeție virtuală.

Sper să vă placă!

P. S. Am incercat să găsesc denumirile florilor din pozele atașate. Este posibil ca unele să nu fie exacte. La unele nu am reușit să le aflu denumirea, incă...

Valea Sâmbetei și traseuș spre Fereastra Mare, unul din cele mai frumoase locuri din Făgăraș

Mersul pe munte poate fi relaxant.

---

VIZUALIZĂRI: 374 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI