Amintiri din trecut, din viitor… Paște în Orheiul Vechi

TIPĂREȘTE

Articole de genul celui pe care încerc să-l scriu în cele ce urmează s-au mai scris. S-au mai scris și cu siguranță se vor mai scrie în viitorul apropiat. Asta pentru că în această primavară frumoasă - acum o “peroadă” grea pentru noi toți - ar fi trebuit să fim altundeva și nicidecum arestați la domiciliu, cu planuri distruse, cu gânduri ucise…

În aceste zile, ca întotdeauna în preajma unei plecări în vacanță, ar fi trebuit – frenetic – să ne ocupăm de bagaje. Minivacanțele de Paște au fost pentru noi întotdeauna scurte, așa încât pregătirea bagajelor nu ne solicita prea mult. Anul acesta nu ne mai solicită deloc. Ar fi trebuit să petrecem Paștele peste Prut, în Moldova străbunilor mei, în Orheiul Vechi, într-un sat tradițional – Butuceni.

Am mai fost la Butuceni, probabil cel mai spectaculos și - din punct de vedere istoric - cel mai valoros loc din Basarabia. I-am perceput din plin atmosfera tradițională, i-am gustat bucatele alese pregătite după rețete moștenite din moși-strămoși și păstrate cu sfințenie, i-am înțeles istoria și m-am bucurat că am fost acolo.

Basarabia, o altă bucățică de Românie, locul de naștere a părinților mei care astăzi nu mai sunt, uimește prin frumusețea ireală a mănăstirilor sculptate în stânci calcaroase, prin subteranele sale care adăpostesc vinuri renumite, prin căldura sătenilor bucuroși să audă dulcele grai românesc și care îți urează bun venit în casele și la masa lor. Știam toate acestea din nenumăratele mele călătorii peste Prut, în Basarabia părinților mei, însoțindu-i încă din fragedă pruncie, apoi, pe cont propriu, cu familia mea, încercând să-mi redescopăr rădăcinile.

Un circuit în Basarabia nu este complet dacă nu vizitezi Mănăstirile moldovenești de peste Prut - Căpriana, Hîncu și Curchi – lăcașuri de sfințenie vechi de secole, dacă nu faci un tur al orașului capitală – Chișinau - un oraș verde, plăcut, cu centrul său istoric (Arcul de Triumf, Palatul Parlamentului, Parcul Catedralei, Parcul Ștefan cel Mare cu Aleea Scriitorilor…)

Și, da, dacă ai timp liber la dispoziție și optezi și pentru o vizită specială la cel puțin una dintre renumitele crame moldovenești… poți spune că n-ai trecut Prutul degeaba.

Cricova - orașul subteran al vinurilor - cel mai faimos oraș vinicol subteran al Moldovei, m-a impresionat întotdeauna. Mai întâi prin povestirile celor care au fost acolo înaintea mea, apoi vizitându-l, apreciindu-i organizarea, degustându-i comorile adânc ascunse sub pământ, plimbându-mă cu trenulețul prin galeriile sale cu nume de vinuri alese…

Orheiul Vechi este un loc încărcat de istorie care așteaptă să fie redescoperită de fiecare dintre noi. Un sit arheologic, un muzeu bine amenajat, o ghidă prietenoasă și bine documentată…

Despre Butuceni - un sat tradițional situat în imediata apropiere a sitului arheologic Orheiul Vechi, cu gospodării țărănești pictate în albastru, cu peșteri săpate în stâncile calcaroase, cu mănăstirea rupestră din deal și cu râul șerpuind în vale, am scris deja. Spun doar că merită să ajungeți acolo.

Paștele la Butuceni sau “ce-am avut și ce-am pierdut”

Pentru sărbătoarea pascală din 2020 planificasem încă din iarnă o revenire în satul tradițional Butuceni din Orheiul Vechi. Cunoșteam zona în amănunt, dar pentru că aflasem că un Paște tradițional la Butuceni este o amintire de neuitat, alegerea a fost făcută fără a sta prea mult pe gânduri.

N-a fost să fie! Dar, cum trebuia să fie?

Plecați din București dis-de-dimineață, după un drum de 490 km, cu popasuri pentru a vizita Mănăstirile Hîncu și Căpriana, trebuia să ajungem la Butuceni în cursul după-amiezei. Cu urarea de bun venit, gazdele ne-ar fi primit cu un vin bun și cu renumitele plăcinte moldovenești. Cazarea urma să fie făcută în case țărănești recondiționate și dotate cu toate utilitățile cu care este obișnuit orășeanul zilelor noastre (în călătoriile mele anterioare, am văzut aceste case decorate tradițional, dar cu băi proprii, cu televizoare și cu piscine).

În Sâmbăta Mare eram invitați să urmărim sau chiar să participăm efectiv, împreună cu gospodinele pensiunii, la înroșirea ouălor și la prepararea plăcintelor, a turtelor și a altor bucate moldovenești care - în mod tradițional - alcătuiesc coșul de bucate. În tradiția locală, coșul este nelipsit de la slujba de Înviere. Bunătățile se sfințesc, apoi, aduse acasă, vor fi servite la masa pascală. Tot sâmbătă, după cină, ne-am fi adunat cu toții în jurul unui foc de tabără, iar la miezul nopții, cu lumânări și cu coșurile încărcate cu bucate, am fi plecat în convoi spre biserica ortodoxă din Orheiul Vechi pentru slujba de Înviere a Domnului și pentru a lua lumina sfântă. La întoarcere, după ce degustam bucatele sfințite, ar fi urmat câteva ore de odihnă pentru că a doua zi ne așteptau alte surprize.

În Duminica Paștelui, o plimbare cu căruța prin satul Butuceni, apoi un prânz tradițional, o vizită la Mănăstirea Curchi - unul dintre cele mai importante monumente ortodoxe ale Moldovei, un veritabil exemplu de arhitectură basarabeană... Cina festivă, cu preparate tradiționale din Basarabia, specifice sărbătorilor Pascale, cu muzică și dans, avea să încheie încă o zi pe meleagurile moldovenești de dincolo de Prut.

Dar, n-a fost să fie! Va fi – poate – anul viitor!

---

VIZUALIZĂRI: 227 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI