Cu metroul prin București

TIPĂREȘTE

În noiembrie 2019 metroul bucureștean a sărbătorit 40 de ani de existență. Oare câți dintre noi își mai amintesc faptul că - în ziua de 16 noiembrie 1979 - din Depoul Ciurel pleca spre stația Semănătoarea (azi Petrache Poenaru) primul tren de metrou care, de la peron, a preluat primii călători?

Evenimentul care a marcat începutul exploatării metroului bucureștean avea loc după cinci ani de lucrări anevoioase și după câteva decenii în care specialiștii, în repetate rânduri, au pus problema construirii unui metrou în București. Și pentru că veni vorba, știți cine a avut primul ideea construirii unui metrou în București? Dimitrie Leonida, un tânăr student român la Politehnica din Charlottenburg care - în proiectul "Metropolitanul din București", propunea construirea unei rețele de metrou cu linie principală Gara de Nord - Piața Sf. Gheorghe, cu o ramificație spre Filaret.

Dar, nu despre istoria metroului intenționez să scriu aici. Dacă legat de această problemă am trezit interesul cuiva, invit a se căuta informații pe internet. Sunt suficiente.

În fiecare an, la 19 noiembrie, se sărbătorește "Ziua muncitorului la metrou". În 2019, an comemorativ, în stația de metrou Străulești a fost amenajată o expoziție tematică la care au fost invitați Ministrul Transporturilor, Infrastructurii și Comunicațiilor, alte personalități, precum și iubitori ai metroului bucureștean.

De-a lungul celor 71 km ai rețelei de metrou, cu patru linii magistrale, sunt 53 de stații, 11 dintre acestea purtând numele unor personalități ale istoriei, artei, științei și tehnicii românești. Știți care sunt aceste stații și cine au fost cei ale căror nume au fost asociate cu ele? Plimbându-mă cu metroul, atentă la anunțurile de la difuzor, eu m-am întrebat adesea și - trebuie să recunosc - n-am trecut testul de fiecare dată. Așa încât, aniversarea a 40 de ani de la inaugurarea metroului bucureștean m-a făcut să caut informații și să-mi acopăr lipsurile. În cele ce urmează intenționez să enumăr aceste personalități și să scriu câteva rânduri despre fiecare. În ce ordine ar trebui s-o fac? După magistrala pe care se află stația respectivă, după perioadele în care au trăit, după domeniile în care au excelat aceștia… Voi începe cu cei mai cunoscuți!

Ștefan cel Mare

Nu-i așa că nu există român care să nu fi auzit de Ștefan cel Mare? Mihail Kogălniceanu spunea: "Lui Ștefan cel Mare românul îi atribuie tot ce-i pare curios, mare, vitejesc și chiar neînțeles în pământul nostru. Orice cetate, orice zid, orice val, orice șanț, întreabă-l cine le-au făcut; el îți va răspunde: Ștefan cel Mare. Orice pod, orice biserică, orice fântână, orice curte sau palat vechi, el le va raporta eroului său."

Ștefan al III-lea, supranumit Ștefan cel Mare, domn al Moldovei timp de 47 de ani, personalitate marcantă a istoriei României (nu intru în amănunte pentru că nu este locul aici), numit "atletul lui Hristos", a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română trecându-l în rândul sfinților români cu numele de Ștefan cel Mare și Sfânt. În vremurile sale nici nu visa că numele său va ajunge să înnobileze zidurile unei stații de metrou în București.

Numele stației de metrou Ștefan cel Mare de pe Magistrala 1 este preluat de la artera de circulație supraterană pe care se află gura de intrare - Șoseaua Ștefan cel Mare.

Mihai Bravu

Mihai Bravu este un alt nume al neînfricatului voievod Mihai Viteazul născut în Orașul de Floci din Țara Românească (oraș astăzi dispărut) și decapitat la Câmpia Turzii. Domn al Țării Românești, înverșunat luptător împotriva turcilor, Mihai Viteazul a fost un precursor important al unificării celor trei state medievale românești - Moldova, Ardealul și Țara Românească, unificare ce avea să se împlinească abia peste câteva secole.

Stația de metrou Mihai Bravu se află pe primul tronson, între Timpuri Noi și Dristor.

Constantin Brâncoveanu

Iată numele unui alt mare om de stat pe zidurile unei stații de metrou! Stația de metrou Constantin Brâncoveanu se află pe Magistrala 2, lângă Piața Sudului. Intrarea se face din Șoseaua Olteniței, la intersecția cu Bulevardul Constantin Brâncoveanu, aproape de Orășelul Copiilor. Și aici numele stației de metrou a fost preluat de la artera de circulație supraterană cu care are legătură.

Lui Constantin Brâncoveanu, domn al Țării Românești, i se datorează înflorirea culturală și dezvoltarea vieții spirituale a țării în vremea sa, multe construcții frumoase, cu o arhitectură care i-a preluat numele (stilul brâncovenesc) încă dăinuind în București și în Țara Românească.

Se știe că domnitorul muntean, împreună cu cei patru fii ai săi, a fost ucis de turci. Despre martiriul lui Constantin Brâncoveanu, cronicarul Gheorghe Șincai scrie: "…Iată, toate avuțiile și orice am avut, am pierdut! Să nu ne pierdem încai sufletele... Stați tare și bărbătește, dragii mei! să nu băgați seamă de moarte. Priviți la Hristos, mântuitorul nostru, câte a răbdat pentru noi și cu ce moarte de ocară a murit. Credeți tare întru aceasta și nu vă mișcați, nici vă clătiți din credința voastră pentru viața și lumea aceasta... Acestea zicând el, porunci împăratul de le tăiară capetele, întâi ale feciorilor, începând de la cel mai tânăr, și mai pe urmă a tăiat capul lui Constantin Brâncovanu, și aruncară trupurile în mare. Și creștinii, după aceea, aflându-le, le-au astrucat la Patriarhie."

În 2014, la 300 de ani de la martiriu, rămășițele pământești ale domnitorului au fost dezgropate și puse într-o raclă la Biserica Sfântul Gheorghe Nou din București. Constantin Brâncoveau și fiii săi sunt venerați de Biserica Ortodoxă Română și trecuți în rândul sfinților români cu numele de Sfinții martiri Brâncoveni.

Iancului

Stația de metrou Iancului aflată pe Magistrala 1 este încă una care amintește de o personalitate istorică a României - Avram Iancu, un avocat transilvănean și revoluționar român care a avut un rol important în Revoluția de la 1848 din Transilvania. El a fost conducătorul de fapt al Țării Moților în anul 1849, comandând armata românilor transilvăneni, în alianță cu armata austriacă, împotriva trupelor revoluționare ungare aflate sub conducerea lui Lajos Kossuth.

A rămas în istorie apelul său adresat moților: "Cereți vârtos să se șteargă iobăgia, pentru că, lucrând pe nimica de vreo zece sute de ani în brazdele domnilor, ați plătit și de o sută de ori pământul care vă dădea hrana vieții de pe o zi pe alta, cu atât mai mult că l-ați plătit degeaba, pentru că acela a fost al vostru și pentru el s-a vărsat sângele strămoșilor voștri... Să caute de aceea cu toții a se uni cu poporul, declarând fără sfială ungurilor că nu se odihnesc până ce nu se va recunoaște prin lege națiunea română și până ce nu va fi reprezentată în dietă, pentru a putea judeca în ce chip și sub ce condiții să se unească cu Țara Ungurească."

Nicolae Grigorescu

Nicolae Grigorescu este singura personalitate din lumea artelor al cărui nume se regăsește pe zidurile unei stații de metrou, în București. Stația de metrou Nicolae Grigorescu se află pe Magistrala 1, aproape de capătul său estic. Până la revoluție stația s-a numit Leontin Sălăjan.

Și Nicolae Grogorescu este o personalitate cunoscută - cred - de toți românii. Asta nu pentru că chipul său se află pe bancnota de 10 lei, ci pentru că Nicolae Grigorescu este primul dintre fondatorii picturii române moderne. Ucenic iconar în atelierul lui Anton Chladek la vârsta de doar zece ani, ulterior, Nicolae Grigorescu și-a pus semnătura pe multe picturi religioase. Pe lângă icoane vizibile astăzi la bisericile din Băicoi, Puchenii Mari, București (Biserica Alexa) și Mănăstirea Căldărușani, amintesc minunatele picturi murale de la Mănăstirea Agapia și Mănăstirea Zamfira. Însoțind armata română în calitate de "pictor de front", Nicolae Grigorescu a participat la Războiul de Independență (1877-1878) realizând schițele unor scene de luptă la Grivița și la Rahova, cele care au precedat mari compoziții ulterioare. Subiectele rustice - portrete de țărănci, care cu boi pe drumuri de țară, peisaje cu specific românesc - ocupă de asemenea mult loc în arta sa.

Ce părere aveți? Cum ar arăta stația de metrou Nicolae Grigorescu decorată cu câteva reproduceri din picturile marelui artist?

Aurel Vlaicu

Aurel Vlaicu este penultima stație a Magistralei 2, înainte de a ajunge la Pipera. Pe Aurel Vlaicu toți românii îl cunosc și cred că l-au avut în mână prin bancnota de 50 de lei care-i poartă imprimat chipul. Dar, oare toți românii știu că Aurel Vlaicu a fost un inginer român, inventator şi pionier al aviaţiei române şi mondiale? Cu studii inginerești începute la Universitatea Tehnică din Budapesta și continuate la Technische Hochschule din München, cu diploma de inginer din 1907, după un stagiu la uzinele Opel în Rüsselsheim, se întoarce în România și construieşte un planor cu care efectuează câteva zboruri în 1909. Este anul în care începe construirea primului avion. Mai târziu construiește un altul cu care - în 1912 - a câştigat cinci premii la un concurs aerian din Austria. Un cunoscut ziar vienez relata atunci: "Minunate şi curajoase zboruri a executat românul Aurel Vlaicu, pe un aeroplan original, construit chiar de zburător, cu două elici, între care şade aviatorul."

La 13 septembrie 1913, în timpul unei încercări de a traversa Carpații, s-a prăbuşit în apropiere de Câmpina, la Bănești. Este înmormântat în Cimitirul Bellu din Bucureşti.

Anghel Salighy

O altă personalitate al cărui nume este astăzi sinonom cu o stație de metrou din București este Anghel Saligny - academician, inginer constructor, ministru și pedagog roman. Este unul dintre pionierii tehnicii mondiale în domeniul proiectării și construcției de poduri și silozuri cu structură metalică (beton armat). Putem spune că este unul dintre întemeietorii ingineriei românești. Așadar, numirea unei stații de metrou cu numele său este pe deplin justificată. Aceasta se află la capătul estic al Magistralei 3. Până la 4 iulie 2009, stația s-a numit, simplu, Linia de Centură.

Lui Anghel Saligny i se datorează construcția primelor poduri combinate (cu cale ferată și rutieră) din țara noastră. Cea mai importantă dintre lucrările sale este Podul peste Dunăre de la Cernavodă proiectat în 1888 și construit în perioada 1890-1895, la acea vreme cel mai lung pod din Europa. Dar, despre Complexul de poduri de la Cernavodă am scris deja și nu are sens să detaliez aici.

Dimitrie Leonida

Stația de metrou Dimitrie Leonida - anterior datei de 4 iulie 2009 IMGB (Intreprinderea de Mașini Grele București) - se află aproape de capătul sudic al Magistralei 2, înainte de stația Berceni.

Cine a fost Dimitrie Leonida? O mare personalitate din lumea științei și tehnicii. Am spus deja că lui i se datorează ideea construirii metroului din București. Era cu mult înainte ca această idee să poată da roade, pe vremea când era încă student la Politehnica din Charlottenburg. În unul dintre proiectele sale, Dimitrie Leonida propunea construirea unui metrou pe care îl denumea "Metropolitanul din București" cu linie principală Gara de Nord - Piața Sf. Gheorghe, cu o ramificație spre Filaret.

Proiectul său de diplomă având ca temă construcția unui complex hidrotehnic și hidroenergetic al Bistriței în zona Bicaz a avut ca titlu "Studiul unei uzine hidroelectrice la Stejaru - lângă Bicaz". Nu întâmplător, astăzi complexul hidroenergetic de la Bicaz se numește Hidrocentrala "Dimitrie Leonida" (în anii comunismului se numea Hidrocentrala "V.I.Lenin" - Bicaz).

Lui Dimitrie Leonida i se datorează iluminatul electric al capitalei. Tot el a înființat prima școală din România care pregătea electricieni și mecanici. O importantă contribuție la dezvoltarea patrimoniului cultural al Bucureștiului a fost înființarea de către Dimitrie Leonida a primului Muzeu Tehnic din România (1909), actualul Muzeu Tehnic "Prof. ing. Dimitrie Leonida", intrat în 1951 în patrimoniul statului român.

Nicolae Teclu

Stația de metrou Nicolae Teclu - fostă Policolor până la 4 iulie 2009 - se află tot pe Magistrala 3, înainte de stația Anghel Salighy. Dar, cine a fost Nicolae Teclu? Recunosc, este una dintre personalitățile de la metroul bucureștean care m-a pus în încurcătură la testul stațiilor cu nume rezonante. Asta pentru că chimia n-a fost niciodată punctul meu forte.

Chimist român de renume mondial, cu studii de chimie la Institutul Politehnic din Viena și de arhitectură la Academia de Arte Frumoase din München, în 1890 Nicolae Teclu obține brevet pentru invenția sa - arzătorul cu mecanism de reglare a raportului dintre aer și gaz, mai pe scurt Becul (arzătorul) Teclu. În biografia marelui chimist rămâne înscris și faptul că s-a numărat printre specialiștii care au analizat din punct de vedere chimic un meteorit găsit în 1870 la Goalpara, India.

Petrache Poenaru

Stația de metrou Petrache Poenaru situată aproape de Crângași, fosta stație Semănătoarea, amintește de Petrache Poenaru, tânărul student roman care - în 1827 - a brevetat primul toc rezervor din lume, mai întâi la Viena, apoi la Paris, cu numele hazliu pentru ziua de astăzi "Condeiul portăreț fără sfârșit, alimentându-se însuși cu cerneală", în original "Plume portable sans fin, qui s'alimente elle-même avec de l'encre". Din păcate, stiloul inventat de Petrache Poenaru neajungând să fie produs în serie, titlul de inventator al stiloului a fost atribuit lui Lewis Edson Waterman care a preluat ideea stiloului cu pompiță a lui Petrache Poenaru și a creat - în 1884 - un alt stilou care se putea umple prin peniță.

Petrache Poenaru a fost primul român care a călătorit cu trenul. La 15 septembrie 1830 când s-a inaugurat (în Anglia) prima cale ferată din lume, făcând legătura între Liverpool și Manchester, tânărul Petrache Poenaru, afirma: "Am făcut această călătorie cu un nou mijloc de transport, care este una din minunile industriei secolului... douăzeci de trăsuri legate unele cu altele, încărcate cu 240 de persoane sunt trase deodată de o singură mașină cu aburi..." Frumos, nu? Și de atunci n-au trecut nici 200 de ani!!!

Costin Georgian

Iată și o stație de metrou a cărui nume nu spune nimic foarte multora dintre noi! Recunosc, nici eu nu știam nimic până de curând. Poate doar mecanicii de tren, trecând prin stație, își amintesc de Costin Georgian, fostul director tehnic al Metrorex din 1981 până la decesul său (în 1992). Inginer constructor, specialist în căi ferate, în perioada de construire a metroului Costin Georgian s-a ocupat de stațiile Izvor și Eroilor. Acesta a murit la 25 august 1992, doar cu o zi înainte de inaugurarea stației de metrou Basarab.

Deși nu o personalitate la fel de mare precum cele enumerate mai sus, în memoria celui care și-a dedicat întreaga viață metroului bucureștean, Ministrul Transporturilor de atunci - Traian Băsescu - a propus ca stația Basarab să poarte numele lui Costin Georgian. Nu s-a aprobat. Numele fostului director Metrorex a fost dat stației de metrou aflată între Titan și Republica, spre capătul estic al Magistralei 1, numită mai înainte Muncii deoarece se afla lângă Bulevardul Muncii (actualul Bulevard Basarabia).

Concluzii

Metroul bucureștean are o poveste a lui. Nu chiar foarte lungă, de numai 40 de ani, dar legată de poveștile tuturor celor 53 de stații ale sale, istoria este mult mai îndelungată și mult mai… ramificată. Prin rândurile mele am încercat să demonstrez acest lucru.

Cele patru magistrale existente în prezent, asigură transportul zilnic a peste 600.000 de călători în aproape toate zonele capitalei, dar - grăbiți spre destinație - oare câți dintre ei se gândesc la istoria metroului sau a stației prin care trec?

Dacă vă interezează un clasament al stațiilor în funcție de numărul de călătorii inițializate în anul care tocmai s-a încheiat, cu aproximările de rigoare, studiați Lista staţiilor de metrou din Bucureşti sortate după numărul de călătorii iniţializate în staţia respectivă, în anul 2019 publicată pe site-ul Metrorex!

Din păcate, nici una dintre stațiile metroului bucureștean nu are o plăcuță cu câteva date informative privind darea ei în folosință, numele pe care îl poartă, etc…etc…

Webmaster, fără PMA, vă rog!

---

VIZUALIZĂRI: 768 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI