Sfânta Mănăstire Pokrovsky – Acoperământul Maicii Domnului din Moscova. Închinare la racla Sfântei Matrona a Moscovei

TIPĂREȘTE

Afară e o zi însorită și calmă, nici prea fierbinte, nici prea răcoroasă. Sau cel puțin, așa o percep eu din balconul apartamentului în care locuiesc, singurul loc în care îmi permit să mai evadez după capul meu, fără declarație și fără limitare orară. O vreme tocmai bună pentru o plimbare, fie ea cât de scurtă. Dar știind prea bine că în aceste zile o astfel de incursiune este un orizont la fel de utopic ca și acela de a ajunge pe Everest sau la vreunul din polurile Pământului, mă resemnez împăcată cu propria-mi neputință, cu nădejdea că vor veni și zile mai bune, dar și cu nostalgia minunatelor călătorii trecute.

Chiar așa: oare ce făceam anul trecut pe vremea asta? Memoria scormonește prin încrengătura amintirilor pierdute, se scurtcircuitează traseele și neuronii hipocampului și ce să vezi, cortina se ridică, scena se luminează și decorul se lasă descoperit! Da, cu un an în urmă, pe o vreme identică cu cea de astăzi eram călătoare prin Moscova, mai precis făceam un popas de suflet la Sfânta Mănăstire Pokrovsky –Acoperământul Maicii Domnului (Pokrovskiy Stavropigial'nyy Zhenskiy Monastyr, în original Покровский ставропигиальный женский монастырь).

Poate nu întâmplător mi-am adus aminte de acest pelerinaj, dacă e să socotesc că pe 2 mai este prăznuită și în Biserica Ortodoxă Română, Sfânta Matrona a Moscovei, ale cărei moaște făcătoare de minuni sunt cinstite în Biserica Acoperământul Maicii Domnului, din incinta acestei mănăstiri.

Trebuie să recunosc că la vremea aceea nu știam mai nimic despre Sfânta Matrona a Moscovei, dat fiind că a fost canonizată de Biserica Rusă relativ recent (anul 1999), eveniment care pentru noi, românii (și nu numai), a trecut neobservat. Dar nenumăratele mărturisiri ale celor care s-au învrednicit de adevărate minuni după ce i s-au adresat Sfintei cu rugăciunile lor, au trecut de granițele Rusiei către întreaga lume creștină, astfel încât, în februarie 2018, urmând exemplului celorlalte biserici ortodoxe, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât cinstirea Sfintei Matrona a Moscovei și în calendarul bisericesc autohton.

Fericita Maică Matrona a trăit 71 ani (1881-1952). S-a născut oarbă (de fapt, fără ochi, având pleoapele lipite și adâncite în orbitele lor scheletice), iar la vârsta de 17 ani și-a pierdut și capacitatea de a sta în picioare și de a păși. A purtat această cruce grea a neputinței trupești toată viața, fără să se plângă vreodată și fără a înceta a-I mulțumi lui Dumnezeu pentru soarta ce i-a fost hărăzită. Dar în ciuda handicapurilor sale majore, Matrona a fost înzestrată cu harisme deosebite, pe care numai aleșii Domnului sunt vrednici a le primi : darul înaintevederii, al prorocirii, al clarviziunii (citirea gândurilor, sentimentelor și cunoașterea păcatelor celor cu care intra în contact), darul vindecării trupești, dar și duhovnicești. Viața sa închinată slujirii Domnului a fost și este un minunat model de trăire curată, cu dragoste pentru aproapele, cu credință și nădejde întru mântuirea sufletului prin mila lui Dumnezeu. Parcugeți această scurtă biografie a Sfintei Matrona pentru o cunoaștere mai largă a profilului ei uman (basilica.ro/viata-sfintei ... a-de-la-moscova).

Înhumate inițial în cimitirul Mănăstirii Donskoy din Moskova, rămășițele pământești ale Fericitei Matrona se odihnesc azi într-o impresionantă raclă, poate cea mai frumoasă dintre cele văzute vreodată de mine, lângă altarul Bisericii Acoperământul Maicii Domnului din Mănăstirea Pokrovsky. La fel ca în timpul vieții, oamenii vin cu sutele să se roage Sfintei sau doar să-i mulțumească pentru ajutorul primit ca răspuns la rugăciunile lor, împlinind astfel și îndemnul Sfântei Matrona pe când era în viață : „Toți, toți să veniți la mine și să-mi povestiți necazurile voastre, de parcă aș fi vie, căci eu vă voi vedea, vă voi auzi și vă voi ajuta” .

Pentru că nu știam aproape nimic despre patroana orașului Moskova, Fericita Maică Matrona, vizitarea Mănăstirii Pokrovsky și închinarea la sfintele moaște, ne-a părut nouă, celor participanți la acest pelerinaj, un simplu punct de reper înscris în programul călătoriei, fără o semnificație duhovnicească majoră. Pe drum însă, acultând povestea vieții Matronei, pe care ghida noastră ne-a împărtășit-o cu belșug de amănunte și întâmplări minunate, ochii parcă ni s-au deschis și am descoperit o nouă dimensiune a voiajului nostru, aceea de ucenici ai celei ce fusese Matronușca noastră, cum cu dragoste o alintă moscoviții și” al optulea stâlp al Rusiei” întru dreaptă credință, așa cum Sfântul Cuvios Părinte Ioan din Kronstadt a numit-o pe când aceasta avea doar 14 ani.

Învățăturile Sfintei către popor sunt și azi îndreptar de adevărată viață duhovnicească, de curăție sufletească și de trăire cu dragoste față de semeni. Pe cât de simple, pe atât de bogate în semnificații, aceste învățături nu și-au pierdut temeinicia, nici nu s-au perimat, ci sunt la fel de vii precum învățăturile Sfintei Scripturi : „Îngrădiți-vă cu crucea, cu rugăciunea, cu apa sfințită și cu deasa împărtășanie” ;„Trebuie să-l ajutăm pe cel bolnav și pe cel neputincios sau bătrân cu toată osârdia și să-l iertăm, indiferent ce ar spune sau ar face” ;„Mergi în biserică și nu te uita la nimeni, roagă-te curat cu ochii închiși sau privind o icoană” , „Moartea subită și năpraznică se întâmplă dacă trăim fără rugăciune” ;” Însemnați totdeauna mâcarea și băutura cu semnul sfintei Cruci, căci cu puterea cinstitei și de viață făcătoarei Cruci vă veți mântui și vă veți apăra” ,” Înaintea icoanelor să ardă mereu candelele” ;„De ce să îi judeci pe alți oameni? Ia aminte mai bine la tine însuți. Fiecare oaie va fi atârnată de coada ei. Ce nevoie ai tu de cozile altora?” ;” Nu te interesa de viața preoților și nu alerga în căutarea stareților și a celor văzători cu duhul. Lumea se află în răutate și amăgire, fii cu mare grijă! Adevărul ți-l va descoperi doar Dumnezeu la vremea potrivită, numai tu să fii stăruitor în rugăciune” .

I-am împărtășit doamnei ghid surpriza noastră de a descoperi o personalitate atât de puternică și atât de curată precum Sfânta Matrona, o personalitate pe care n-o cunoșteam, nici nu o bănuiam, dar pe care acum o percepeam atât de apropiată nouă prin simplitatea vieții sale, prin smerenie și chiar prin contemporaneitate, dar totodată atât de depărtată prin curăție, dragoste și credință, de noi cei plini de răutate și de păcate.

La rândul ei, doamna ghid ne-a mărturisit că nu era prima oară când întâlnea o astfel de emoție. Ne-a asigurat însă că nu întâmplător venisem acolo să o descoperim pe Sfânta Matrona, ci nevăzută, neauzită și neștiută, Sfânta rostise o chemare pentru fiecare dintre noi.

Și ca să dea greutate acestei ferme afirmații, ne-a povestit o întâmplare petrecută cu vreo cinci ani înainte, când printre călătorii unui pelerinaj similar, s-a întâmplat să fie și un cuplu de români, soț și soție, stabiliți de mulți ani în Elveția. Domnul s-a declarat de la bun început un ateu convins, venise doar ca însoțitor al soției, motiv pentru care a cerut permisiunea să-și facă un program propriu de vizitare în Moscova pe toată perioada cât partenera sa, o persoană foarte evlavioasă, alături de restul grupului avea să viziteze mănăstirile și bisericile înscrise în program. Cererea i-a fost acceptată, numai că atunci când a venit vremea să purceadă la drum a început aproape din senin o ploaie torențială.

Omul nu cunoștea orașul, nici mersul mijloacelor de transport în comun, iar explorarea de unul singur și în necunoștință de cauză pe o astfel de vreme câinoasă nu i-a surâs deloc, încât a preferat să se alăture grupului în drumul său cu autocarul către Mănăstirea Acoperământul Maicii Domnului –Pokrovsky. Acolo cerul s-a înseninat, dar omul nostru a rămas în continuare cu grupul, impresionat de măreția ctitoriei. Se afla pentru prima dată în postura de pelerin și mai mult din curiozitate, stând la coadă mai bine de două ore, a dus la împlinire ritualul închinării la sfintele moaște ale Matronei și la icoana sa făcătoare de minuni.

Nimic nu s-a arătat a fi ieșit din comun în această fază a pelerinajului, doar că în zilele ce au urmat, omul nu și-a mai revendicat dreptul de a fi turist pe cont propriu, ci a însoțit disciplinat grupul de-a lungul întregului traseu. Surpriza a venit abia în anul următor, când cuplul cu pricina s-a înscris iarăși la același circuit. Mai mult, soțul a ținut să ia legătura telefonică cu doamna ghid, pentru a se asigura că nu vor rata Mănăstirea Pokrovski și închinarea la moaștele Sfintei Matrona. Motivul, mărturisit de același domn, ținea de dorința acestuia de a mulțumi Sfintei Matrona pentru minunea pe care o săvârșise cu dânsul: o dorință, o cerere spusă în fața raclei și socotită aproape imposibil de realizat, i se împlinise într-un mod cu totul și cu totul incredibil, transformându-l dintr-un ateu zeflemitor, într-un credincios autentic. Din pricini neștiute, bărbatul nu a voit să vorbească despre rugăciunea pe care o adresase Sfintei Matrona și pe care aceasta i-o împlinise, așa încât mărturia lui a rămas o taină.

Mănăstirea Pokrovsky –Acoperământul Maicii Domnului din Moscova este un așezământ stavropegial, adică este supusă direct patriarhului rus și nu jurisdicției episcopului local.

Istoria lăcașului este o istorie a păsării Pheonix, mereu zidită, mereu dărâmată, în cicluri succesive consemnate în documentele oficiale.

A fost fondată în anul 1635 de țarul Mihail Fedorovici, spre cinstirea praznicului Acoperământul Maicii Domnului și în memoria tatălui său, Patriarhul Filaret al Rusiei., care decedase cu doi ani mai înainte chiar în timpul acestei sărbători.

Zidirea s-a săvârșit pe teritoriul unui vechi cimitir al sărmanilor, în jurul unei biserici de lemn purtând hramul Pokrovskaia (Acoperitoarea). Urmașul lui Mihail, țarul Aleksei Mihailovici, a construit în 1655 prima biserică din zid cu hramul Acoperământul Maicii Domnului, care a supraviețuit până la începutul secolului al XIX-lea, când a fost renovată complet și reconstruită aproape de la temelie, iar alături de ea s-a înălțat prima catedrală din zid (Biserica Învierii), o clopotniță cu trei niveluri și un zid înalt de apărare cu trei porți de acces.

În timpul blocadei napoleene, în anul 1812, mănăstirea a fost distrusă aproape în totalitate de trupele poloneze de ocupație sub comandă franceză. Abia în 1855 s-a început rezidirea, iar spre sfârșitul secolului al XIX-lea, lăcașul a fost transformat într-o mănăstire misionară, pregătind călugări care doreau să meargă în misiuni de iluminare creștină.

În 1926 mănăstirea a fost închisă din ordinul autorităților bolșevice, iar trei ani mai târziu întregul complex monahicesc a fost desființat : clopotnița originală și zidurile de incintă au fost demolate, spațiul celor două biserici și al celorlalte clădiri a fost afectat altor utilități : o tipografie, o sală de gimnastică, o sală de billiard și o pistă de bowling, o zonă de locuințe sociale, un cinematograf. În 1934 domeniul funciar al mănăstirii a fost transformat într-un parc de agrement care includea și un stadion.

În 1994, când Mănăstirea Pokrovsky a fost restituită Bisericii Ortodoxe Ruse, Parcul Tagansky și stadionul din incinta lui, reprezentând aproape jumătate din terenul care aparținea istoric mănăstirii, au rămas în proprietatea statului. În schimb, în perioada 1996-1997, cu ajutor financiar de la stat au fost restaurate pe fostele amplasamente, bisericile, clădirile religioase și administrative ale vechiului lăcaș, s-a rezidit clopotnița, iar mănăstirea a fost transformată într-un așezământ monahal de femei.

După mutarea în primăvara anului 1998 a moaștelor Fericitei Maici Matrona din cimitirul Donskoy în Biserica Acoperământul Maicii Domnului din Mănăstirea Pokrovsky, acest lăcaș a devenit loc de necontenit pelerinaj : zilnic sute de creştini vin aici pentru a se ruga Sfintei Cuvioase Matrona, care încă în viaţă fiind, a prezis că mulţi vor veni la mormântul său şi pe mulţi îi va ajuta. Există un număr foarte mare de mărturisiri scrise și dovedite cu acte medicale certe despre vindecările și minunile întâmplate celor care se roagă cu credință către Sfânta Matrona și-i cer ajutorul, indiferent de religia lor.

Astăzi, privită dinspre exterior, Mănăstirea Pokrovsky arată ca o adevărată fortăreață cu ziduri de cărămidă, tencuite și zugrăvite în roșu, înalte de cel puțin 3-4 metri, o oază de sfințenie pierdută în mijlocul unui cartier de blocuri comuniste, aflat la intersecția străzii Taganskaya cu strada Abelimanovskaya.

Înainte de a pătrunde pe aleea ce desparte mănăstirea de Pokrovskaya Gostinitsa (casa de oaspeți a sfântului lăcaș, sau mai bine spus hotelul acesteia), ne-am oprit cu toții la câteva magazine de flori aflate la parterul blocurilor de pe strada Abelimanovskaya.

Se spune că fără să le vadă vreodată, Matronei îi plăceau foarte mult florile. Cu darul înaintevederii putea să le deosebească, nu numai după formă și parfum, dar chiar și după culoare. Se pare că preferatele ei erau trandafirii albi, dar la fel de mult iubea crizantemele și narcisele. Erau darurile pe care le prețuia cel mai mult, pe care nu le refuza niciodată și de care se bucura cu sinceritate, cu duioșie și cu recunoștință. Este de înțeles astfel de ce chiar și astăzi, mergând la racla sfintelor sale moaște, orice pelerin va duce Sfintei flori, fiecare după propria sa plăcere sau inspirație.

La magazinul de unde noi am ales și am cumpărat florile era o bogăție nemaivăzută de specii floricole, în toate culorile și în varii aranjamente, aparținând tuturor anotimpurilor : de la ghiocei, narcise, zambile, liliac primăvăratec, crini și trandafiri vărateci, crizanteme tomnatice și până la azalee și orhidee exotice, în toate nuanțele și în toate formele. Nici nu știai pe care să le alegi. Prețurile, asortate cu mărimea și estetica buchetului, proveniența și prospețimea gingașelor flori, au fost până la urmă cele care ne-au făcut alegerea mai ușoară, pentru că nu erau deloc mici. Eu am cumpărat un buchet cu 9 boboci de trandafir alb, semiînfloriți și de înălțime medie (cam 25 cm). De reținut, că nu se aduce un număr par de flori, precum la morți, ci un număr impar, așa cum însăși Sfânta Matrona a cerut înaintea morții, ca o încredințare că spiritual, ea este și va fi vie în sufletele celor care o cinstesc și-i cer ajutorul.

Am pătruns în incintă prin poarta principală, cea de răsărit. Spațiul care mi s-a dezvăluit privirii nu m-a surprins prin vastitate, ci prin coloritul vesel al construcțiilor, începând cu zidurile de incintă roșii-cărămizii, continuând cu diferite nuanțe de galben ale clopotniței și ale celor două biserici, cu roșul carmin al clădirilor administrative și terminând cu verdele intens al vegetației din parcul dinspre apus.

Dar mai mult decât orice am fost uimită de mulțimea de oameni aliniată disciplinat la mai multe cozi. Cred că erau câteva sute, așteptând în diferite puncte de interes : unii la intrarea în Biserica Acoperământul Maicii Domnului, spre închinare la sfintele moaște ale Maicii Matrona;altă coadă înonjura aceeași biserică, spre închinare la icoana făcătoare de minuni a Sfintei Matrona, amplasată pe zidul exterior al aceleași biserici;mulți erau și cei ce așteptau să își umple sticlele la izvorul tămăduitor al Sfintei Matrona (se spune că această apă a început a curge după aducerea moaștelor Sfintei de la cimitirul Donskoy —pentru că în scurt timp s-a dovedit a fi o apă tămăduitoare, izvorul a fost captat și amenajat corespunzător, atât pentru protecție, cât și pentru un acces mai facil al credincioșilor);erau cozi mărișoare în zona pangarelor, dar și a toaletelor.

Am aflat de la ghidă că de câte ori a venit la această mănăstire, cozile n-au lipsit și nici nu au fost mai mici. Dacă vrei să te rogi în toate punctele de interes duhovnicesc, să mai faci și câteva cumpărături, sau chiar să iei masa la trapeze mănăstirii, trebuie să te înarmezi cu răbdare și să te pregătești de o aștepare de cel puțin două-trei ore, ne-a spus ghida.

Numai că noi am avut noroc de data asta : translatora de limbă rusă care ne însoțea, o distinsă doamnă preoteasă din Republica Moldova, avea o consăteană care viețuia ca monahie la Mănăstirea Pokrovsky. Cu ajutorul și prin bunăvoința acesteia am avut privilegiul de a intra cu prioritate în Biserica Acoperământul Maicii Domnului și a ne închina la sfintele moaște ale Matronei.

Aflasem că în interiorul bisericii merită atenție și alte relicve sfinte, precum : o parte din moaștele Sfântului Nil Stolobensky, aduse în 1996 din deșertul Egiptului (Lacul Seliger) și căruia i-a fost consacrată o capelă;icoana făcătoare de minuni „Căutarea morților” , pictată cu binecuvântarea Sfintei Matrona, în fața căreia ea s-a rugat până în clipa morții;icoana făcătoare de minuni a Sfântului Nicolae, având incorporate fragmente din moaștele sale;icoana sfinților din Lavra Pecerska din Kiev cu 90 de particule din moaștele sfinților;mâna dreaptă a sfintei regine Teofania, dăruită de mitropolitul grec Panthelimon din Verea la 2 august 2010;icoana sfinților apostoli Iacov și Simon cu fragmente de moaște - icoana Sfântului Serafim de Sarov împreună cu fiicele sale duhovnicești din Mănăstirea Diveevo care au fost canonizate, cu părticele din moaștele lor;și nu în ultimul rând, chivotul cu relicve sfinte de la Ierusalim, inclusiv fragmente din piatra de mormânt a Domnului și din cea a Maicii Domnului, din coroana de spini și Crucea Răstignirii Mântuitorului, cu picături din sânge Său, din brâul și vălul Maicii Domnului.

Din păcate, naosul bisericii era atât de aglomerat încât era cu nepuțință să te strecori printre enoriași, pentru a identifica și a cinsti aceste sfințenii. Stăteam practic lipiți unul de celălat suflându-ne reciproc în ceafă și înaintam pas cu pas, într-un ritm lent, dar fluent. Rândul, gros de 3-4 metri, făcea un ocol prin fața altarului (din extremitatea în care mă poziționasem nici nu am reușit să-l văd pe de-a-ntregul) și se îndrepta spre stânga naosului, către capela în care este amplasată racla Sfintei Matrona, o adevărată bijuterie de artă bisericescă. Până a ajunge la raclă, închinătorii predau monahiilor de servici, aflate dincolo de un cordon separator, buchetele de flori pe care le-au adus, dar și pomelnice, acatiste și rugăciuni scrise către Sfânta Matrona.

Când în sfârșit mi-a venit rândul să mă închin în fața raclei, o emoție puternică m-a făscut să uit rugăciunea cu care venisem în minte. Era ca și cum atunci făcusem cunoștință cu Maica Matrona și mă fâstâcisem ca un copil care stă în fața învățătoarei sale. Dar mi-am revenit repede și am împlinit cum se cuvine ritualul de închinăciune. Pot spune că de mare ajutor în acele momente mi-au fost privirile surâzătoare și încurajatoare ale maicilor slujitoare, faptul că n-am fost grăbită nicio clipă sau certată pentru lentoarea închinării mele, în ciuda mulțimii de oameni care așteptau alături să le vină rândul la închinare. M-am rugat pe îndelete și la icoana Maicii Matrona de pe peretele opus al capelei, iar înainte de a părăsi încăperea, am primit trei trandafiri minunați (unul alb, unul roz și unul galben). Nimeni nu pleacă de la Sfânta Matrona fără un dar de flori, mai mic sau mai mare, după cum îi este sortit. Sunt flori dintre cele aduse de credincioși și depozitate pentru o vreme la baza raclei Sfintei Matrona, apoi se impart celor ce au săvârșit ritualul de închinăciune. Puse la uscat și păstrate în loc curat, florile Sfintei Matrona pot fi folosite la prepararea ceaiurilor sau a băuturilor răcoritoare, căci, se spune că sunt vindecătoare dacă le consumi cu recunoștință și cu rugăciune către Sfânta Matrona.

Cu toată intrarea noastră privilegiată în biserică, tot ne-a luat o oră până să ajungem la racla Sfintei, iar timpul fixat pentru întâlnirea grupului la poarta de ieșire se apropia. Am mai avut răgaz doar vreo trei sferturi de oră ca să stăm la coadă spre a cumpăra un pet de 1 litru purtând eticheta mănăstirii (fără cod de bare!), pe care l-am umplut cu apă de la izvorul tămăduitor. La alt pangar am mai cheltuit ceva ruble pentru achiziționarea câtorva iconițe ale Maicii Matrona, din care o bună parte le-am dăruit prietenelor mele.

La final am descoperit și minunata catedrală Invierea Domnului, în care tocmai luase sfârșit Sfânta Liturghie. Enoriașii și clericii s-au împrăștiat, lăsându-mi loc ca să o admir fără restricții și să fac fotografii după pofta inimii, ceea ce nu cutezasem să fac la racla Sfintei Matrona. De fapt, cred că pretutindeni în mănăstire fotografiatul este cumva prohibit, fiindcă aflându-mă în curtea lăcașului mi s-a atras de două ori atenția că n-am voie să fotografiez. Dar cum erau destui care făceau poze cu telefonul, m-am încumetat să ignor și eu atenționările, dar să pozez cu mai multă discreție.

Am dat apoi un ocol mănăstirii, descoperind parcul frumos întreținut din vestul lăcașului, trapeza și încă două cozi generoase de credincioși care așteptau să le vină rândul la închinare.

Pentru noi, icoana făcătoare de minuni a Sfintei Matrona, amplasată pe zidul exterior al Bisericii Acoperământul Maicii Domnului, a fost cu totul inaccesibilă : ar fi durat mai mult de o oră să ajungem cu rândul la sfânta icoană. Ne-am mărginit să-i facem o plecăciune de la distanță și ne-am îndreptat spre poarta de ieșire. Când grupul s-a reîntregit, am pornit către autocarul care ne aștepta în vecinătate.

Itinerariul nostru continua în acea zi spre Lavra Sfântului Serghie de Radonej. Dar tot drumul pănă acolo, n-am contenit să exprimăm încântarea de a fi fost vizitatori ai Mănăstirii Pokrovsky. De ce ne-a plăcut atât de mult acolo? Probabil fiecare ar găsi propriile argumente, dar pentru mine, această mănăstire a fost unul din puținele locuri în care m-am simțit eliberată de neputințele și păcatele mele. Sfânta Matrona nu a fost intangibilă și depărtată nici de viziunea mea despre umanitate, nici de cea de sfințenie. Ajutătoare tuturor, model tuturor.

În cuvântul adresat în anul 2017, cu ocazia slujirii Sfintei Liturghii de către Patriarhul României, Daniel, chiar în Biserica Acoperământul Maicii Domnului din Mănăstirea Pokrovsky, maica stareță a așezământuluii sintetiza toată rațiunea pentru care Fericita Matrona a devenit una din cele mai iubite ocrotitoare ale creștinilor de pretutindeni : Sfânta Cuvioasă Matrona din Moscova este marea noastră ocrotitoare și protectoare. Ea ajută pe toți care se adresează ei cu credință: în familii stăpânește pacea și darea de bine, se rezolvă problemele de la lucru, la studiu și problemele de sănătate. Dar mai ales, Fericita Matrona îi aduce pe toți la credința lui Hristos. Adesea ni se povestește despre faptul că însăși Matronușka se arată în visuri oamenilor și le spune: „Eu te voi ajuta, numai să vii la mine” . Dar acea persoană poate că nici nu a auzit despre ea. Ea începe să caute și descoperă că există o astfel de sfântă ortodoxă. Vine la noi în așezământ, se roagă și primește ceea ce cere.” .

Întrebată despre cât de relevant și de real este ajutorului dat credincioșilor de Sfânta Maică Matrona, într-un interviu acordat ulterior, Maica Stareță Teofana a răspuns cu o întrebare : „Dacă nu ar fi ajutat, oare era posibil să-i aducem pe toți aceștia la mănăstire? Dacă nu exista o reală schimbare a vieții spre bine, oare mai venea cineva să-i mulțumească sfintei noastre iubite?”

Și în loc de final, vă propun să medităm cu toții asupra unei avertizări asupra căreia stăruia mereu Fericita Maică Matrona : „Dacă un popor își pierde credința în Dumnezeu, atunci nenorocirile îl ajung, iar dacă nu se căiește nicicum, atunci piere și dispare de pe fața pământului” .

Conform informaţiei de pe site-ul acestei mănăstiri, toţi cei care nu pot ajunge la această mănăstire, dar îşi doresc mijlocirea sfintei către Dumnezeu pot trimite scrisorile lor pe adresa MATRONUSHKA@GMAIL. COM, sau la ADRESA : 109147, Rusia, Moscova, Str. Taganskaia 58 (109147, Россия, Москва, Таганская ул., 58) şi aceste mesaje vor fi depuse lângă moaştele Sfintei.

---

VIZUALIZĂRI: 1440 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI