Vizită în Belfort, Turnul din Gent

TIPĂREȘTE

La prima mea călătorie în Gend, în octombrie 2018, aș zice una fulger, intenția era de a vedea doar Muzeul de Artă. Habar nu aveam ce presupunea în rest, orașul!

Am sosit în Gara-Sint-Pieters-Gent, venind cu trenul din Bruges în jurul orei 12.00. Am luat un troleu care mergea în centrul orașului în căutarea unui punct de informații. Voiam să-mi procur neapărat o hartă a orașului, să pot repera Muzeul căutat.

Nu știam unde să coborâm, dar am luat modelul celor mulți și am coborât în preajma Bisericii St. Nicolas. Wow... deja eram în altă lume!! Imaginea din fața ochilor mei, era una fascinantă, aș zice unică. Eram într-un oraș vechi, elegant și măreț, dar spre deosebire de Bruges, cu o populație majoritar tânără, datorită Universității sale.

Arhitectura orașului este elegantă, cu iz flamand de epocă, cu clădiri înalte, frumos ornamentate cu frontoane specifice nordului, întreținute exemplar, într-un cuvânt un oraș care se respectă. Și aș mai zice, un oraș cu foarte puțini turiști.

Ne-am înapoiat spre Bruges seara la ora 19.00, fără a fi vizitat Muzeul de Artă și nici Palatul Conților, unul din obiectivele importante. Am plecat cu bășici în tălpi. Atunci mi-am promis că voi reveni și am revenit jumătate de an mai târziu, în primăvara lui 2019, când am văzut și Muzeul de Artă și Palatul Conților.

În cele 6-7 ore petrecute în Gent, nu am vizitat decât două biserici și Turnul-Belfort. În rest, la pas prin oraș.

Aceste turnuri, numite Belfort/Beffroi/Belfried/Belfry fac parte din edificiile tipic flamande, mărturie a puterii economice ale orașelor la sfârșit de Ev Mediu, un simbol al independenței acestora. Un astfel de turn avea mai multe funcții, precum aceea de păstrător a valorilor, cum ar fi documente sau anumite privilegii, mai târziu a fost închisoare, dar cea mai importantă menire era de a anunța veștile, incendiile și alte pericole, iar girueta din vârf, indica starea vremii.

Amplasat în St-Baavs - Plein, turnul domină piața împreună cu turnul Catedralei St. Bavon și cel al Bisericii St. Nicolas, construcții gotice solide și impunătoare. Ridicat în sec. XII-XIII din piatră de Tournay de puternica ghildă a comercianților de pânzeturi și mătăsuri, astăzi face parte din patrimoniul mondial UNESCO, împreună cu alte 22 turnuri din Flandra și 6 din Valonia.

Turnul este lipit de Hala de Pânzeturi, unde mărfurile se comercializau, calitatea lor fiind una foarte apreciată la vremea respectivă. Turnul este structurat pe demisol, unde se face și legătura cu fosta Hală, parter și trei niveluri, terminându-se cu un carillon, o fleșă și un dragon cu giruetă.

Intrarea vizitatorilor se face pe o scară dublă direct din stradă în fosta Hală de Pânzeturi, unde se află punctul administrativ, un stand de jucării și diverse amintiri. Am admirat aici plafonul din lemn, cu bârne solide și ferestrele cu obloane.

O scară din piatră coboară într-o încăpere, numită Camera obscură, sau secretă, unde erau păstrate cu sfințenie documente precum privilegiile date comercianților de a vinde și exporta marfa. Ele se depuneau în cufere din lemn prevăzute cu despărțituri, cu încuietori speciale și mai multe chei. Ușa era zăvorâtă cu șase încuietori și păzită cu strășnicie.

Se păstrează ghereta paznicului care ținea legătura cu colegul din vârful turnului printr-un sunet de clopot. Pe bolta camerei se află o trapă prin care el acționa clopotul cel mare, astfel că la o eventuală primejdie, populația era anunțată imediat.

Am urcat aceiași scară din piatră, în spirală, până la nivelul 0, de unde se poate lua un lift până la etajul III.

În încăperea de la nivelul 0 se află dragonul original, din bronz, care, la 1853 l-a înlocuit pe cel din lemn, primul montat în vârful turnului și care a dominat orașul timp de 500 ani. Cu ocazia unei sărbători populare, pentru distracția locuitorilor, dragonului i s-a dat foc.

Legenda spune că Dragonul a fost adus de la Constantinopole de cruciați, dar se pare că a fost confecționat chiar în Gend. El este considerat protectorul orașului și ”gardianul neoficial” al privilegiilor păstrate în Camera Obscură. Fleșa a fost înlocuită de mai multe ori, dar în sec. al XIX-lea a fost montată o săgeată din fontă și un dragon din inox, în greutate de 400 Kg. Tot în această încăpere se află și macheta ultimului etaj.

Am urcat cu liftul la etajul I, la Muzeul Clopotelor unde este expus și explicat modul de funcționare al carillonului din Belfort compus din 44 clopote, printre cele mai celebre din Țările de Jos. Carillonul este un grup de clopote prevăzute cu niște ciocănele, acționate mecanic cu ajutorul unei claviaturi, sistem folosit în catedrale, sau prin mecanismul unui ceasornic, precum cel din Bellfry Gend.

Carillonul a luat ființă dintr-o necesitate. Mare parte din locuitori nu știau carte, astfel că, prin combinația sunetelor de diferite tonalități, puteau înțelege glasul clopotelor.

La etajul II se află Sala Roelland, loc ocupat cândva de Clopotul Roeland, denumire dată după legenda eroului Rolland, foarte popular în sec. al XIV-lea. Clopotul a fost turnat în 1314 și anunța toate nenorocirile, sosirea regelui sau pornirea unui război. La 1540 în timpul unei revolte împotriva lui Carol Quintul, când o parte din privilegii au fost suspendate și ordinea a fost restabilită prin forță, clopotul a fost coborât și plasat sub autoritatea împăratului. Atunci, un grup de orășeni îmbrăcați în cămăși albe și înlănțuiți cu o funie de gât, au fost umiliți a îngenunghia și a cere iertare împăratului aflat pe metereze. Ceea ce nu s-a întâmplat. Urmarea se subînțelege...

Clopotul Roeland se află în parcul din apropiere, între Biserica St. Nicolas și Belfort, alături de o lucrare artistică în original, a sculptorului Georges Minne intitulată ”Îngenunghiații”, iar funia a rămas un simbol al împotrivirii îndrăznețe împotriva tuturor formelor de tiranie și autoritate absolută. Lucrarea prezintă cinci bărbați îngenunchiați în jurul unei fântâni, cu brațele încrucișate la piept și capul lăsat. Contrar normelor muzeale, o copie se află la Muzeul de Artă din oraș.

Etajul III al Turnului prezintă tamburul de acționare al orologiului aflat la etajul superior, cu cadrane pe cele patru fațete ale turnului, dar și a clopotelor carillonului. Deasupra se ridică fleșa cu dragonul și girueta. Tamburul a fost instalat în 1543, în locul unuia mai vechi, din lemn, tambur ce acționa numai 16 clopote.

Am ieșit pe platforma situată la 91 m înălțime, cu deschidere și vedere asupra întregului oraș. O panoramă de-a dreptul încântătoare. Încă odată mi-am propus a reveni la Gent, propunere valabilă acum și pentru domniile voastre, după/dacă ieșim din înțărcuirea dihaniei încoronate.

---

VIZUALIZĂRI: 978 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI