Complexul Muzeal Golești (III) Argeș. ”Muzeul Viticulturii și Pomiculturii Argeș”

TIPĂREȘTE

După vizita la Conacul Goleștilor, am explorat grădina și clădirile adiacente conacului, foste spații destinate slujitorilor, bucătăriilor, cămărilor pentru produse și separat pentru oaspeți. Alte anexe gospodărești erau pentru animale (grajduri), hrana acestora, îngrijitorii lor, atelierele de potcovărit și de întreținere a mijloacelor de transport, toate ridicate de boier Dinicu după un mare incendiu care a distrus aproape toată gospodăria. Refăcute în parte și în mai multe etape, în aceste spații acum funcționează Secția de Istorie pe care nu am văzut-o și

Aici sunt prezentate aspecte din viața țăranilor, în parte și a orășenilor din Argeș, în trecut, dar și în prezent.

Am admirat interioare cu mobilier vechi, din diverse perioade, chiar mai recente, unele din perioada copilăriei mele. O lampă cu gaz căreia îi lipsea piciorul (păcat de frumusețea ei! Eu am donat două lămpi la două muzee din Ploiești, o frumusețe!). Mi-au plăcut grozav, o toaletă cu oglinda ovală, o fața de masă din dantelă, ceasul de masă, gramofonul, mobilierul în sine dar și unele exponate de tristă amintire, cum ar fi un televizor alb/negru. Era totuși, al nostru!

Dar cel mai mult am admirat frumoasele costume românești îmbrăcate pe manechine, costume de pe întreg cuprinsul județului Argeș, păretarele în culori vii, exuberante, pline de rafinament și o Expoziție de ceramică din Bucovina deschisă în luna mai de Noaptea Muzeelor și rămasă la dispoziția vizitatorilor până în toamnă. Aceste interioare prezintă de fapt, condițiile de viață ale locuitorilor la cumpăna dinte sec. al XIX-lea și al XX-lea.

O altă secție a Complexului Muzeal Golești este,

Căruia i-aș spune” al României” , pentru că aici sunt expuse gospodării țărănești din zonele viticole și pomicole, din toată țara.

Muzeul a fost deschis în 1966, se află pe un vast teren în spatele curții Conacului Goleștilor și ocupă câteva hectare de pământ. Primele aduse au fost cele din zona pomicolă a Muscelului și din podgoria Drăgășanilor. Ulterior au fost aduse gospodării de profil din Buzău, Banat, Dâmbovița, Dolj, Mehedinți, Prahova, Vrancea.

Gospodăriile se întind pe alei pitruite, ca și cum ar fi pe ulițele satului. Am admirat în mod deosebit gardurile din corzile de viță tăiate primăvara, pentru că în popor, așa se spune, corzilor nu li se dau foc.

În dreptul fiecărei case, precum un număr de ordine se află o tăbliță indicatoare cu locul de proveniență a gospodăriei respective. Primele văzute au fost o troiță din lemn împrejmuită, o gospodărie viticolă din Glodeni-Argeș cu toate acareturile, altele din Gorj, Mehedinți, dar mult mi-a plăcut Biserica de lemn de la Cotmeana, cu hramul Sf. Dimitrie cel Nou, veche din 1814, adusă din satul Drăguțești. Are o lucrătură fantastică! Niciun cui nu există. Rezemate de Biserică stau câteva cruci, ale celor morți pe front sau în alte împrejurări și care nu au cruci la căpătâi. Acestea sunt Cruci de pomenireSpiritual vorbind, sufletele lor se contopesc cu ale sfinților din Biserică.

În fața Bisericii se află o fântână cu ghizdurile din lemn, cu ciutură din lemn și o clopotniță unde se află toaca. Tot din lemn. Numai clopotul nu e din lemn????

Pe latura Bisericii ce dă spre alee am fotografiat o altă frumoasă troiță din lemn ridicată într-u Lauda și veșnica pomenire a Goleștilor, familie istorică atestată documentar din sec. al XV-lea, care a contribuit la întregirea, propășirea și modernizarea României.

Un alt lucru de admirat au fost crucile de drum, cruci din piatră, mai multe la număr, dar foarte bine conservate.

Regret că nu am putut vizita toate gospodăriile, nici măcar pe cea din Prahova. Eu una, m-aș mai duce la acest muzeu, dar nu cu un grup!

Biserica ctitorită de familia Golescu.

---

VIZUALIZĂRI: 273 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI