Cherhanaua Bosoanca Vadu - o experiență bună, pe care va trebui s-o aprofundăm

TIPĂREȘTE

După deliciosul prânz servit la Vadu Pescarilor, am decis să ne mutăm vreo... câțiva km mai la sud, tot pe plaja Vadu, dar în apropierea Cherhanalei Bosoanca Vadu, pe care ne gândeam s-o includem și pe ea în programul nostru, dar mai pe seară, așa... Zis și făcut! Am luat-o cătinel pe drumuri de nisip ce merg relativ paralel cu țărmul, ocolind cu atenție zeci de gropi și alte zeci de dâmburi, ba și o baltă cu apă verde, plină de broaște.

Am lăsat mașina în parcarea de la Bosoanca, alături de alte câteva și am luat notă de silueta scundă a stabilimentului, de structura sa simplă de lemn, de „ferestrele” din folie groasă, transparentă, de acoperișul de stuf. Vreo doi căței de pripas păzeau intrarea delimitată de rânduri de buturugi, i-am salutat și le-am promis că ne întoarcem mai târziu. În fața cherhanalei, pe largi suprafețe, se uscau la soare mai multe plase pescărești, iar în partea dinspre mare erau câteva umbrele cu pălării de stuf.

Am străbătut pe jos ultimii aproximativ 200 m până la apă, printre mici dune de nisip și pâlcuri de vegetație specifică litoralului. Am remarcat spre stânga un delușor înalt de câțiva metri, ce se prelungea în mare cu un mic dig; ambele obstrucționau vederea spre zona de dincolo de ele. Ne-am îndepărtat un pic de dig, ne-am temut să nu fie pietre în apă; în plus, aria fiind destul de populată, nici nu era prea curată :(. În fine, am găsit un locșor; în următoarele ore ne-am luptat cu vântul pe uscat (se cam stârnise și tot voia să ne fure una-alta de pe prosoape) și cu valurile în mare (mi s-au părut ceva curenți în zona asta, te cam trăgeau spre larg, deci atenție!).

Când aproape să apună soarele, am strâns calabalâcul și am decis să mergem la cherhana; pe mine mă cam rodea curiozitatea: ce-o fi dincolo de delușorul de nisip și digul de pietre? N-a vrut nimeni să mă însoțească, așa că m-am dus singură. Ce să fie?! Iaca, un lăcușor! Iar pe limba de nisip dintre el și mare – un șir de corturi și rulote, cu mașinile aferente.

Cherhanaua Bosoanca Vadu e un pic mai dichisită decât cealaltă, Vadu Pescarilor. Un spațiu dreptunghiular imens, împărțit pe lung în 3 zone acoperite cu travertin, pe care sunt amplasate mesele și scaunele, toate vopsite în alb. Între cele 3 zone sunt fâșii de nisip decorate cu ghivece cu plante; m-am înduioșat să recunosc printre ele un plăpând fir de bouganvillea – floarea vacanțelor noastre mediteraneene... Tot pe nisip era amenajat un mic loc pentru copii, câțiva micuți chiar își luaseră joaca foarte în serios! :)

Am remarcat că întreaga șandrama se sprijină pe coloane de lemn și că doar cele două „fâșii” laterale beneficiază de acoperiș, pe când partea din mijloc e acoperită tot cu un fel de folie transparentă, sporind luminozitatea interiorului. Mi-a plăcut și sistemul de iluminat, simple becuri la capetele unor sfori răsucite în jurul traverselor de lemn din tavan. Mi-au plăcut și cele câteva decorațiuni laterale, de inspirație marină.

Ai mei (Tati și prietena noastră, Fidan) ocupaseră deja o masă și începuseră să inspecteze meniurile. A trebuit să recunoaștem că nu prea ne era foame, „ecourile” prânzului încă se simțeau prin burtici, dar am zis să luăm măcar un aperitiv sau un desert-ceva. Aveam de unde alege: câteva feluri de gustări, vreo 2 de ciorbă, 3 de salate. La capitolul „feluri principale”, oferta e ceva mai diversificată: tot felul de pești prăjiți sau pe plită sau sub formă de saramură, precum și fructe de mare. Există și meniu dedicat celor mici: piept de pui la grătar cu cartofi prăjiți sau spaghete cu sos de roșii și busuioc. Și câteva garnituri, sos de usturoi etc. Și 4 deserturi. Băuturi – fel de fel, alcoolice sau soft.

Am remarcat în meniu „borș cu perișoare din pește” și, fără prea mari speranțe, am întrebat dacă au (la Vadu Pescarilor nu avuseseră). „Da, sigur!” Am comandat o porție, iar Tati una de „borș pescăresc”. Fidan ar fi vrut un desert și, pentru că nu se putea decide între „plăcintă cu mere” și „clătite cu ciocolată”, a decis Tati pentru ea: „Să fie amândouă!” Apoi, la protestele lui Fidan: „Lasă, fată, că te ajutăm, nu-ți fie frică!”.

N-am așteptat prea mult, fix cât am avut timp să vizităm toaletele (curate, dotate corespunzător) și să fac (eu) un tur de recunoaștere (foto). Mi-a plăcut ciorbița mea, a fost un pic picantă (cred că de la piperul din perișoare), ardeiul iute a rămas aproape neatins. Și Tati a fost încântat de borșul lui, dar l-a declarat mai bun pe cel de la Vadu Pescarilor. Fidat s-a luptat cu deserturile, am ajutat-o și noi, cum am promis. Plăcinta mi s-a părut delicioasă, cu multe mere și scorțișoară, dar după clătitele cu ciocolată nu mă dau în vânt (în general; nu zic că astea au fost rele). De băut, s-au băut 2 beri și-o limonadă. Total-general 100 ron.

Deși nu pot considera deplină experiența noastră la Cherhanaua Bosoanca Vadu, după doar 2 ciorbe și-o plăcintă (sper să putem s-o completăm la vară), nu pot să nu recomand locul ca o bună variantă de luat masa dacă mergeți la plajă la Vadu!

---

VIZUALIZĂRI: 3617 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI