Aachen, Lousberg

TIPĂREȘTE

Aachen este un oraş pe care încep să îl cunosc. Despre principalele atracţii există deja impresii pe acest site. Cine vine aici doar pentru câteva ore, nici nu are timp să iasă din centru. Dacă, însă, se doarme măcar o noapte în oraş, există timpul necesar pentru a descoperi şi alte locuri.

Lousberg este un deal la nord de centru, cam la o jumătate de oră de mers pe jos faţă de Dom. Traseul pe care l-am parcurs ne-a luat vreo trei ore, dar se poate zăbovi mai mult, dacă se merge la Restaurantul Belvedere (doar prânzul şi doar cu rezervare).

Am scris un soi de fotoreportaj: am numerotat pozele încărcate de la 1 la 10 şi dau, mai jos, explicaţii pentru fiecare.

1. Carol cel Mare fiind într-un război de durată, departe de capitala sa, constructorii catedralei au rămas fără finanțare. Personajul din imagine ar fi promis bani pentru continuarea lucrărilor, în schimbul primului suflet care va intra în catedrala terminată. Aachenezii au acceptat târgul, însă, la momentul socotelii, au băgat mai întâi în dom un lup. Diavolul a fost păcălit și, când a plecat, a trântit furios poarta catedralei, prinzându-și degetul mare în ea; se spune că urma acelui deget este încă acolo.

2. După un timp, personajul încearcă să se răzbune: vine cu doi saci uriași cu nisip, pe care vrea să îi golească peste oraș, îngropându-l. La marginea orașului, fără să știe unde a ajuns, se oprește pentru a se odihni. Întâlnește o precupeață, pe care o întreabă cât mai are până la Aachen. Aceasta vede că unul dintre picioarele străinului se termină cu o copită și pricepe cu cine are de-a face; îl păcălește că ar mai avea câteva zile bune de mers. Gândindu-se că nu mai are putere pentru atâta drum, diavolul răstoarnă sacii chiar acolo, dând naștere dealului Lousberg și dealului vecin, Salvatorberg.

Grupul statuar se află chiar în valea dintre cele două dealuri. Deși toată lumea știe că unul dintre degetele mari ale personajului se află prins în poarta catedralei, diavolul de aici le are pe amândouă - motiv pentru cei foarte foarte curajoși să se pozeze încercând sa-i smulgă unul.

3. Povestea, în germană. Așa s-ar explica numele dealului: "lues", în dialectul local, înseamnă șiret, viclean. Mai prozaic, se pare că dealul poartă numele lui Ludwig cel Pios, fiul și urmașul lui Carol cel Mare, care a ridicat aici o biserică, astăzi pierdută.

4. Indicator în pădure. Drumul spre dreapta ajunge la turnul Belvedere, reperul dealului, vizibil din aproape orice punct al centrului orașului. Este un fost turn de apă, acum restaurant cu terasă panoramică, care se rotește 360 de grade.

5. Pentru a nu te rătăci prin pădure, e bine să urmărești pantoful și copita.

6. Lousberg este parc municipal încă din 1807, primul din Europa (dacă nu numărăm parcurile domeniilor nobiliare sau regale). A fost amenajat în timpul ocupației napoleoniene, la inițiativa prefectului francez.

La începutul sec. XIX, Aachen a încercat să se impună ca oraș balnear. Pentru a atrage vizitatori, pe lângă restaurarea clădirilor istorice, construcția teatrului, ridicarea a noi monumente, hoteluri ș. a., a fost pus la punct și Lousberg-ul. Au apărut un pavilion chinezesc, niște ruine romane, un teatru grec, restaurante etc. Singura construcție care a rezistat este obeliscul.

Din loc în loc, indicatoare ca cel din imagine vorbesc despre ce există sau a existat. Dar... numai în germană.

7. Obeliscul este din 1815, marcând punctul cel mai înalt al dealului. Aici exista o stâncă ce a folosit ca reper pentru realizarea triangulației atunci când s-a făcut prima măsurare topografică în zona Rinului, în 1807, de către inginerul francez J. J. Tranchot.

Era și ceva legat de o comoară în acel loc, dar nu țin minte detalii.

În spatele obeliscului este un punct de belvedere către oraș, de unde am făcut următoarele două poze.

8. Turnul pătrat aparține bisericii St. Salvator, de pe dealul vecin Salvatorberg. E o biserică nu prea mare, ridicată în 1885, în stil neoromanic, pe locul unei vechi biserici romanice datând puțin dinaintea anului 1000, din timpul lui Otto al III-lea.

Astăzi, este biserica preferată pentru celebrarea nunților. În jurul ei, am numărat trei restaurante, toate ocupate. Dar, deși noi am ajuns într-o sâmbătă, la ora trei, petrecerile (în aer liber, muzica în surdină, nimeni nu dansa, oamenii discutau în grupuri mici, cu câte un pahar de șampanie în mână) păreau pe final. Nu știu nemții să se distreze...

9. Puțin stânga, sunt vizibile Primăria si Domul. Turnul din dreapta-spate este al bisericii St. Jakob, din vestul orașului vechi, punctul de plecare - încă din evul mediu - din lumea germanică în Camino de Santiago, pelerinajul către Santiago de Compostela.

În depărtare, către sud, se văd munții Eifel; la poalele lor se află Aachen. În perimetrul orașului, cea mai mare inălțime a acestor munți este de cca. 400 de metri. (Respectivul masiv este erodat, nedepășind 750 de metri în cel mai înalt punct.)

Prin comparație, Lousberg are puțin sub 250 de metri.

Orașul este pe la 150 metri altitudine, înconjurat din trei părți de dealuri: Eifel în sud, Lousberg în nord și prelungirile Ardenilor la vest.

10. Aachen Acropolis

Coloanele grecești sunt tot ce a rămas dintr-un restaurant construit în 1840, distrus de bombardamentele din al doilea război mondial.

---

VIZUALIZĂRI: 1310 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI