Sfârșitul visului

TIPĂREȘTE

Ultima zi din această croazieră am petrecut-o pe mare. A fost o zi frumoasă cu mult soare, dar deja începusem să mă îngrijorez. Tot mai mulți oameni tușeau pe vas, tot mai mulți erau răciți. Nu vroiam decât să cobor cât mai repede de pe acest vas. Nu prea e stilul meu de turist, să depind atât de mult de alți factori. Prefer libertatea de mișcare și de decizie. Bună, rea, da să fie a mea.

Am fost anunțați de către căpitan, că debarcarea de pe vas se va face a doua zi dimineața, în funcție de literele alocate, iar prioritate vor avea cetățenii nord americani, respectiv canadienii și americanii.

Am așteptat să treacă ziua, să vedem ce literă avem alocată. Noi aveam avion la ora 11.30, Miami New York și stiam de la plecare, ce mare aglomerație e pe șoselele americane. Așa că în momentul când am primit la poșta din cameră informarea că avem alocată litera Q, am și zbughit-o la recepție cu rugămintea să avem alocată o literă mai bună, dat fiind condițiile date!

Am dat de un băiat foarte amabil, care ne-a alocat litera A, cum nu se putea mai bine! Care era procedura? Noi scoteam seara bagajul sau mă rog bagajele în fața camerei, iar ele erau debarcate în ordine conform cifrei alocate. Noi deja ne linistișem știam că nu mai avem cum să pierdem avionul.

A venit și ziua mult așteptată, ziua când vom simți iar pamântul sub picioare. Am coborât la micul dejun la 6,30, de data asta au făcut o exceptie și au deschis restaurantul la ora 6.00 dimineața, iar la ora 7.00 fix, când a început efectiv debarcarea turiștilor, am coborât si noi de pe vas. Între timp evident ne încheiasem conturile cu ei, din punct de vedere fiscal.

Lângă camera noastră era o familie de italieni, care au coborât direct cu bagajul, nu l-au mai lăsat pe mâna lor. Sunt latini ca și noi și le place să nu respecte regulile si dacă se poate să sară peste rând.

După ce am coborât de pe vas, am încercat să ne recuperăm bagajul, dar era o cerberiță polițistă de culoare, care neam nu ni l-a dat înainte de ora 7,30. Apoi am trecut iar de vamă, iar o altă polițistă de culoare, ne-a indicat să părăsim cât mai repede teritoriul american. Foarte drăguț din partea lor.

Noi eram setați să comandăm un UBER, dar la ieșire era o mare coadă de taxiuri ce-și asteptau mușterii. Ne grăbeam foarte tare, așa că ne-am urcat în primul de la coadă. Mai bine de două ore am făcut până la aeroportul din Miami. A fost o aglomerație infernală pe autostradă. Dacă am mai fi pierdut vremea pe vas, cu siguranță am fi pierdut avionul. Data viitoare, dacă va mai exista, nu aș mai lua așa din scurt, dar acum am fost nevoit fiindcă datele avionului erau stricte și ale croazierei așijderea și doar așa ne-am putut încadra.

Mai mult nenea ăsta de culoare care ne-a luat cu taxiul, nu ne-a lăsat până nu ne-a înțepat un pic. Cursa a costat exorbitanta sumă de 92 de USD, iar la ei se obisnuiește un tips de 15%. Eu i-am lăsat „doar”100 USD și omu a început să vocifereze. Vrând, nevrând i-am mai dat 10 USD și el a fost foarte multumit, noi mai puțin. Clar prin America cel mai mult am cheltuit pe Uber si taxiuri, ar cam fi de evitat altădată, dar acum nu am avut de ales.

In fine am intrat în aeroport, am trecut de controlul de securitate foarte strict și ne-am liniștit! Liniștea nu a durat foarte mult, că m-a sunat vecinul care avea grijă de animalele noastre, să ne spună că a căzut pisica din copac, s-a lovit la cap si a murit. Și ne-a spus asta cu toate amănuntele posibile și imposibile, cu cuvinte plus pozele aferente. Nu se mai oprea. Pe fete le-a apucat plânsul, iar eu nu mai stiam cum să-l opresc să-mi mai trimita poze de la înmormânatare. Un moment penibil si dureros care ne-a stricat definitiv ziua! Nu putea oare să aștepte până venim acasă? Sau macar să-mi dea un mesaj scurt si laconic? Plus că ni s-a parut dubios cum a căzut din copac și a murit. Oricum faptul era consumat și chiar nu mai aveam ce face.

Zborul până la New York a durat vreo trei ore și a decurs normal, fără incidente. De la aeroport am luat un Uber care ne-a dus în siguranță la hotelul din centrul Manhatanului. Ne-am cazat rapid - vezi impresii - și am ieșit pe străzi. Mai aveam la dispoziție o zi jumate de explorat orașul. Aveam avion a doua zi spre Barcelona tocmai la ora 12 noaptea.

Așa că în timpul disponibil am luat decizia să vedem orașul motorizat. Dacă la prima noastră oprire la New York, am putut vedea o mică parte din acesta pe îndelete, mergând per pedes, de data asta am apelat la serviciile firmei BigBus pentru un tur ghidat. Am văzut mult mai mult din oraș, dar mult mai superficial. Ideal ar fi fost să avem mai mult timp la dispoziție si să coborâm în anumite stații, dar nu s-a putut din păcate. Data viitoare, dacă va mai exista o dată viitoare, dat fiind evenimentele triste din State.

Biletele pentru Big Bus le-am achiziționat online din țară și au costat 175 usd pentru trei persoane, două zile. Ei au patru rute distincte, Downtown ruta roșie, Uptown ruta albastră, Brooklyn ruta violet, Harlem ruta verde. Iar bonus au o rută mai scurtă de noapte denumită Discover NYC by Night ruta galbenă.

Pentru prima seară am ales ruta roșie, urmând ca la terminarea acesteia să trecem la ruta de noapte. Doar că am fost foarte obosiți după atâtea trambalări și am renunțat până la urmă la ruta de noapte.

Astfel am iesit pe străzi în căutarea stațiilor Big Bus-ului. Există două firme concurente în oraș. Dacă la firma concurentă erau o mulțime de agenți pe străzi care te îmbiau cu oferte, la Big Bus nu era absolut nimeni. Am luat-o perpedes pe rută căutând stația. Ușor de zis greu de făcut. Cu foarte mare greutate am găsit o stație. Sunt destul de apropiate, dar extrem de prost semnalizate. Până la urmă am reusit să ne urcăm într-un autobuz, doar că aici am dat de o altă problemă, biletele noastre online trebuiau întâi validate de un agent BigBus, agent inexistent. Am avut noroc mare, că am dat de primii oameni de treabă din America. Ghidul și soferul autobuzului ne-au permis urcarea urmând să validăm ulterior biletele.

Turul a mers pe ruta Empire State Building - Flatiron District –Union Square - Noho/Greenwich –Soho/Litlle Italy –Chinatown –Brooklyn Bridge/ City Hall –Wall street/ Charging Bull –Statue of Liberty/Battery Park –Circle Line Sightseeing –Restaurant Row –M&M World- Temes Square East.

Evident că ar fi fost frumos să coborâm în câteva stații pentru aprofundare per pedes, dar timpul a fost limitat așa că ne-am mulțumit cu vizionarea din mersul autocarului. Oricum aici în NYC aveam senzația bizară că am mai fost cândva, deoarece extrem de multe locuri mi se păreau cunoscute. Evident asta se datora multiplelor filme americane vizionate. Interesantă senzație.

Seara ne-am oprit la un fast food celebru de la ei, mai putin cunoscut pe la noi, unde vroia neapărat fii-mea să ajungem, denumit Five Guys!

A doua zi dimineața după ce am savurat micul dejun am ieșit la o nouă plimbare pe străzi. Ne-a întâmpinat o ploaie rece de iarnă. Și în restul zilelor petrecute la New York a fost frig, dar măcar era soare. De data asta era frig și ploaie și multă umezeală. Ne-am luat o cafea și ne=am întors în cameră. Ziua oricum era foarte lungă și la 11 tot trebuia să predăm camera.

La ora 11 fix am coborât la recepție, am predat camera și am plecat per pedes în direcția Times Square pentru a ne valida biletele online. Am făcut-o destul de rapid, iar apoi ne-am suit într-un autobuz de pe linia albastră pe ruta Uptown. Era chiar zona noastră, zona pe care o văzusem anterior per-pedes, dar nu aveam altă variantă. Brooklyn-ul era foarte departe și noi alesem deja să vedem Harlem.

Așa că am explorat Uptown pe ruta albastră! Așa cum vă spuneam anterior am plecat din Times Square North spre Times Square East –Grand Central Terminal –Midtown East –The Metropolitan Museum of Art –The Frick Collection Museum –Central Park Zoo –Columbus Circle –Madame Tussauds –Browdway Theatre District. A fost o tură relaxantă în care am trecut motorizat, la căldurică și cu ghidul aferent, printr-o zonă pe care o explorasem pe îndelete cu numai vreo 12 zile în urmă!

După ce am coborât din autobuz am plecat spre statia BigBus-usului din Central Park de unde începea plimbarea pe o rută foarte interesantă pentru noi și anume ruta verde din cartierul de negri Harlem. Pentru a vizita această zona rău famată sunt doar trei curse în mijlocul zilei, la o distanța de două ore, la 12, la 14 si la ora 16. Mai mult sunt doar patru opriri pe traseu. Noi am ajuns la stația Columbus Circle din Central Park la ora 13,30. Afară ploua mocănește și era foarte frig. Autobuzul tocmai sosise în stație și după ce au coborât turiștii am dat și noi să ne urcăm. Nu am fost lăsați să urcăm în autobuz, ghidul spunându-ne că e prea devreme. Eu i-am replicat că e foarte frig si am vrea și noi să stam la căldură, iar el ne-a replicat că nu-i pasă. Mi-a rămas un nod în gură, dar apoi am înghitit în sec și l-am lăsat în plata Domnului. Am colindat un pic prin magazine cu scopul clar de a ne încălzi un pic. Eram și uzi fleașcă, vă dați seama cum ne simțeam, noi veniti de la căldura caraibiană nimeriți direct în iarna din NYC?

Exact cu cinci minute înainte de plecare a deschis ușile autobuzului și ne-a indicat că primii care au acces erau niste cetățeni asiatici pe motiv ca au fost primii. Cum si ghidul avea niste caracteristici asiatice, părea a fi de-ai lor de undeva din zona Kazakhstan! Ei bine înfrigurat și nervos din cale afară l-am luat la înjurături în dulcele grai românesc. Mi-a replicat foarte senin că pot să spun ce vreau că oricum nu înțelege. Am dat-o pe engleză dar mult mai soft din motive lesne de înțeles, cert e că înțelesese deja după ton ce aveam de spus.

Până la urmă ne-am ocupat locurile la căldurică în autocar, dar șoferul deja îmi purta sâmbetele. În momentul când a văzut că m-am ridicat de pe scaun pentru a-mi luat căștile și hărțile aferente a pus o frână bruscă absolut fără niciun motiv, numai că țeapă eu deja mă așteptam la asta. Mai mult s-a uitat în oglinda retrovizoare, să vadă reacția mea numai că de data asta i-am zâmbit și s-a încheiat incidentul. Polițele au fost plătite.

Harlemul nu mai este cartierul de pe vremuri extrem de periculos. Cel puțin așa ne spunea ghidul, dar așa mi-a spus si un uber-ist pe care l-am întrebat care e cel mai periculos cartier si mi-a indicat Brooklin-ul. Eu totuși la această tură am preferat Harlemul, pe care-l știam atât de bine din filme!

Evident că nu am văzut urme de gloanțe sau alte urme de violență, dar faptul că în cartier erau numai oameni de culoare spune si asta ceva. Chiar ma gândeam ce-am face dacă într-o statie s-ar urca niste negrii cu gândul de a ne jefui. Chiar nu aveam nicio protecție în acest autocar, probabil ghidul si soferul ar tăia-o primii! Cert era că era doar o mână și câteva degete de turiști în autobuz. De jos de la căldurică nu se puteau face poze, așa că am riscat și am urcat la etaj unde am stat o bună bucată în ploaie pentru a face un mic filmuleț și câteva poze!

Am încheiat cu bine si fără alte incidente vizita prin Harlem. Cum o fi acum pe-acolo? Nici nu vreau să mă gândesc. M-am întristat când am văzut străzile pustii de prin Manhatan din cauza pandemiei și m-am întristat mai mult când am văzut debandada, care este acum prin oraș. Parcă tot echilibrul acestei lumi depinde de un fir de ață. și nu trebuie să ne gândim ca e doar acolo la ei, undeva departe. Lumea este foarte mică și foarte interconectată. Așa am zis și de virusul din Wuhan că e la ei undeva departe de lumea noastră și putem vedea acum pe viu cu ochii noștri urmarea.

În jurul orei 19 am revenit la hotel pentru a ne recupera bagajele. Era vineri seara, frig si o ploaie torențială. Am dat să căutăm un Uber și ne-a luat capul când am văzut ce prețuri erau. Porneau de la 175 USD pentru o cursă până la aeroport, cursă pe care la ducere am dat doar 60 USD. Și culmea era că tot creștea prețul ajunsese la un moment dat la 225 usd. Plouați, înfrigurați, obosiți până peste măsură am luat decizia extremă, să încercăm sistemul lor de metrou. Extremă de ce? Din cauza condițiilor atmosferice, din cauză că nu mai mersesem cu metroul, din cauză că aveam bagaje și ei nu au scari rulante, din cauză că se înnoptase... Doar că Dumnezeu nu ne-a lăsat. Am zis să mai fac o ultimă încercare și mi-a aparut un preț de 75 usd, la care nu am mai stat pe gânduri și am făcut comandă.

N-am scăpat de emoții pentru că a durat aproape jumătate de oră până a apărut șoferul. Mi-era teamă să nu anuleze comanda în ultima clipă! Deja era seară și era mult mai periculos.

A venit cel mai simpatic uber-ist întâlnit vreodată. Era un dominican extrem de volubil, extrem de pozitiv. Ori vorbea încontinuu ori ne cânta. Evident ne-a întrebat ce preferăm în engleză ori în spaniolă și am ales fără ezitare spaniola, strict pentru repertoriul mult mai vesel. Ca o paranteză toți uber-iștii cu care am mers erau imigranți din Bangladesh, Coreea, Republica Dominicană, Columbia și chiar Albania.

O oră jumate a durat drumul până la aeroport cu dominicanul cel simpatic! Când am coborât din taxi și am pătruns în aeroport am răsuflat ușurat știam că o să ajungem cu bine acasă.

Se pare că temerile mele nu au fost fără motiv după numai cinci-șase zile de la ajungerea noastră acasă noastră din America, Trump a suspendat majoritatea zborurilor spre Europa. Sincer n-am nicio idee ce am fi făcut în acest caz și cum ne-am fi descurcat mai departe.

America ai fost un vis, îndeplinit mult prea târziu. Nu am nicio vagă idee ce va mai fi pe viitor și dacă ne vom mai încumeta vreodată să o vizităm. Viză avem pe zece ani, dar lumea e în continuă schimbare.

NYC este o metropolă fabuloasă, ce trebuie văzută măcar o dată în viată! Cam 7-10 zile ar fi minimul necesar pentru un sejur aici.

sunt atracții pentru toate gusturile!

---

VIZUALIZĂRI: 1871 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI