Jumătate din ”Calea Triumfală” sau ”Axa Istorică” a Parisului

TIPĂREȘTE

Când am fost la Paris prima oară (la 2 ani după evenimentele din decembrie 89), am umblat besmetică de colo, colo încercând să cuprind cât mai mult cu privirea. Nu am avut documentare, nu am avut hartă, nu am avut program. Abia la următoarele vizite, imaginea Parisului s-a cristalizat, dar nici pe departe nu aș spune că îl cunosc.

Ca un prim element de orientare în imensa capitală pariziană, nu poate fi decât Sena și marea sa curba din zona centrală. De aici, exact din mijlocul ”cocoașei sale”, se formează în linie dreaptă, pe o distanță de 8 Km Marea Axă numită ”Axe Historique”, sau ”Voie Triomphale”, ce pornește de la Muzee du Louvre (inclusiv) și cuprinde Jardin du Carousel, Jardin des Tuileries, Place de la Concorde, Avenue des Champs-Elysees, Arc de Triomphe, cartierul La Defance și sfârșește în Grand Arche de la Defance.

Jardin du Carousel

Este un spațiu destul de mic aflat în fața Muzeului Luvru, unde se află Arc de Triomphe du Carousel ridicat în 1808 în cinstea victoriilor lui Napoleon. El poartă o quadrigă, copie fidelă a celei de pe frontonul Bisericii San Marco din Veneția.

Jardin des Tuileries

A fost amenajată la 1664 de Andre Le Notre ca spațiu verde pe domeniul Palatului Tuileries al Caterinei de Medici, incendiat apoi în timpul Comunei din Paris. Grădina-Parc Tuilleries are alei largi și bazine cu apă ornate cu lucrări de Maillot, Rodin, Henry Moore și alții. De ceva ani, aici s-a montat imensa roată inspirată din Praterul vienez, care după părerea mea, nu face altceva decât strică aspectul.

Place de la Concorde

La prima mea vizită, cea din 92, a fost un reper. Este cea mai importantă, mai impunătoare și mai bine amplasată pe harta orașului Paris. Și cea mai populară.

Stația de Metrou care o deservește, denumită ”Concorde”, scoate la suprafață și absoarbe zilnic mii de călători, majoritatea turiști veniți din toate colțurile lumii, de toate vârstele, de la cei mici purtați în cârcă, până la cei de vârstă foarte înaintată.

Piața a fost amenajată în sec al XVIII-lea, între anii 1755 și 1775, în prelungirea Grădinilor Tuileries, urmând a fi montată în mijlocul său statuia lui Ludovic al XV-lea, care între timp decedase (1774), dar în urma evenimentelor din iulie 1789 denumirea a fost schimbată în Piața Revoluției iar elementul ei central a fost ghilotina, unde au fost executate peste 1000 persoane, printre care Maria Antoaneta și Ludovic al XVI-lea. La 1795 a fost rebotezată Place de la Concorde în semn de reconciliere națională.

Am admirat fântânile (uff... poze pe hârtie), două la număr cu ornamente din industrie și agricultură. Am admirat statuile alegorice, opt la număr, simbol al marilor orașe ale Franței, precum Bordeaux, Brest, Lyon, Lille, Marsilia, Nantes, Rouen și Strasbourg, toate de un rafinament deosebit.

În centrul ei am admirat Obeliscul Egiptean montat în 1833, în greutate de 230 tone. Are o vechime de 3300 ani și provine din Templul de la Luxor, este acoperit cu hieroglife ce exprimă domniile faraonilor Ramses al II-lea și Ramses al III-lea.

Din Place de la Concorde se deschid priveliști minunate spre Tour Eiffel, Sena cu podurile sale, La Madeleine, Assemble Nationale (Adunarea Națională), Muzee du Louvre și Arc de Triomphe du Carousel.

De la Obelisc privirea alunecă de-a lungul celebrul bulevard Avenue des Champs-Elysees, oprindu-se în Place Charles de Gaulle cu celebrul său Arc de Triomphe. Din Place de la Concorde și până în Place Charles de Gaulle, bulevardul se întinde pe 2 Km. Cu mândrie o spun, l-am parcurs pe jos.

Grădinarul curții regale Andre le Notre a plantat pe la 1667 mai mulți copaci în prelungirea Jardin des Tuileries, loc devenit mai târziu Avenue des Champs-Elysees, unul din cele 12 mari bulevarde care se desprind radial din Place Charles de Gaulle. Bulevardul se împarte în două mari porțiuni. Între Place de la Concorde și Rond-Point este delimitat de bătrâni castani, ronduri de flori, fântâni arteziene și superbele clădiri Art Nouveau, precum Grand Palais și Petit Palais pe partea stângă, iar pe partea dreaptă de Palais d'Elysee-reședința oficială a Președintelui Franței. Palatul se poate vizita numai în al treilea weekend din luna septembrie, de Zilele Patrimoniului.

A doua jumătate a bulevardului, de la Rond-Point până la Arc de Triomphe este împânzită de cafenele, magazine de lux, hoteluri, restaurante, cluburi de noapte etc.

Avenue des Champs-Elysees cu lățimea sa de peste 70 m este coloana vertebrală a orașului, unde se organizează parade precum cea de Ziua Franței (14 iulie), când m-am nimerit la a doua mea drumeție, din 1994, în trecere fiind atunci prin Paris. Pot spune că nu am văzut mare lucru din cauza aglomerației, decât seara explozia de artificii, de pe colina Montmartre. Un spectacol unic.

Aici ajung mai multe linii de metrou, Place Charles de Gaulle fiind deservită de stația ”Charles de Gaulle-Etoile”. A fost imposibil, din cauza oboselii, să ocolesc întreaga piață traversând fiecare din cele 12 artere radiale ce formează L'Etoile (Steaua). Arcul este impunător, are 50 m înălțime și 45 lățime. A fost construit de Napoleon pentru a celebra victoria de la Austerlitz din 1805. Forma actuală datează din 1836. Arc de Triomphe adăpostește Mormântul Soldatului Necunoscut, vegheat de o flacără ce arde permanent.

Ferice de cei care au reușit a se urca pe Arc. Accesul se face printr-un tunel subteran cu intrarea din Avenue de la Grande Armee, ieșirea Wagram a metroului duce exact la tunel. Până în vârf se poate lua un lift sau se pot urca 287 trepte. Nu am reușit această performanță, timpul nu mi-a permis.

Cealaltă jumătate a Voie Triomphale se desfășoară de la Arc de Triomphe până la Grand Arche de la Defance

Vizitați Parisul, chiar dacă ați mai fost!

---

VIZUALIZĂRI: 676 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI