Eilat, o nouă destinație turistică

TIPĂREȘTE

Pe la jumătatea lunii octombrie a anului trecut, primesc o notificare cu o ofertă de zbor ieftin spre Aman. Ia să vedem, îmi zic, cu gândul la Petra. Din păcate, oferta era într-o perioadă când aveam alte proiecte, așa că … am refuzat-o. Dar dacă tot eram „în zonă”, mi-am zis să văd și ce oferă concurența. Și nu mică mi-a fost mirarea când am găsit, pentru început de februarie, o ofertă de nerefuzat: 1-8 februarie, zbor dus întors, București – Eilat, cu Wizz Air, la prețul de 156 de lei, pentru două persoane! Trebuie să recunoașteți că, într-adevăr, o astfel de ofertă este de nerefuzat. M-a costat mai mult deplasarea de la Pitești la Otopeni și înapoi, cu mașina personală (incluzând aici și parcarea de lungă durată pentru 8 zile) …

Așa că nu am stat pe gânduri și am cumpărat biletele.

Primul lucru pe care l-am făcut în continuare, a fost să caut cazare. Am găsit ușor ceva convenabil, la hotelul Sunset Inn, situat chiar în centrul orașului, în imediata apropiere a autogării centrale. Cum aveam deja „antamate” alte trei ieșiri, până la cea de la Eilat, adică la Florența, la Ierusalim și la Copenhaga, m-am oprit atunci cu pregătirile, dar am continuat în decembrie, după revenirea de la Ierusalim.

De fapt, etapa cea mai importantă a pregătirilor era cea a stabilirii programului. Știam de ceva vreme că sunt mai multe agenții turistice israeliene care organizează excursii de una, două sau trei zile în Iordania, având ca principal obiectiv Petra, sau în Egipt, e drept, la prețuri măricele, dar eram dispus să plătesc ceva mai mult. Am găsit chiar o ofertă la mai puțin de 300 $ de persoană, pentru trei zile/două nopți, cu vizită la Petra și safari în deșert (Wadi Rum).

Până la urmă, însă, am renunțat, pentru că am ajuns la concluzia că sunt destul de multe lucruri de făcut la fața locului, de altfel, am mai lăsat câte ceva pentru data viitoare … :))

M-am mai interesat despre modalitatea de deplasare de la aeroportul Ramon (un aeroport nou, dat în folosință de un an, situat la vreo 30 km nord de Eilat) în oraș și înapoi și am găsit repede răspunsul: autobuzul numărul 30, te duce, pentru suma de 4,20 șekeli de la aeroport în oraș (pe noi ne-a lăsat la autogara centrală, dar merge și mai departe). Autobuzul 30 circulă la fiecare 30 de minute, ultima cursă de la aeroport spre oraș fiind la ora 23. Bilete se pot lua fie de la ghișeul de informații de la ieșirea din aeroport, fie direct de la șofer. La ghișeu se poate plăti și cu cardul.

Cum spuneam, interesându-mă cu privire la ce poți face în Eilat, în afară de plajă și baie în Marea Roșie, am aflat că avem la dispoziție o gamă largă de activități care să ne asigure zile pline timp de o săptămână.

În prima zi nu am avut alte activități, în afară de deplasare la hotel și cazare, întrucât am sosit seara la 21:10.

Ziua a doua

Această zi am dedicat-o descoperirii orașului.

Am pornit de dimineață spre zona din apropiere, unde sunt reprezentanțele mai multor firme de închiriat mașini. Am intrat la Hertz și Avis, unde am aflat cu bucurie că pot închiria mașină folosind un card de debit, nu neapărat cardul de credit, pe care îl uitasem acasă, împreună și cu sumele cash în dolari și euro, pregătite pentru această călătorie.

Nu a fost vreo problemă, aveam la noi alte două carduri, dar de debit. Ne-am descurcat foarte bine cu ele, pentru că în Israel se poate plăti cu cardul în foarte multe locuri. Singura surpriză a fost că terminalele sunt de tip vechi, cu cititor al benzii magnetice, nu al cipului. Nici vorbă de touchless!

După ce am obținut informațiile dorite, am plecat mai departe, spre zona plajei Eilatului. Primul loc unde ne-am oprit a fost Centrul de Informații Turistice (GPS: 29.550137,34.959470). Vă recomand să nu ratați acest loc. Noi am avut ocazia să discutăm cu o domnișoară foarte amabilă, care ne-a dat toate informațiile pentru un sejur activ și ne-a oferit materiale informative – printre acestea, o listă cu activitățile pe o săptămână oferite gratuit de ministerul turismului din Israel. Cu această ocazie, ne-am înscris și noi la un tur ghidat (gratuit).

Restul zilei l-am petrecut la plajă și baie în apa caldă (22° C) a Mării Roșii și, în final, o plimbare pe lunga promenadă de la malul mării. La întoarcere spre hotel, ne-am oprit și la Ice Mall, un mall având în mijloc un patinoar cu o gheață într-o stare incredibil de bună, având în vedere că temperatura din interior era de 22° C.

Ziua a treia

De dimineață am mers la Avis și am închiriat mașina, pe care urma să o iau dimineața următoare. Apoi, ne-am oprit direct pe plajă, unde am stat până după prânz, cu o pauză de jumătate de oră, cât să urmărim un dance show mixed styles, oferit gratis de o tânără dansatoare, pe un podium din fața hotelului Royal Beach.

La ora 16, ne-am grăbit spre Oficiul de Informații Turistice, de unde am pornit să parcurgem A Taste of Israel – walking tour sampling Israeli food. Ghida ne-a dus, mai întâi, într-un mic parc, unde am fost invitați să semănăm plante, pe lângă conductele unui sistem de irigații în picătură, inventat de israelieni și, drept răsplată, am fost serviți cu conopidă trecută prin pesmet și ne-am preparat singuri un ceai de izmă. Am plecat apoi mai departe și, pe drum, ghida ne-a explicat apoi ce este ptitim, singura mâncare cu adevărat israeliană și ne-a mai spus o mulțime de lucruri interesante, nu neapărat din domeniul culinar. Ne-a condus apoi la un local, Branja (GPS: 29.551062,34.952579), unde am gustat shakshouka, o mâncare „împrumutată” din bucătăria arabă. Seara, localul are și muzică live.

Am urcat apoi pe bulevardul Derekh Yotam, până la un local street food, Falafel Avshi (GPS: 29.552867,34.949132), unde ni s-a servit, „la botul calului”, câte un falafel, pregătit în fața noastră. Aici s-a terminat turul „gustativ”.

Ziua a patra

De dimineață, ne-am prezentat la Avis, unde am primit un Chevrolet Spark nou-nouț, cu doar 5000 km la bord și cutie de viteze automată. Ne-am urcat în mașinuță și am luat direcția spre Observation deck (GPS: 29.541170,34.931053), două platforme amenajate pe o înălțime, de unde se desfășoară o frumoasă priveliște spre Eilat, Aqaba și golf. Punctul de belvedere este renumit pentru că de aici se pot vedea patru țări: Israel, Iordania, Egipt și Arabia Saudită.

După ce am plecat de la punctul de observare, ne-am îndreptat pe șoseaua națională 12, spre destinația principală a zilei, Red Canyon. După aproximativ 20 km, având în permanență la stânga frontiera israeliano-egipteană, am făcut dreapta (GPS: 29.669090,34.870360), pe un drum de macadam, până am ajuns la o parcare neamenajată. Aici am lăsat mașina și am pornit pe jos, într-o plimbare printr-un peisaj lunar, am făcut cățărări, am mers pe muchii stâncoase, agățați de cabluri, am urcat și am coborât, am făcut fotografii, am filmat, după care ne-am întors la parcare, obosiți și prăfuiți, dar satisfăcuți de cele văzute și făcute.

La întoarcere, ne-am oprit într-o parcare (GPS: 29.587544,34.879686) și, orientându-ne după un indicator, am urcat pe un vârf de munte, de unde se desfășoară un peisaj incredibil (Mt. Yo’Ash Lookout). Culmea, aici, un grup numeros de bărbați, participau la o procesiune religioasă, urmată, după cum se vedea, de o masă copioasă.

Ne-am întors în oraș tocmai bine să prindem o scurtă plajă și să admirăm apusul soarelui peste culmile munților Negev.

Ziua a cincea

De dimineață, am pornit spre Timna Park, situat la vreo 30 km, la nord de Eilat, pe drumul rapid 90, ce duce spre Marea Moartă. Și aici, ca și la Red Canyon, am avut la dispoziție hărți, luate de la Oficiul de Informații Turistice. Dacă la Red Canyon nu există nimic la intrare (doar o cutie în care se află harta), la parcul Timna există un Visitor Center, deoarece, dacă intrarea la Red Canyon este liberă, în parcul Timna intrarea se plătește, e drept, doar dacă vii cu mașina. Se poate vizita parcul gratis, pe jos, dar distanțele sunt mari și o zi nu-ți ajunge să parcurgi parcul la pas. Ca și la Red Canyon, poți ajunge aici cu autobuzul. Dacă doriți informații detaliate, le găsiți aici.

Nu vă spun ce se poate vedea, evident parcul este o zonă de deșert, cu formațiuni stâncoase spectaculoase, vă spun doar că numărătorul meu de pași a depășit 16000, în condiția în care, între diferitele puncte de interes, ne-am deplasat cu mașina.

Seara, am mai făcut o plimbare pe promenada de la marginea mării.

Ziua a șasea

Am rezervat această zi pentru Underwater Observatory Marine Park, parcul marin considerat atracție de top în Eilat.

Pentru a ajunge acolo, după ce am predat mașina închiriată, am luat autobuzul 15, din stația de peste drum de Mall Hayam și am mers spre sud, 13 stații, până la aproximativ 1 km de granița cu Egiptul. Peste drum de stația unde am coborât, se află parcul marin, unde am intrat contra sumei de 105 șekeli de persoană.

Ce se poate face aici? Ei bine, poți să-ți petreci o zi întreagă, fără să te plictisești. În primul rând, noi am mers la Observatorul subacvatic, o construcție metalică sub formă de turn, care are o platformă la 30 m înălțime (90 de trepte), de unde se poate admira o priveliște foarte frumoasă și o platformă subacvatică la 6 m adâncime, de unde se poate vedea reciful, cu multitudinea lui de pești viu colorați. Parcul propriu-zis are în componența sa, în primul rând un acvariu imens, care are, bineînțeles și un tunel, un bazin pentru țestoase, un acvariu cu pești rari și alte câteva locuri mai puțin importante, dar care nu sunt mai puțin interesante.

La intrare, ni s-a dat și un pliant, cu schema parcului, dar și cu programul de hrănire a animalelor, așa încât, la 11:30, ne-am dus și noi să vedem hrănirea peștilor de către un scafandru, în bazinul rechinilor, iar apoi, la 12:30, hrănirea țestoaselor. Vizita la parcul marin merită toți banii și stând acolo o zi întreagă, cu siguranță nu te plictisești. Nu mai vorbesc de copii, aceștia sunt de-a dreptul încântați. Există și un vapor cu fundul transparent, care face curse în zonă, pentru a admira peștii și reciful de corali, dar în ziua vizitei noastre nu făcea curse.

La ieșire, am decis să mergem la plajă, mai exact la Princess Beach, cea mai sudică plajă a Eilatului, unde nu ne-a plăcut, aceasta fiind o plajă cu pietriș, iar intrarea în apă se poate face doar în anumite locuri speciale, pentru a nu deranja mediul. Așa că, ne-am urcat în autobuz și ne-am oprit tot la plaja de la hotelul Royal Beach, unde am apucat ultimele raze de soare și un apus frumos.

Seara, la 19:30, am fost să vedem spectacolul de la fântâna muzicală (GPS: 29.552254,34.952910). Acesta a durat fix 7 minute și pot spune că nu e mai grozav decât cel de la fântâna muzicală din orașul nostru, Pitești. Oricum, spectacolul e gratis, așa că nu avem de ce să fim cârcotași. El se repetă și la ora 20:30 și are loc marțea, joia, vinerea și sâmbăta.

Ziua a șaptea

În această zi, ne-am gândit la puțină mișcare, așa că am decis să mergem în nordul orașului, unde se află două obiective, situate de-o parte și de alta a drumului rapid 90: Grădina Botanică, pe stânga, cum mergi către aeroport și Parcul Ornitologic, pe dreapta. Cum niciunul din cele două obiective nu este accesibil printr-o legătură directă cu autobuzul, iar mașina închiriată o predaserăm, am decis să parcurgem cei aproximativ 2,5 km într-o plimbare pedestră.

Realitatea a fost ceva mai complicată, pentru că la Parcul Ornitologic am ajuns urmând indicatoarele rutiere, ceea ce a însemnat un ocol de un km, față de traseul pietonal, încă neamenajat complet. Ba, mai mult, înainte de parc, am ajuns la punctul de frontieră cu Iordania numit Wadi Araba. Când ne-au văzut, grănicerii ne-au cerut amabil pașaportul, dar noi le-am spus că nu dorim să trecem frontiera, ci căutăm Parcul Ornitologic. Ne-au arătat încotro să mergem și astfel am ajuns unde trebuia.

Parcul, ce seamănă cu o mică deltă, este și el în plină organizare, mai mult, perioada nu era propice pentru observarea păsărilor, majoritatea migraseră spre zone mai calde, așa că ne-am ales doar cu o plimbare ce a depășit 17000 de pași. La Grădina Botanică am renunțat să mai mergem, mai ales că aflaserăm că în această perioadă nu e mare lucru de văzut.

După-amiaza am mers tot la plajă, deși începuse să bată vântul, ba chiar au căzut și câțiva stropi de ploaie, dar tot soarele a învins.

Ziua a opta

Cum zborul de întoarcere era abia seara, la ora zece fără un sfert, am lăsat bagajele la recepția hotelului și am plecat în oraș. Ne-am oprit tot la malul mării și ne-am hotărât să facem o scurtă croazieră pe mare, cu vaporașul Jules Verne. Croaziera ne-a purtat spre sud, de-a lungul țărmului israelian, până la Observatorul subacvatic și înapoi, trecând pe lângă Dolphin Beach, unde am zărit, pentru scurt timp, spinările câtorva delfini, apoi pe lângă Coral Beach și pe lângă zonele de scuba diving și snorkeling. Ajungând în apropiere de Observatorul subacvatic, vaporașul a încetinit și toată lumea a coborât în camera cu pereți transparenți, pentru a admira reciful.

Ne-am întors în port, bucuroși că am făcut această croazieră și, în final, spre seară, am revenit la hotel, ne-am luat bagajele și ne-am dus la autogara din apropiere, să luăm autobuzul 30, spre aeroport.

Când am rezervat zborul spre Eilat, nu credeam că vom avea atâtea lucruri de făcut acolo, încât să ne mai rămână și pentru data viitoare.

În plus, plaja și baia în mare, la început de februarie au reprezentat cireașa de pe tortul vacanței noastre de iarnă. Așa că vă îndemn și pe voi să mergeți acolo, zborul durează mai puțin de trei ore și e ieftin.

Apropo de zbor, la plecare, am fost anunțați că, din motive tehnice, zborul de la București are o întârziere de o oră și jumătate și deci zborul de întoarcere va avea aceeași întârziere. Nu a fost o problemă prea mare, întrucât, ca și pe aeroportul din Tel Aviv, pe aeroportul Ramon există Wi-Fi liber și foarte multe locuri unde ai la dispoziție prize de curent 220V sau USB, astfel că nu te plictisești așteptând. Ne gândeam că pilotul va mai recupera din întârziere, dar nu s-a întâmplat așa.

Odată urcați prin burduf în avion, am constatat că, timp de un sfert de oră, nu s-a întâmplat nimic. În acest moment, însoțitoarea-șefă de bord ne anunță că, deși avionul e gata de decolare, nu putem pleca, întrucât unui pasager venit de la București i s-a refuzat intrarea în Israel și trebuie să-l așteptăm. Așteptarea a durat o oră, așa că am ajuns la București cu o întârziere de două ore și jumătate. Oricum, nu a fost mare lucru, amintirile frumoase erau prea puternice pentru a mai conta întârzierea.

Legat de transportul de la/spre aeroportul Ramon: sunt două linii cu care se poate face acest lucru: 30 și 50A (mai exact, pe autobuze scrie א50). Linia 30 circulă la fiecare jumătate de oră, ultima cursă de la aeroport fiind la ora 23.

Cu avionul de la București, sosit mai târziu cu o oră și jumătate, au sosit și niște prieteni de-ai noștri. Cu întârzierea și cu formalitățile vamale, au ieșit din aeroport cu puțin înainte de miezul nopții, dar un autobuz aștepta călătorii, chiar la acea oră târzie.

O ultimă problemă pe care vreau să o discut este cea a închirierii unei mașini. Eu vă îndemn să închiriați o mașină, pentru vizite la Red Canyon, Timna Park și chiar Marea Moartă, pentru că este mult mai rentabil și mai comod decât să mergeți acolo într-o excursie organizată.

Oricum, rețineți că în Israel, chiar și la firmele internaționale (am amintit aici două, Hertz și Avis), se poate folosi pentru închirierea mașinii și un card de debit. Evident, acesta trebuie să dispună de bani suficienți, atât pentru plata închirierii, cât și pentru acoperirea sumei blocate pe card.

Închirierea are, de obicei, o limită de km ce pot fi parcurși, așa că, la închiriere spuneți unde vreți să mergeți. Nu puteți merge cu mașina închiriată (nici nu ar fi indicat) în țările vecine și nici în teritoriile palestiniene.

La returnarea mașinii, aceasta trebuie să aibă plinul făcut, lucru ce-l puteți face la stația de benzină aflată chiar la giratoriul de lângă centrele de închiriere (GPS: 29.554723,34.954874) din Rotary Square. Aici a fost singurul loc unde am plătit cash, deoarece tipul de la pompă mi-a spus că dacă plătesc cu cardul mi se aplică o taxă de 10%. Nu știu de ce și nici nu am stat să investighez.

Am mai observat și faptul că în oraș se vorbește frecvent rusește și asta nu din cauza turiștilor ruși (care sunt și aici destul de mulți). Probabil, zona a fost populată, în deceniile trecute, cu evrei proveniți din zona fostei Uniuni Sovietice. În aeroport, aproape toți angajații vorbeau între ei rusește!

Chiar și magazinele sunt pline de produse din fosta zonă sovietică: Ucraina, Lituania și altele.

În concluzie, mergeți în Eilat, indiferent de perioada din an, e cel puțin la fel de interesant ca în Turcia sau Grecia, din punctul de vedere al iubitorilor de plajă și mare…

Drum bun și vacanță reușită!

---

VIZUALIZĂRI: 1165 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI