Zachos Aparthotel din Olympic Beach: bună treabă!

TIPĂREȘTE

Ultima oprire în circuitul nostru de două săptămâni în Grecia din septembrie 2019 am făcut-o la Olimpiaki Akti, sau Olympic Beach, așa cum îmi aminteam eu că i se spunea stațiunii în anul de grație 1995, când petrecusem un sejur acolo într-o gașcă veselă și mare. „Escala” de o noapte am considerat a fi absolut necesară, având în vedere distanța de cca. 950 km de la Loutra Edipsou, insula Evia, până în București.

Am ales Olimpiaki de curiozitate. Din ʼ95 nu mai pusesem piciorul acolo și voiam să văd ce se întâmplase în cei 24 de ani scurși. Atunci stătusem într-o vilă aflată chiar pe faleză și cred că la acea vreme nu existau decât două străzi paralele cu marea și vreo 3 taverne.

Între timp, lucrurile evoluaseră, deși nu în foarte mare măsură: stațiunea rămăsese relativ mică, măcar prin comparație cu Paralia Katerini, dar numărul de vile, buticuri și taverne crescuse. Iar prețurile în magazine erau foarte mici, așa că am făcut și noi câteva achiziții inspirate. Plaja era la fel de lată și nisipoasă, însă aglomerată acum cu șezlonguri și umbrele. Marea la ora după-amiezii era cam tulbure (deh, după Preveza și Loutra Edipsou ne nărăviserăm ;)) și intrarea în apă mult mai bruscă decât îmi aminteam eu. Dar poate că îmbătrânesc și am început să încurc borcanele...:(

Stațiunea fiind aleasă, mai rămânea să găsesc un spațiu de cazare convenabil.

Ca de fiecare dată, m-am orientat după preț. Al doilea criteriu a fost distanța față de faleză, unde văzusem că se concentrau cârciumile, în timp ce următoarea arteră paralelă cu aceasta era ocupată mai ales de magazine.

Cum voiam un loc liniștit, unde să ne putem odihni bine peste noapte în perspectiva drumului lung care ne aștepta în ziua următoare, am ales Zachos Apartments, o vilă cu scor de peste 9 pe site-ul booking, situată la numărul 49 pe strada Athinas, a patra de la faleză, într-o zonă lipsită de spații comerciale. Stațiunea fiind mică, știam că vom ajunge oricum foarte rapid atât la plajă, cât și la magazine și taverne. Și așa a fost!

Cazarea ne-a costat 30,50 euro, din nou un preț foarte bun.

Nu ne-am grăbit să părăsim Evia, am făcut plajă și baie după tipicul zilnic, și abia după prânz am plecat, ajungând la Olimpiaki în jurul orei 3 după-amiaza. Strada și vila le-am reperat rapid și, după ce am parcat mașina în față, ne-am îndreptat spre clădirea care urma să ne găzduiască preț de o noapte.

Am aruncat o primă privire celor două etaje și am pătruns în curtea mică dar frumos îngrijită, cu câteva ghivece și două seturi asortate de mese lungi din lemn și fier, încadrate de bănci confecționate din aceleași materiale. Pe un perete, un element decorativ simpatic, o etajeră cu văzuțe din plastic, completa și înveselea atmosfera.

Pe un fotoliu din capătul îndepărtat al curții somnola o femeie în vârstă (probabil mama gazdei). Ce să-i faci, era ora siestei! Evident, venerabila doamnă nu vorbea o boabă de engleză, așa că i-am fluturat printul cu rezervarea pe sub ochi și i-am strigat de câteva ori la ureche „Adrian”, nume sub care activez „sub acoperire” pe site-ul booking... =)) După vreo 2-3 minute a dat din cap în semn că înțelege (presupun că fusese avertizată de sosirea noastră) și ne-a înmânat cheile, ridicând două degete. Aha, etajul doi. :)

Scările spiralate și cam înguste ne-au creat mici probleme, dar cum nu aveam la noi decât o valijoară, ne-am descurcat.

Camera era mare - 25 mp, imaculată și mobilată modern și cu bun gust. Din cele două paturi, unul era dublu, așa că m-am grăbit să-l revendic. Saltelele erau tari, așa cum ne plac nouă, iar lenjeria de pat și prosoapele de foarte bună calitate, dar din păcate nu mai rămăsese spațiu suficient pentru noptiere.

În afara paturilor, mobilierul mai cuprindea un dulap pe care nu l-am deschis și o etajeră deasupra căreia erau montate o oglinjoară și televizorul cu ecran plat, pe care, de asemenea, l-am ignorat.

Zona de bucătărie era dotată cu plită electrică și hotă, frigider de mari dimensiuni, chiuvetă și un dulap prevăzut cu strictul necesar în materie de vase și tacâmuri.

Camera noastră fiind poziționată pe colț, terasa se întindea pe două laturi, spre stradă și înspre vila alăturată, cu o ieșire între cele două paturi, respectiv lângă bucătărie. Cam îngust totuși spațiul, abia dacă încăpuse masa metalică (blat din sticlă) și cele două scaune, iar pe cealaltă latură - uscătorul. Ușile duble aveau plase de țânțari, un lucru util oriunde în Grecia.

Baia de dimensiuni convenabile, cu cădiță înălțată și un sul de hârtie igienică și două săpunele pe post de consumabile, avea fereastră, iarăși un lucru de apreciat. Perdeaua de la duș însă, într-o nuanță roz care nu „se lovea” deloc cu designul faianței, era sfâșiată și atârna. Bănuiesc că incidentul se produsese recent și proprietarii nu avuseseră timp să o înlocuiască.

Am avut aer condiționat dar nu a fost nevoie să-l testăm. În schimb, am folosit internetul, cu parolă afișată la intrarea pe scară, și a funcționat bine.

A doua zi dimineață, după ce ne-am băut cafeaua și am mâncat câte un sandviș, am coborât cu bagajul și am găsit-o pe gazdă, o femeie trecută de 40 de ani foarte drăguță, șezând în același fotoliu ca doamna vârstnică deunăzi, dar nu moțăind, ci butonând la telefon. I-am dat banii, am schimbat două vorbe de complezență și ne-am grăbit să plecăm spre casă.

Bifasem încă o cazare reușită, ca aproape toate cele din acest circuit.

---

VIZUALIZĂRI: 898 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI