Mister și adevăr: urmele lui Negru Vodă la Câmpulung Muscel

TIPĂREȘTE

Dacă te plimbi prin centrul vechi al orașului Câmpulung Muscel îți poți închipui cu ușurință o atmosferă boemă care învăluia grădina publică și strada principală cu aproape 100 de ani în urmă. Simțim acest lucru și mai intens atunci când citim rândurile așternute de Camil Petrescu în romanul „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”: Pe strada întortocheată şi pavată cu bolovani de munte, grupuri de viligiaturişti coborau spre parc şi bulevard. Erau fete şi femei tinere, în rochii albe, uşoare, cu voaluri spumoase pe umeri, ofiţeri, liceeni, fete de scoală care coborau din toate direcţiile spre centrul oraşului, ca spre un „rendez-vous” general. Pe urmă se înghesuiau toţi, defilând unii prin faţa altora, remarcându-se sau nu, provocând sau prelungind mici discuţii cu surâsuri şi priviri.

Dar istoria urbei coboară în negurile vremurilor, în timpuri de început, de fondare a unei așezări, de stabilirea a unei formațiuni statale. Posibil a fi primul centru urban din spațiul românesc extracarpatic așezarea Câmpulungului are o legătură directă cu așezarea sașilor și conducătorul lor greavul Laurentius de Longo Campo, atestat la 1300.

Letopisețul Cantacuzinesc descrie „descălecatul”: Iar când au fost la cursul anilor de la Adam 6798, fiind în Ţara Ungurească un voievod ce l-au chemat Radu Negru voievod, mare herţeg pre Almaş şi pre Făgăraş, în zilele lu Andreiaş craiul rădicat-s-au de acolo cu toată casa lui şi cu mulţime de noroade: rumâni, papistaşi, saşi, de tot feliul de oameni, pogorându-se pre apa Dâmboviţii, început-au a face ţară noao. Întâi au făcut oraşul ce-i zic Câmpul Lung. Acolo au făcut şi o biserică mare şi frumoasă şi înaltă. Dar cine este Întemeiatorul? Thocomer, tatăl lui Basarab I, are un nume de origine pecenegă, după unele studii, și se pare că el a fost Descălecătorul/Întemeiatorul care din motive politice trece munții și la anul 1290 se stabilește în micuța așezare a Câmpulungului. Pecenegii făgărășeni și românii, alături de sașii greavului Laurențiu vor ridica la rang de oraș modesta așezare.

Voievodul Thocomer/Negru Vodă venit din „terra Blacorum”, împreună cu urmașii săi – Basarab I și fiul său Nicolae Alexandru – vor stabili în Câmpulung prima reședință domnească a statului nou format. Ce urme mai există în orașul Câmpulung Muscel legate de numele lui Negru Vodă, în afara legendelor și poveștilor? Păi niște biserici și o statuie, pe care le-am văzut de fiecare dată în ultimii ani când am fost în urbea musceleană.

Cum spunea și letopisețul cronicarului, Negru Voievod a înălțat „o biserică mare şi frumoasă şi înaltă”; studii recente au demonstrat existența unei bazilici de dimensiuni apreciabile, cu trei nave despărțite de coloane și un turn înalt pe pronaos, o îmbinare între arhitectura romanică și cea gotică timpurie. Biserica voievodală, utilizată de urmașii lui Negru Vodă drept necropolă domnească, a fost construită peste drum de mănăstirea dominicană a Doamnei Marghita, soția lui Negru Vodă, și la câteva sute de metri de Bărăția greavului sas Laurențiu.

Thocomer/Negru Vodă ar fi trecut la credința ortodoxă după traversarea munților; de altfel, Basarab I, fiul lui Negru Vodă, ar fi fost botezat catolic, trecerea la ortodoxie efectuându-se în jurul anului 1332, după conflictul cu regele Carol Robert de Anjou; fiul lui Basarab I, Alexandru a fost de asemenea botezat catolic, la trecerea la ortodoxie primind prenumele „Nicolae”. Curtea domnească a lui Negru Vodă a fost amplasată în apropierea noii biserici ridicată de domn, pe un platou în preajma unei surse de apă și a ruinelor castrului de la Jidova (vezi impresii), posibil punct defensiv.

Impunătoarea biserică domnească terminată la 1315 va supraviețui circa 300 de ani până când un cutremur puternic o pune la pământ. Apare atunci domnul Matei Basarab care poruncește refacerea din temelii a bisericii utilizând aceleași blocuri de piatră, construiește casa domnească și masivul turn-clopotniță. La începutul veacului al XVIII-lea domnul Constantin Brâncoveanu aduce îmbunătățiri întregului complex monastic adăugând un etaj și un foișor de acces cu coloane în stil brâncovenesc clădirii de la nord de turnul-clopotniță, transformând-o astfel într-o nouă casă domnească.

Ce vedem azi în cadrul ansamblului monahal Negru Vodă din Câmpulung Muscel? În primul rând ne atrage atenția turnul clopotniță, o construcție solidă, pătrată, ce domină împrejurimile cu cei 35 m înălțime și care prin gangul boltit asigură accesul în incintă. Pe peretele exterior al casei domnești brâncovenești, în stânga turnului-clopotniță, se află un relief romanic – „căprioară șezând” – un element de decor care încă iscă controverse. Să fie vorba de o piesă veche de adusă de la castrul roman din apropiere? Ori căprioara culcată e simbolul milei și blândeții și a decorat înainte de refacerea din timpul lui Matei Basarab una din clădirile vechi de lângă biserica domnească inițială? Greu de spus...

Turnul-clopotniță de azi se presupune că ar fi avut inițial un rol de apărare și supraveghere făcând parte din fortificațiile curții domnești existente în secolul al XIV-lea la Câmpulung. Cercetări arheologice au relevat prezența unor elemente defensive în jurul reședinței domnești: un val de pământ (format din bolovani, pietriș și pământ bătătorit, pe unele porțiuni căptușit cu bârne de lemn) și un șanț exterior. Matei Basarab ar fi refăcut la turn doar partea terminală, cea cu creneluri, pentru a putea introduce clopotele.

Biserica „Adormirea Maicii Domnului” reclădită de domnul Matei Basarab trece printr-o transformare la începutul secolului al XIX-lea care îi dă forma de azi. Această ultimă refacere este opera unui arhitect austriac care a utilizat piatra originală și câteva elemente de ancadrament de la construcțiile anterioare. Accesul se face printr-un pridvor deschis tip baldachin (dat jos acum), biserica are interiorul tip sală și o pictură de dată mai recentă. La exterior aspectul e sobru, fațadele sunt din blocuri de piatră, trei turle greoaie apasă edificiul. În biserică se află lespedea de mormânt a domnului Nicolae Alexandru, fiul lui Basarab I (despre care se afirmă că ar fi fost îngropat în același lăcaș de cult).

Casa Domnească este ridicată în vremea domnului Matei Basarab și refăcută doar la 10 ani de la construcție datorită unui incendiu devastator. Această locuință, alături de cea „ctitorită” de Brâncoveanu pe latura vestică au purtat pe rând denumirea de casă egumenească (stăreție), casă domnească sau muzeu, în funcție de utilitatea dată de contemporani. Clădirea are o pivniță spațioasă acoperită cu o boltă semicilindrică mărginită de arce și un etaj înalt accesibil printr-o scară exterioară și un ceardac întins pe două laturi. Interiorul e compartimentat într-o sală mare și vreo 5 camere de diferite mărimi. Zidăria din piatră brută oferă fațadelor un farmec aparte.

Corpul chiliilor. Pe latura de vest și nord se află corpuri de chilii, alături de casa domnească/stăreția din timpul lui Constantin Brâncoveanu, construite în secolul al XVIII-lea și al XIX-lea. O clădire lungă, scundă, cu încăperi separate pentru monahi se întinde pe latura nordică; ceardacul cu arcade și stâlpi de lemn e pitoresc, la fel fântâna din apropierea bisericii.

Biserica bolniță. Într-o a doua incintă, în mijlocul unei livezi tinere descoperim bisericuța cu hramul „Sf. Ioan Botezătorul”, construită din zid la 1718. Ne apropiem de edificiul religios de dimensiuni modeste, deasupra căruia tronează o turlă parcă prea mare, și admirăm picturile originale din pridvor, destul de șterse de vremuri (în interiorul închis se află picturi ale lui Gheorghe Tăttărescu).

Complexul monastic care a căpătat funcțiuni și formă de mănăstire în epoca lui Matei Basarab se află de ceva vreme într-un amplu proces de restaurare (regio.adrmuntenia.ro/mana ... rata-/news/1442). Să nu uităm rolul cultural jucat de acest ansamblu monahal prin tiparnița, moara de hârtie și școala care au funcționat între zidurile de piatră.

Pe strada Negru Vodă, în fața clădirii Primăriei de altădată, la câțiva pași distanță de Grădina Publică „Merci”, se află un bust care amintește de „Întemeiator”

Obștea devălmașă a moșnenilor câmpulungeni, formă de organizare veche de secole, a fost cea care la sfârșitul veacului al XIX-lea a inițiat strângerea de fonduri pentru ridicarea unei statui dedicate Descălecătorului, „cel dintâiu întemeetor al statului Român a fost fără îndoială Radu Negru Basarab” (prenumele de „Radu” a fost adăugat de cărturarii noștrii mai târziu). A fost ales autorul sculpturii – artistul câmpulungean Dimitrie Demetrescu Mirea și s-a hotărât amplasamentul în capătul nordic al bulevardului „Pardon”, nou trasat în acea epocă. Banii s-au adunat cu greu din contribuția Obștii, liste de subscripții publice, donații (chiar ministrul Spiru Haret donează o sumă de bani), baluri.

Arhitectul Al Săvulescu întocmește planurile pentru soclul din piatră de Albești, iar sculptorul P. Fabriș lucrează efectiv fundația, treptele din piatră de Rucăr, soclul și montează bustul de bronz. Inaugurarea cu fast are loc în 1898. Întemeiatorul Negru Vodă e înfățișat la vârsta bătrâneții, cu barbă și plete lungi, dar un chip care încă inspiră putere și vigoare; pe cap poartă o coroană impozantă, iar trupul îi este înveșmântat în straie domnești cu catarame și togă. Soclul e bogat ornamentat și simulează o coloană antică.

Concluzii. Problematica adusă în discuție în acest articol încă provoacă controverse în rândul cercetătorilor. Noi descoperiri arheologice sau dovezi documentare au condus la apariția în ultimele decenii a numeroase ipoteze și interpretări. Misterul persistă...

Vă invit să vizitați orașul Câmpulung Muscel atunci când situația de urgență se va încheia.

P. S. În articolul din 2011 al @marianei.olaru descoperiți fotografii reușite din interiorul Bisericii Mari și a Bisericii Mici de la Mănăstirea Negru Vodă din Câmpulung Muscel (vezi impresii).

P. S. S. Fotografiile postate datează din ianuarie 2020, ianuarie 2019, februarie 2018, mai 2008.

---

VIZUALIZĂRI: 859 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI