Lumina din inima Ardealului

TIPĂREȘTE

În așteptarea ridicării restricțiilor generate de pandemie, deschid cu grijă sertarul în care stau aliniate recenzii care nu au apucat încă să fie aduse în atenție. Așadar, cu nostalgia vremurilor în care drumurile ne purtau prin locuri de vis ale țării, prin locuri neștiute de mulți dintre noi, ori prin locuri în care ne dorim să ne întoarcem cândva, scriam, încă din toamna anului trecut, că am ajuns în Bucovina trecând prin Ardeal.

În drumul nostru ne-am oprit și la Mănăstirea Izvorul Mureșului. Este o mănăstire” tânără” , fiind sfințită în 2000. La mănăstire se ajunge pe DN 12, pe drumul dintre Gheorgheni și Miercurea Ciuc. Altitudinea este de aproximativ 850 m aflându-se la poalele muntelui Hășmașul Mare, la mică distanță de izvoarele Oltului și Mureșului. Coordonatele lăcașului sunt: 46.620.598 N și 25.701.841 E sau 46 grade 37’14,2” N și 25 grade 42’06,6” E, în funcție de setările GPS.

Mănăstirea are hramul Adormirea Maicii Domnului. Ne-am oprit acolo, pentru că mănăstirea este cu totul și cu totul specială și o să vedeți de ce. În primul rând, în zonă nu sunt decât alte două mănăstiri, aflate la Toplița. Este vorba de mănăstirea Sf. Ilie și mănăstirea Doamnei.

În al doilea rând, de cum te apropii de intrare, nu poți să nu observi drapelele naționale arborate, la fel cum sunt și la intrarea în biserica lăcașului. Peste tot se observă drapele.

În al treilea rând, liniștea care te înconjoară și care te face să pășești pe alei cu multă grijă și, parcă, obligându-te și pe tine, ca vizitator și privitor, să cobori tonul vocii.

Ansamblul mănăstiresc cuprinde zidul ca de cetate, turnul clopotniței, cu fațadă din piatră, care este și poartă de intrare, biserica, corpul chiliilor, trapeza, chilia duhovnicului și atelierele.

Intrarea prin turnul clopotniță reprezintă trecerea prin Poarta Raiului, pictată cu scene ce denotă grija față de oameni, atât în vremuri grele, cât și în vremuri bune.

Icoana ocrotitoarei întregului ansamblu mănăstiresc, Maica Domnului, realizată în mozaic, te întâmpină chiar de cum pășești în mănăstire, alături de o troiță sculptată în stil maramureșean. Mergând mai departe, ajungi la biserică (aici nu am putut să fotografiem), unde, într-o liniște deplină, se rugau câteva măicuțe. Biserica respectă planul triconc, iar picturile dinăuntru ilustrează momente din viața sfinților, frescele fiind realizate în stil neobizantin. Dacă picturile sunt realizate în stilul neobizantin, arhitectura bisericii amintește de stilul muntenesc din epoca lui Matei Basarab și Constantin Brâncoveanu. Culoarea roșie domină întregul interior al biserici, roșul simbolizând considerat culoarea regală. Catapeteasma bisericii este sculptată în lemn de păr sălbatic, atrăgând privirile și pașii spre acolo. Dacă picturile sunt în stil neobizantin, sculptura păstrează rigorile epocii brâncovenești, fiind preluată și reinterpretată după modelul aflat în paraclisul Mănăstirii Dealu. Ca o paranteză, icoanele de pe iconostas sunt pictate de măicuțe în atelierele mănăstirii.

Am rugat o măicuță să ne lase să vizităm corpul de chilii, iar aici am trăit una din cele mai interesante experiențe. Întregul ansamblu a fost renovat sub îndrumarea Înaltpresfințitului Ioan, episcopul Harghitei și Covasnei. Acesta, având cunoștințe solide de arhitectură, a renovat și corpul de chilii, la care domină arcele în stil brâncovenesc. Tot în corpul de chilii, există și un paraclis de iarnă închinat Sf. Ioan Botezătorul. Aici, într-una din săli, tavanul este conceput cu oale acustice. Nu intru în prea multe detalii, pentru că experiența personală a fiecăruia este mai interesantă decât cea povestită. Nu rămâne decât să mergeți acolo și să auziți și să vedeți. Pe lângă acustica excelentă a sălii despre care vorbeam puțin înainte, aici, pereții sunt pictați, în ordine cronologică, cu imagini ale sfinților români. De remarcat, sfinții români sunt înfățișați în portul popular și încălțați în opinci. (Am putut să vedem icoane ale sfinților români și la biserica Seminarului de pe lângă Mănăstirea Neamțu, însă nu atât de mulți.) Aici, la Mănăstirea Izvorul Mureșului, scenele sunt pictate în stil frescă și sunt redate atât de realist, încât ai impresia că ele ar putea să prindă viață, dacă ar dori-o.

Mai departe, holul și trapeza din casa duhovnicului conțin icoane pictate cu scene de întâmpinare și primire a pelerinilor, existând, afară, case care pot caza aproximativ 100-120 de pelerini sau călători.

Unicat în țară și în lume, mănăstirea și toate clădirile conțin, în interior, peste 2000 mp de fresce pictate. Zidul întregului ansamblu mănăstiresc este solid, din piatră, lăsând impresia unui zid de cetate.

Mănăstirea numără aproximativ 25 de măicuțe care duc viață de obște, îndeplinind diverse activități în atelierele aflate undeva în laterala dreaptă a bisericii. Ele se pot vizita, iar aici măicuțele muncesc în atelierele de tricotaje, croitorie, sculptură, pictură sau tâmplărie, iar lucrările realizate sunt oglinda dăruirii și migalei cu care au fost realizate.

Nu în ultimul rând, în exterior, aleile și grădinile sunt îngrijite și pline cu trandafiri, o încântare pentru ochiul obosit și pentru călătorul ostenit de drum.

Rămâne să mergeți acolo și să vă adăpați cu un strop de liniște și nu-mi rămâne decât să vă doresc călătorii plăcute, oriunde veți merge.

---

VIZUALIZĂRI: 513 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI