Folk Rock Zarnesti

TIPĂREȘTE

Acum cativa ani am auzit pentru prima data o vorba de duh, care m-a distrat teribil, respeciv ” Pe seceta asta, e buna si o ploaie cu piatra! ” Imi aduc aminte de vremurile cand deschideam mailul si vedeam zeci de reviewuri noi, pe care abia asteptam sa le citesc. Din pacate din cauza situatiei in care ne aflam, numarul de reviewuri noi a inceput sa scada, asa ca sperand sa nu va plictisesc, o sa scriu un review despre una dintre iesirile pe care noi le-am facut anul trecut, mai exact in wekendul de Sf Maria, cand am beneficiat de un weekeend prelungit, avand liber zilele de joi si vineri.

In zilele premergatoare, am inceput sa ne gandim serios ce urma sa facem. Ne-ar fi placut sa profitam de cele 4 zile libere consecutive, dar eram speriati de aglomeratia de pe sosele. De mare nu prea ne era dor, deoarece ne intorseseram de curand de la bulgari si nici nu prea avem chef de condus sute de km, pentru a vedea locuri mai putin cunoscute. Pana la urma am descoperit pe internet, un festival si anume Folk Rock Fest. Festivalul era la 8-a sau la a 9-a organizare, dar la precedentele editii fiind mai mult un festival zonal, in acest an festivalul capatand o amploare mai mare.

Din cate am inteles era vorba despre un festival dedicat muzicii rock si folk, organizat in natura, in apropiere de Zarnesti, unde urmau sa fie si multe activitati destinate copiilor, asa ca toata familia ar fi fost multumita. Pe siteul evenimentului erau precizate si preturile si anume in jur de 600 de lei, acestea incluzand 3 nopti de cazare in camping si intrare in zona de festival pentru cele 3 seri, cele doua zone fiind in locatii diferite, dar apropiate ca si distanta. Din pacate prognoza meteo nu a fost prea imbucuratoare, pentru zona Zarnestiului anuntandu-se vreme ploioasa de joi seara pana sambata dimineata.

Speriati de perspectiva de a petrece 4 zile acasa, incurajati fiind de vremea frumoasa de joi dimineata, am incarcat in masina tot ceea ce am considerat necesar pentru o iesire la camping si am plecat la drum cu multa voie buna.

Desi ne place foarte mult muntele, nu am facut parte din categoria celor care in adolescenta au batut cararile muntilor, iar masivul Piatra Craiului nu l-am vazut decat din masina, atunci cand treceam prin Rucar mergand spre Campulung. Inainte de plecare, ne-am facut o idee cam unde trebuie sa ajungem si ajutati si de waze, am ajuns in zona festivalului, respectiv cam la 4 km de Zarnesti, pe drumul care leaga orasul de cabana Plaiul Foii, in dreptul unui pod peste un rau, cred ca este vorba despre Birsa mare.

Deoarece nu am plecat chiar la primele ore ale diminetii, am ajuns in jurul orei 2 dupa amiaza. Astfel pe partea dreapta a drumului, am remarcat parcarea generoasa, organizata pe iarba, existand un fel de benzi care delimitau zone de parcare, dar si caile de acces. La acea ora erau foarte multe masini, iar numarul acestora a tot sporit in cele 4 zile de festival.

Inainte sa scriu acest review am cautat ceva informatii despre acest festival, afland astfel ca se preconizeaza o editie si pentru acest an, undeva la inceputul lunii august, dar si ca la editia de anul trecut au participat in jur de 4000 de persoane, ceea ce mi se pare impresionant pentru genul asta de evenimente.

La prima impresie, respectiv contactul cu zona de parcare am ramas impresionat, crezand ca va fi o organizare de exceptie. Din pacate, nu a fost chiar asa, existand si multe puncte negative, pe care o sa le detaliez pe parcurs, dar care nu au influentat per total experienta.

Odata parcata masina, am cumparat biletele de acces, de la o casuta din apropierea intrarii in camping. Am primit astfel 3 bratari, cate una pentru fiecare membru al familiei, adultii avand bratari de o culoare iar copilul de culoare diferita. Zona de campare era imprejmuita cu garduri, pe una dintre laturi fiind marginita de raul mentionat mai sus. Intrarea era pazita de un grup de tineri, baieti si fete, probabil localnici voluntari.

Am hotarat sa luam cateva bagaje si sa ne alegem un loc pentru amplasarea cortului, urmand ca ulterior sa aducem si restul bagajelor. Primele semne de intrebare au aparut, cand ni s-a spus ca accesul in zona de campare este interzis cu mancare si bautura, fiind permise doar sticlele cu apa, bagajele fiind perchezitionate.

Am batut tara in lung si-n lat, am trecut prin zeci de campinguri, am participat la sute de festivaluri de profil, dar asa ceva nu am mai intalnit. De altfel, marea majoritate a participantilor erau nemultumiti, fiind in general familii cu copii. Desi ne-a deranjat aceasta regula, am inteles-o oarecum, crezand ca se dorea consumarea produselor alimentare din incinta zonei de campare.

Partea cu adevarat nasoala, este ca in interiorul zonei de campare nu exista nici o posibilitate sa cumperi ceva de mancare, existand doar un cort unde dimineata se vindea cafea, ceai si ceva snacksuri. Singura posibilitate era sa mergi pana in zona de festival, unde erau multe posibilitati de a servi masa, gen Street food. Parerea mea, este ca organizatorii au fost putin depasiti de situatie si de afluxul mare de turisti, lucru scuzabil, asa cum am mai spus fiind prima editie de amploare a festivalului. De mentionat, ca in ultimele doua zile, probabil datorita protestelor, ni s-a permis accesul cu produse alimentare din exterior :)

Zona de festival se afla putin mai sus, pe partea stanga a drumului, ca si dimensiuni fiind de departe cea mai mare zona de acest fel pe care am vazut-o la vreun festival. Existau doua scene, una mai mare, si una mai mica situata pe cele doua parti ale raului. Exista asa cum am mai spus o zona generoasa de servit masa, cu multe rulote gen street food, dar si cateva corturi imense, dotate cu mese si bancute, unde se putea servi masa, sau se putea savura bere, ca la orice festival de gen.

Pentru copii erau multiple activitati, gen tras cu arcul, tir cu pusca cu aer comprimat, escalada, etc. Noua ne-a placcut cel mai mult atelierul de olarit, unde puteai alege un obiect de lut, primeai niste vopsele si pensule, iar cei mici isi puteau colora obiectele dupa pofta inimii.

De mentionat ca zona de festival se intindea pe ambele laturi ale raului, existand si o zona de relaxare, unde cei interesati puteau urmari filme proiectate pe un ecran de panza, existand si cateva mese cu narghilele (asa cred ca se numesc), unde am remarcat mai ales tineri.

Un alt aspect de mentionat, este ca peste tot se servea cafea foarte buna Julius Meinl. Plata se facea cu ajutorul unui card, pe care il puteai solicita in apropierea intrarii, si pe care il puteai alimenta cu ce suma doreai, urmand ca la final sa primesti inapoi banii ramasi.

Din pacate, in aceeasi nota, de organizare amatoriala a evenimentului, la un moment dat cardurile respective nu au mai functionat, existand un blocaj de cateva zeci de minute, dupa care s-a trecut la plata efectiva, cash sau cu cardul bancar :).

Per total, in ce priveste mancarea si bautura, preturile mi s-au parut marisoare, dar s-au reflectat in calitatea produselor.

In ce priveste partea de show efectiv, capetele de afis au fost Jurjak, Vita de Vie, Implant pentru Refuz, Luna Amara, Bucium, Coma, Trooper, etc. Pe scena mica, destinata muzicii folk au cantat printre altii Emeric Imre, Daniel Iancu, Dinu Olarasu, Titus Constantin, Tapinarii, etc. Scena mare mi s-a parut foarte interesanta, existand niste ecrane gigantice, unde in pauza dintre formatii, sau chiar in timpul recitalurilor, se puteau urmari imagini live sau clipuri video.

Prognoza meteo s-a adeverit, in seara zilei de joi, a inceput sa picure, iar mai tarziu sa ploua torential. Cu aceasta ocazie am constatat ca, cortul nostru nu mai tine apa :). Am avut noroc cu pavilionul, dar tot am fost nevoiti sa ne trezim in toiul noptii si sa mutam cortul in interiorul pavilionului. Dimineata, buimac de somn, am vrut sa ma incalt cu adidasii, realizand ca acestia sunt plini de apa, doar in momentul in care am bagat efectiv piciorul in ei :). Am avut noroc cu bocancii de drumetie, care erau in masina

Din fericire vremea a inceput sa se imbuneze de vineri, iar sambata si duminica a fost vreme foarte frumoasa. Incantati de peisajele superbe, am hotarat ca sambata dimineata sa facem o mica plimbare pe munte. Am tot incercat sa ne documentam, despre trassee mai usoare in Piatra Craiului, nefiind foarte siguri daca cea mica va dori sa participe la o activitate fizica prelungita. Am mers cu masina pana la cabana Plaiul Foii, unde am gasit o parcare incapatoare, dar si o harta a traseelor turistice.

Pana la urma am hotarat sa mergem inspre refugiul Sparlea, fiind oarecum cel mai apropiat traseu. Drumul a fost destul de usor la inceput, dar a inceput sa se ingreuneze in apropierea refugiului. Vremea a fost frumoasa, peisajele de vis, a domnit voia buna, asa ca dupa circa 2 ore si jumatate am ajuns la refugiul Sparlea. Eu unul as fi vrut sa mai urcam putin, macar pana la Zaplaz, dar am avut ceva emotii pentru cea mica, asa ca dupa o pauza de chipsuri si hidratare, am facut calea intoarsa. Am ramas surprins de cea mica, pentru ca de obicei nu prea ii plac activitatile fizice, dar de data asta s-a comportat exemplar :).

Vreau sa mentionez, ca traseul mi s-a parut greutz, mai ales spre final si din cate am inteles, ar fi fost din ce in ce mai greu, pana in zona de creasta. Este necesara echiparea corespunzatoare, mai ales incaltaminte de drumetie (asa cum am avut si noi), dar am vazut si turisti care aveau bete de trekking. De asemenea m-a bucurat si respectul aratat de turisti, salutul ”buna ziua”, adresat celorlalti iubitori ai muntelui fiind obligatoriu.

Dupa ce ne-am intors din drumetie, am vrut sa facem dus. Intr-un colt al zonei de campare, existau 3 sau 4 containere, organizate ca si toalete si dusuri. Ideea in sine mi s-a parut foarte buna, toaletele si dusurile urmand sa fie alimentate direct cu apa de rau cu ajutorul unor pompe, existand si boilere pentru incalzirea apei ptr dusuri. Din pacate sistemul nu a functionat, la toalete neputand sa tragi apa, iar la dusuri a curs numai apa rece...

O sa inchei spunand ca aceasta a fost cea mai reusita iesire in aer liber de anul trecut, am petrecut timp in familie, ne-am distrat, am ascultat muzica buna, am facut miscare in aer liber si ne-am obisnuit cu neajunsurile vietii la cort. Frumusetea naturii si atmosfera deosebita, ne-au facut sa trecem cu usurinta peste micile sincope organizatorice.

Sper din toata inima ca festivalul sa se tina si anul acesta si sa putem merge si noi. Eu unul visez la zile insorite si la trasee montane in Piatra Craiului!

---

VIZUALIZĂRI: 409 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI