Cântec de samsar auto: „Din Viersen la Mărășești, de COVID să te ferești!”

TIPĂREȘTE

Prolog :

Bună, dragilor, sper ca review-ul de-s pe cale să-l scriu să vă găsească pe toți sănătoși și cu nervii normali, îndeajuns de întregi pentru a mă suporta. Acuma, nah, știu că străbatem o perioadă ciudată dar, știți cum se spune, nu mor caii când vor câinii, deci, adunați-vă moralul de-l mai aveți și, iacă, vom ieși și din beleaua asta! Amin!!!

Pe mine perioada asta m-a afectatără pen' că nu prea am mai umblat pe cărările patriei și am ratat o primăvară întreagă doar pentru că, într-o țară aflată la mii de km de România, un liliac bolnav a mușcat un șarpe, nasolindu-l, apoi, pe care șarpe l-a păpat o oamă cu ochii oblici și asta, după masă, a ieșit la muncă și a început să vândă creveți într-o piață din Wuhan molipsindu-i și pe alții de voiau creveții și, tot așa, China, Italia, Spania, România... puteți crede asta?!

Și ce frumos începusem anul ăsta și, mai ales primăvara, că am ajuns în peregrinările mele tocmai prin Germania, la Viersen și, un pic mai apoi, la Nurenberg.

De ce Viersen?

Pentru că internetul a deschis o largă cale de comunicare. Și pentru că poți folosi această cale pentru rezolvarea unor nevoi personale iar un autoturism poate fi considerat” nevoie personală” . Mai ales dacă-l și poți negocia pe net, de ce nu? Ce mai contează, în acest caz, câteva mii de km de te despart de cealaltă persoană?!

Iac-așa și eu am negociat pe net, folosind un sait de te lasă să faci asta, pentru o mașină de se afla în Viersen, din Germania. Și negocierea a fost fructuoasă, ne-am înțeles la ce și cum și, mai ales, cât. Am plătit o sumă, avans pentru rezervarea mașinii și apoi am avut o perioadă de 7 zile să vin și să dau restul de bani ca să-mi iau trocuța de acolo. Ăsta a fost cauza motivului vizitei mele în Viersen.

Unde este Viersen

În Germania, mai exact în Landul Rhenania de Nord - Westfalia, dacă vă vine mai ușor, în apropiere de Dusseldorf sau, nah, mai exact, la vreo 10 km de Moenchengladbach. Sau, dacă vreți, foarte aproape de Venlo, granița cu Olanda.

Din acest motiv am fost nevoit să parcurg 2100 de km din Mărășești, Vrancea, înspre mult prea dezvoltata Germanie, dacă vreți, marșul invers din localitatea unde și-au rupt gâtul nemții în primul război mondial spre Vaterlandul lor.

Cum ajungi

În cazul meu, auto. Dacă mai țineți minte, am mari reticențe în a mă folosi de avion pentru a-mi deplasa corpul de colo-colo. Și, nu, nu am abuzat de vreo cursă auto regulată ci am plecat cu niște prieteni, cam samsari auto de felul lor, cu mașina personală. Calcul simplu, am fost trei, am condus fiecare 4-5 ore și ne schimbam, pentru a ajunge cât mai repede la destinație.

Am plecat dimineața zilei de 8 martie, când Coronavirus în România era doar un bau-bau neînsemnat și am tot condus până a doua zi, la ora 11, când am ajuns la Viersen. Mda, nu e chiar călătorie de plăcere...

Peisajul, sublim, pe autostrăzi nu ai ce să vezi, sunt mărginite de panouri antifonice. Treci, totuși, pe lângă aeroportul din Frankfurt, cel mai aglomerat al Europei, dacă mai țin bine minte și, da, era aglomerat, adică erau multe avioane de veneau la aterizare.

Bașca trecutul pe lângă Vienna și Budapesta, ambele trecute după lăsarea întunericului, luminile nocturne fiind bucuria cromatică a ochilor. Ce vreți, cam asta vezi din fuga mașinii, așa că mă laud și eu cu puținul văzut. Știți vorba :” Când tabloul nu-i de soi te lauzi cu rama!”

Viersen

Am ajuns în fața autohausului unde trebuia s-ajungem. Ăia de venisem cu ei și-au continuat drumul spre Olanda și Belgia eu am rămas singur-singurel în Germania. Cumpărarea mașinii a durat puțin, doar că, din motive tehnice de înmatriculare până la anume oră, de-o depășisem, a trebuit să rămân încă o zi acolo, de aceea pot să vă spun câte ceva despre acest oraș.

Viersen este un oraș mic pentru Germania, are vreo 70.000 de locuitori, deși, cât am umblat prin oraș, nu prea i-am văzut. Și, nu, nu se fereau de CORONAVIRUS!

Orașul este aerisit, chiar frumos, aș putea spune. Fiind în partea de vest a Germaniei are ceva din fibra nemțească, nu prea se cunoaște altă influență. Nu mă pricep eu cine știe ce la arhitectură, de fapt, despre” Arhitectură” știu că e o facultate la care se intră greu al naibii, că tre' să știi matematică și cam atât. Spuneam doar că mai toate clădirile aveau ceva din stilul ăla, ascuțit,” baroc” parcă-i spune.

Străzi nu foarte largi dar curate. Știu asta pentru că ploua și apa era limpede, aia de se scurgea pe lângă trotuar, nu ca prin alte părți din estul Europei.

Aș minți să spun că știu orașul ca turist, nici nu știu ce obiective turistice ar avea, doar că, atât cât m-am plimbat am văzut locuri interesante : o mare catedrala, Graberskirchen St. Joseph, am înțeles că se cheamă, despre care am aflat că, în unele situații, este gazda unor concerte de muzică rock, parcuri multe, cu statui ale diferitor persoane de-au însemnat ceva pentru cei de trăiesc acolo, multe reprezentanțe auto, pentru mai tot felul de mărci, magazine pentru tunning auto, se pare că partea cu auto este de interes local.

Apoi, câteva complexuri comerciale cu marfă cu nimic diferită de a noastră, restaurante și pizzerii, mă rog, cam tot ce găsești prin mai toate orașele.

Hotel Raserhoff

Am ajuns aici îndrumat fiind de cei de la autohaussul de unde cumpărasem mașina. M-am înțeles ușor în lb. engleză cu personalul, pentru că eu, în germană știu doar „Berlin” și „Hitler” , adică sunt cumva limitat lingvistic. Dar în engleză ne-am descurcat binișor, suficient de bine ca să primesc ceea ce am dorit, adică o cameră. Am contribuit, pentru asta, la bunul mers al afacerii ăleia de mă primise în gazdă cu suma de 130 de euro, adică nimic nu e gratis pe lume.

Am primit o prea frumoasă cameră obișnuită, mobilată cu strictul necesar, nimic de lux, dar foarte odihnitoare. Credeți-mă, aveam nevoie! Baie mare, la fel, utilată obișnuit dar practic, unde am abuzat îndelung de apa fierbinte, pentru dușul de rigoare. Pat mare, moale, cam prea moale pentru gustul meu, somn adânc.

În prețul de vi l-am spus, este inclus micul dejun de care m-am bucurat a doua zi, dimineața, bufet suedez cu cam ceea ce se oferă de obicei. Plus cafea, ceai sau sucuri, la algere. Bun sucul de portocale!

După cum v-am spus, am ajuns întâmplător la acest hotel, nu am stat să mai aleg, poate că veți găsi și prețuri mai cuminți, doar că vă trebuie un pic de răbdare să hălăduiți până găsiți ce vreți. Eu am fost tare mulțumit, era foarte aproape de reprezentanța auto.

Am păpat, după amiaza și spre seară, odată la un complex comercial, nimic pretențios, o rotiserie, iar cina am luat-o la” Janii' s Imbiss Restaurant” , v-ați dat seama, ceva grecesc în apropierea hotelului. Papa bun, preț de vreo 20-25 de euro, cu tot cu berea (- ile) de rigoare. Și, dacă nici nemții nu știu să facă bere...

Am plecat, din Viersen, a doua zi, pe la 10,30 spre Nurenberg, unde trebuia să mă întâlnesc cu cei doi cu care venisem, așa cum s-a și întâmplat.

Nu mai înainte de fi” blitzuit” de o instalație ce am înțeles că-i supraveghea pe cei nervoși cu nervii de apasă cam tare pedala de accelerație. Peste vreo două săptămâni aveam să primesc acasă, în Mărășeștiul istoric, o corespondență cu Primăria Viersen, în care era o poză cu mine și cu numărul noii mele mașini, prin care mi se spunea că am mers cu 72 de km/ h pe o porțiune unde trebuia să merg cu 50, motiv pentru care trebuia s-ajut municipalitatea cu frumoasa sumă de 35 de euro.

Am achitat amenda ulterior, doar că sunt ușor nemulțumit : de 35 de euro puteau să-mi facă și mie o poză mai frumoasă!

Ajuns la Nurenberg am dormit o noapte aici apoi, pe data de 10 am plecat spre România, pe la ora 13,00. Am mers până în Arad, cu mici pauze date de foamea mașinii, foamea proprie și alte alea. La ora 1, noaptea de 10 spre 11 martie, am intrat în țară. Deja CORONAVIRUS venise în România. La vamă am intrat fluierând, vameșul a răsuflat liniștit când a văzut că aveam numere de Germania, țară ce nu se afla atunci pe nicio listă a bolii.

Adică, ce-am vrut să spun eu cu povestea asta?

1. Că Viersen este un oraș plăcut, îndeajuns de plăcut pentru ca cei de vor dori să-și cumpere o mașină de aici să poată veni cu încredere. Vor găsi suficiente reprezentanțe de unde să-și aleagă modelul dorit. De altfel, și pentru ceilalți, de ajung doar să treacă pe acolo, poate c-ar merita să oprească un pic. Din discuțiile de le-am purtat cu vânzătorul, am înțeles că un apartament într-una din casele alea ar ajunge vreo 70 de mii de euro, deci, nu e chiar așa, de speriat. Ha, ce-ar fi să fiu cetățean al acestei comunități. ? Mi-aș mai recupera din cei 35 de euro, amenda de-am plătit-o!

2. Trebuia să mă laud și eu c-am fost în Germania și că mi-am luat mașină, nu? Că, nah, oameni suntem, găini mâncăm... am și eu vanitățile mele, tre' să mă credeți, nu?

3. Cel mai grav pentru voi este să vă anunț că, în cazul meu, CORONAVIRUS nu v-a ajutat, n-am merlit! Trăiesc, uite, mișc din picior și tresar spasmodic, deci, mai am o șansă! Și apoi, nah,” I Will Survive” ne place multora dintre noi, nu? Și nu neaparat cântecul Gloriei Gaynor cât atitudinea din mesaj, greșesc? Nu de alta, vedeți motto-ul acestui review” :p

Închei, n-are rost să-mi forțez norocul, haidi, pa!

Web, te rog, ca să fie tacâmul complet : youtube

---

VIZUALIZĂRI: 892 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI