Konigsee - sau cum arata Paradisul

TIPĂREȘTE

Si ne intoarcem din nou in zona lacurilor, de data aceasta in Parcul National Berchtesgaden pentru o plimbare pe Konigsee. Konigsee este un lac natural situat in Bavaria aproape de granita cu Austria. Se afla cam la o ora de mers de Salzburg si cam o ora si jumatate de Munchen. Este un lac de natura glaciara format in era glaciara (poate ca asa se intelege si apa rece a lacului, si o sa va spun o glumita despre asta, dar mai incolo).

Despre numele lacului primul gand ne duce la o traducere gen “Lacul regelui”, insa cum istoria spune ca Bavaria nu a avut rege pana la Maximilian I, adica la inceputul secolului XIX, am citit ca numele lacului ar proveni de undeva de prin secolul XII de la vechiul nume al lacului, Kunigsee.

Lacul are circa 8 km lungime si 1,7 km latime, si se pare ca este unul dintre cele mai curate lacuri din Germania, de altfel, ambarcatiunile turistice de pe acest lac sunt prevazute cu motoare actionate electric.

Am ajuns acolo intr-o frumoasa zi de august, un drum minunat, si dupa ce autocarul ne-a lasat in parcare fiecare si-a facut programul. Eu imi doream o plimbare pe lac, sa vizitez biserica Sf Bartolomeu, si ce s-o mai putea. In drum spre debarcader am admirat ceva magazine, terase, insa vedeam deja casele de bilete dar si coada deja destul de mare. Am cam stat ceva la coada la bilete asa incat nu am vrut sa risc si am luat bilet doar pana la prima oprire, adica peninsula respectiv biserica Sf Bartolomeu. Nu vreau sa spun ca asta era neaparat tinta mea, insa asa cum este pozitionata, aceasta biserica reprezinta un punct de reper, iar tot ce inseamna publicitate din zona, arata lacul si biserica.

Asadar, si cateva date despre preturi, o calatorie pana la Sf Bartolomeu (dus-intors) costa 15.5 euro, un drum dureaza aproximativ 35 minute, iar pana la a doua oprire (Salet) costa 19 euro, un drum pana acolo dureaza 55 minute. Exista si bilete pentru copii, caine, familie.

Am urcat si in barca si primul lucru dupa ce s-a umplut barca, sa nu credeti ca veti sta confortabil, barcile sunt pline intotdeauna, asa ca fiecare bucatica de loc disponibil este valorificata a fost prezentarea echipajului, asta insemnand capitanul si stewardul (care avea si atributii de ghid) si am aflat ca pe acest lac nu au voie decat ambarcatiunile omologate pentru transport persone pe lac, asta deoarece cele aproximativ 20 barci au motoare electrice pentru a reduce poluarea.

Dar nici nu am pornit bine ca drum ca am trecut pe langa o mica insulita numita Christlieger, o insulita micuta de doar 60 m lungime unde se afla un monument pe care se afla statuia Sf. Nepomuk (patronul perimejdiilor pe apa). Se pare ca acest monument a fost ridicat drept recunostinta de patru persoane salvate in ultima clipa in urma rasturnarii unei barci.

Apa lacului este extrem de limpede, de o culoare superba si am aflat cate ceva despre originea ai, suprafata, dar si ca ajunge pana la 190 m adancime, si aici a fost prima prima glumita. Se spune ca apa lacului este atat de rece incat intri rege si iesi regina. Lacul este cel mai adanc din Bavaria, dar si in primele trei din Germania. Ne-a mai prezentat un loc in care ar fi murit in 1688 niste pelerini ce mergeau spre Sf Bartolomeu unde in data de 24 august este hramul bisericii.

Mai vreau sa va atrag atentia asupra unui fapt, desi sunt multi turisti straini, limba in care sunt spuse povestile este germana, si doar vreo 10% se traduce si in engleza, asa ca sunt convinsa ca as fi auzit mult mai multe chestii dragute. Noroc ca aveam vecin de banca un mosulica care fusese cu mine in autocar si el imi mai povestea una alta.

Pe malul stang al lacului (la dus) ese o cascada numita Königsbach, de altfel destul de mare, o sa o vedeti in flmulet, mi s-a parut interesanta, si barca s-a oprit, in primul moment gandind ca sa vedem cascada mai mult timp, insa nu, stewardul a luat o trompeta, a glumit putin cu noi si a “cantat”trei note si a zis ca este suficient, si a dat sa stranga trompeta, dupa care ne-a spus ca a glumit si a cantat mai departe. Imi pare rau, o sa vedeti filmuletul insa ecoul nu se aude decat slab de tot, noi pe lac l-am auzit ceva mai bine, caci asta era rolul acestei opriri, este un loc unde ecoul face un adevarat spectacol.

Dupa acest moment artistic, a urmat rasplata, adica strangerea darului, nu am vazut pe nimeni care sa nu puna 1-2 euro, asa ca la o zi de munca le iese ceva.

Si drumul continua frumos mai departe spre peninsula Sf. Bartolomeu, biserica se vede tot mai aproape, ea oglindindu-se in lac, iar in spate muntii cu zapada pe creste, ai senzatia ca ai ajuns in Paradis si in momentul in care am ajuns la debarcader mare parte dintre noi am debarcat, iar vasul si-a continuat calatoria mai departe spre Salet, de unde aveti cateva destinatii de plimbare, sau in circa 10 minute sa ajungeti la un lac ceva mai micut (Oberssee).

Dar sa revenim in locul in care m-am oprit eu. Acum sa nu ocoliti locul pentru ca acolo se afla o biserica, dar ea este mai vizibila decat terasele, sau cararile pe munte. Aici este un restaurant, de fapt acesta este un restaurant mai maricel cu terasa, dar mai este si unul ceva mai mic exact langa debarcader, dar la el am sa revin.

Dar aceste restaurante nu sunt doar restaurante, au ca obiect de activitate si pestele si prelucrarea lui. De aici de la adebarcader se poate porni pe carari de munte in diverse drumetii, exista si o capela amenajata intr-un tunel natural sapat intr-un ghetar, cam la o ora distanta de locul in care ma aflam, insa ma inteles ca este bine sa va interesati inainte de a porni la drum, daca vremea nu este buna pe drum nu se gaseste nici un refugiu.

Aici in zona se intra de fapt si in parcul natural si era foarte frumos, insa in final am ales sa ma plimb pe malul lacului, retragandu-ma mai apoi spre biserica, deoarece trebuia sa o vad si pe aceasta, e micuta, este foarte veche, are sute de ani, insa cred ca cel mai mult atrage nu cum arata biserica, ci unde este plasata, dar o sa o vedeti in poze. M-am uitat si la restaurantul a carui terasa era plina, nu prea aveam loc, era plin asa ca m-am gandit ca si servirea va mai dura, asa ca mi-am continuat drumul si bine am facut. Langa debarcader este un mic restaurant care poate nu va spune mare lucru, insa nu il ocoliti, aici puteti sa va luati un sandvis cu peste, si apropo de asta pestele in marea majoritate provine din acest lac sau din rauletele de munte, sau au si o oferta speciala, inghit in sec cand imi aduc aminte, asa o bunatate nu am mai mancat vreodata, pe o hartie cerata primiti un peste (pastrav) usor afumat proaspat copt, care cand este servit este inca caldut, si primiti si o felie de paine neagra si un cubulet de unt, dar si o bere, si daca nu am uitat, a fost undeva in jur de 10 euro. Daca ajungeti pe acolo incercati si o sa ma pomeniti.

Acum parca totul era si mai frumos, dar trebuia sa ma intorc de unde am plecat, asa ca am luat vasul, care de data asta nu a mai oprit pentru ecou, asa ca ne-a debarcat urmand sa plece intr-o noua calatorie. Mergand spre autocar am mai tras cu ochul si la muzeul dedicat lui Romy Schneider, dar daca vreti, exista un telescop prin care daca te uiti vezi cuibul de vultur al lui Hitler situat in varf de munte, Cum insa nu aveam timp suficient la dispozitie, asta ramane pentru alta data.

Este un loc pe care cu siguranta l-ati indragi asa ca va invit la o plimbare acolo.

---

VIZUALIZĂRI: 2294 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI