Bristol Montpelier Guest House - HELL NO!!!

TIPĂREȘTE

In periplul meu prin Bristol, am ales cazarea la o pensiune, rezervata de pe booking, la un pret accesibil de 40 £/noapte, camera dubla, fara mic dejun. Pozele aratau bine, era la 2.1 km distanta de centru, comunicarea cu unitatea a fost foarte buna, fiind foarte intelegatori atunci cand le-am spus ca ajungem la miezul noptii si ca ii rugam sa ne astepte si pe noi cineva la receptie. Ne-au trimis pe mail codul de acces de la intrarea in pensiune si ne-au transmis ca vom gasi cheia in usa, acolo unde sa o si lasam la final, sa stie ei ca ne-am decazat. Pana aici totul bine si frumos.

Avionul a aterizat la 22.30, am gasit repede autobuzul A1, cu care am facut cam 25 min de la aeroport pana in apropierea cazarii, dar de aici incolo ne-am balbait nitel. De unde ne-a lasat autobuzul este de mers cam 1.3 km, dar am pierdut ceva vreme, ca nu prea sunt semnalizate ok strazile in zona asta. Pe unele scrie foarte jos, pe altele deloc sau erau acoperite cu graffiti, si a durat cam 40 min sa ajungem si cu ajutorul trecatorilor, care au fost foarte saritori.

Am ajuns in cartierul Montpelier, unde am simtit brusc nevoia sa mergem tinandu-ne de mana, cu ochii in patru, fara sa vorbim, facand jaloane printre grupuri de petrecareti adolescenti beti, pe langa batausi trantiti pe jos, plini de sange, pe langa oameni de toate rasele si culorile care ne priveau amenintator si lung, pe langa fetite “de strada” … pana pe Ashley Road la nr 146, unde speram din tot sufletul sa gasim pensiunea si sa ne refugiem in interiorul ei.

Pensiunea nu este semnalizata in niciun fel, am gasit doar o usa pe care scria 146, iar deasupra o firma de funerare, care ne-a cam incurcat un pic… Abia cand am tastat codul primit, si am vazut ca se deschide usa, am rasuflat usurate, dar abia ne-am strecurat inauntru, pentru ca amortizorul de la usa era rupt si cand deschideai usa, se intepenea in perete.

Cladirea este ingusta, cu doar 4 ferestre catre strada (si la fel pe spate), asa ca treptele la interior sunt foarte abrupte, fiind inclinate si foarte inguste. Toata pensiunea are 6 camere si nu mica ne-a fost mirarea sa vedem ca a noastra camera cu nr 3 este la etajul 2, numerotarea facandu-se de sus in jos. Am urcat greoi treptele inguste cu bagajul in spate, pana la camera 3, unde cheia era intr-adevar in usa.

Dupa ce am apasat clanta si am intrat in camera… a inceput cosmarul… !!!

Pozele de pe site-ul de rezervari si pe care le-am primit pe mail nu corespundeau cu realitatea!!!

Camera era nu mica, ci infima, chiar “claustrofobica”, neavand mai mult de 7mp cu totul. Practic era doar o idee mai mare decat asa-zisul pat dublu (dar care avea aprox 1.4x2m), incapand la picioarele lui un calorifer rece, si la capul lui, in laterala, o noptiera mica cu 3 sertare. Pe micul hol ingust, de la intrarea in camera, era o debara pentru haine si o comoda foarte ingusta cu 4 sertare (impropriu spus sertare… ca acestea nu aveau fund). Usa de la baie era lata cat holul si se intepenea in usa de la debara, iar daca cineva ar fi deschis si usa de la intrarea in camera, te trezeai prins ca intr-o cusca triunghiulara din usi.

Marimea camerei nu ar fi contat prea mult, daca nu ar fi aratat ca o scena a crimei sau ca o camera dintr-un stabiliment inchiriat cu ora. Peste tot, pe jos, erau aruncate prosoape nu murdare, ci foarte murdare, patul era evident ca fusese folosit intens, pe salteaua fara lenjerie erau tot felul de pete foarte dubioase care mi-au intors stomacul pe dos, si despre care nu vreau sa-mi inchipui ce tip erau, pe fetele jegoase de perne erau picaturi de sange, uscate. Nu am atins nimic…

Baia era singura care era mai acceptabila, exceptand cosul plin de sticle si hartie igienica folosita.

Geamul camerei, mic, de lemn, ca o ghilotina si intr-o singura foaie, lasa vantul si frigul sa intre in camera in voie. Nici macar draperia groasa si jegarita nu le oprea. Si cu toate astea, nu era nici un pic de aer.

Am iesit din camera, si pentru ca la parter nu exista nimic in afara holului de la intrare si a scarii (nu exista nicio receptie, cazarea si decazarea se fac in regim propriu (ai cheia in usa… o lasi tot acolo), am coborat la subsol, unde erau bucataria si sala de luat masa. Acolo, dupa ce am dezinfectat cele doua fotolii, ne-am asezat, incercand sa ne conectam la wifi-ul promis, pentru a lua legatura cu managerul unitatii, si pentru a cauta alta cazare.

Cum era sa mearga netul??? Nooo. Parola si userul erau lipite pe o usa, dar nu se conecta nici de frica. Am inceput sa sun la toate numerele de telefon din lista “pensiunii”, dar bineinteles ca nu a raspuns nimeni… a intrat mesageria vocala…. doar era 1 noaptea si toata lumea dormea. Mai putin noi… care ne uitam una la alta ingrozite.

Sa iesim inapoi in noapte, intr-un oras necunoscut, strabatand cartierul dubios, plin de agitatia periculoasa, nu era o optiune... asa ca ne-am “cazat” pe cele doua fotolii din “dinning room”-ul neincalzit (desi avea un calorifer urias, nefunctional), cu gecile pe noi, cu fularele pe cap, cu manusile in maini, alternand atipeala si motaiala cu plimbarea de incalzire in jurul mesei. Pana dimineata, eram rebegite de frig, nedormite, nemancate, nebaute… cu toate ca in zona zarisem magazine deschise non stop… nu avusesem curaj sa intram in ele. Nici macar un ceai nu ne-am putut face, pentru ca in bucataria aia nu exista nicio cana.

Bucataria arata bine la prima privire, si chiar daca era mult mai mica decat reiesea din pozele de pe site, era destul de incapatoare, dar cum trebuia sa-mi ocup timpul pana la ziua, am avut proasta inspiratie sa verific toate dulapurile. Asa zisa vesela pusa la dispozitie celor cazati era constituita din cateva pahare cu picior (locatie selecta… ce mai :) ), 2-3 farfurii, tacamuri patate si lipicioase... Sub chiuveta, un lighean cu apa mizera si statuta, stransa din scurgerea defectuoasa a sifonului, intr-un dulap varsate tot felul de lichide si cafea, in altul cratite nespalate de cand lumea, cu capace ruginite si slinoase, asezate pe prosoape mucegaite, in altul carpe mizerabile.

La subsol pe langa sala de mese si bucatarie, mai este un grup sanitar extrem de mic, in care intrai fara sa inchizi usa, altfel nu mai aveai loc sa te misti. Chiuveta era asa de mica ca nici nu-ti incapeau ambele maini sub robinete… avea cate unul pentru fiecare tip de apa separat :). Un prosop, trecut prin sute de maini probabil, la care nu ai fi ghicit ce culoare avea initial, era pus pe o bara.

Pe langa aceasta toaleta se facea un hol mic si ingust, unde erau o masina de spalat rufe si un uscator. Tot aici era si singurul calorifer care dadea ceva caldura (prea mic si prea departe sa ne fie de folos). Usa din capatul holului dadea intr-o curte interioara, care, conform a ce spuneau ei… era in renovare… dar dimineata am vazut ca era de fapt, un patrat mic de pamant, plin de gunoaie. Ca si cum am mai fi avut nevoie de o confirmare, cartierul nesigur era semnalizat si printr-un biletel lipit pe usa, unde scria ca daca nu inchidem usa, ne supunem unui “risc serios”.

Dimineata, dupa nenumarate telefoane si mesaje vocale, in jur de ora 8, a catadixit sa ne raspunda doamna manager, pe nume RHEA care mi-a spus sa astept ca ma suna ea inapoi, dupa ce verifica cu personalul de curatenie, ce s-a intamplat cu camera. Ne-a sunat sa ne spuna ca vine cineva sa “repare” camera, dar eu i-am spus ca nu mai stau niciun minut, ca plecam in alta parte si ca imi vreau toti banii inapoi. Cum era sa cred ca este o scapare a doamnei de la curatenie, in conditiile in care toata locatia era super mizera, iar mizeria veche??? Peste tot vopseaua era sarita, decojita, mocheta de pe scari tocita.

Mi-a zis ca imi trimite un link pe whatsapp sa cer anulare la booking si imi returneaza banii. Eu ii ziceam ca nu merge netul… ea ii dadea in continuare ca “v-am trimis pe wap userul si parola de wifi sa va conectati… ” … ”femeieee nu intelegi??? Nu avem wifi aici…!!! ”

A trebuit sa merg intr-un Subway unde sa pot accesa si link-ul de anulare si o noua cazare. Normal ca userul si parola de wifi pe care le-am gasit pe wap nu erau acelasi lucru cu cele afisate la locatie. Am si sunat la booking, unde am gasit intelegere si am primit odata cu scuzele de rigoare si asigurarea ca-mi voi primi intreaga suma inapoi. (Acum la momentul asta cand scriu, mi s-a facut rambursarea sumei, dar mai mica suma cu aproximativ 12 lei. Nu mai conteaza de ce…).

Dimineata, cand am plecat ca din pusca de la cazare, dupa ce un englez tacticos, ne-a salutat respectuos, defiland pe scari spre bucatarie doar in chiloti, am regasit un cu totul alt cartier. O zona linistita, cu case linistite, verdeata, flori, oameni respectabili… nici urma de agitatia de noapte … de parca ar fi fost o cu totul alta lume!!!

---

VIZUALIZĂRI: 458 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI