Cazuar, tapir, gelada, pasărea rinocer, furnicarul gigant, exoticele și ineditele Szegedului

TIPĂREȘTE

La marginea orașului Szeged, 4 km de la Novotel Hotel - vezi impresii, într-un spațiu generos, printre copacii muți și chelioși, într-o arie protejată, Grădina Zoologică din Szeged este cea mai mare din Ungaria, beneficiază de o parcare măricică, se poate ajunge și cu tramvaiul dar și cu autobuzul. Noi am fost cu mașina noastră, în luna noiembrie 2019.

Programul muzeului în aer liber este următorul:

Ianuarie-martie, noiembrie-decembrie 9-16

Aprilie-octombrie 9-17

Mai-septembrie 9-18

Iunie-august 9-19

Tarife: adulți 2800 forinți, copii de la 3-14 ani 2100 forinți, studenți și pensionari 2100 forinți, am să atașez o poză cu toate tarifele și reducerile, informațiile sunt în maghiară, română și engleza. Se acceptă și plata cu cardul. Se poate cumpăra hrană pentru animale, tot de la casa de bilete, o punguță costă 500 forinți.

Este interzis accesul cu biciclete, baloane și animale de companie.

Întregul parc este împărțit pe continente, animalele beneficiază de spații largi, în dreptul fiecărui țarc sunt panouri informative, denumirile animalelor sunt scrise în maghiara, engleză, română, germană și franceză. Explicațiile și detaliile sunt doar în limba locală dar existau hărți și desene despre locul în care trăiește specia respectivă, despre hrană și reproducere. La multe panouri am văzut și un cod QR, apropiam telefonul și mă conectam la site-ul oficial zoo, explicațiile de acolo erau în maghiară și engleză.

Centrul de recuperare și salvare din acest parc se ocupă de îngrijirea animalelor bolnave, rănite sau orfane. Există și o clădire pentru carantină, acolo sunt adăpostite animalele confiscate.

În incinta muzeului iși desfășoară activitatea un pedagog specializat în educație ecologică, zoologie, pe baza unor programări tinerii pot beneficia de lecții ecologice.

Centrul pentru protecția mediului organizează activități și concursuri în grădina zoologică, acestea sunt distractive, uneori premiile sunt semnificative, așa-am citit pe site.

Magazinul de cadouri oferă spre vânzare diferite obiecte specifice locului.

Punguțele cu mâncareuscată sunt din hârtie, au instrucțiuni scrise în limba locală dar și în engleză, nu toate animalele pot fi hrănite de către turiști. De altfel sunt și plăcuțe cu atenționări la fiecare bordei în parte.

Parcul Zoo este foarte mare ca întindere, sunt indicatoare peste tot, aleile sunt asfaltate și șerpuiesc prin pădure, am petrecut acolo câteva ore pe timp friguros, soarele avea dințișori :). Și nu, nu ne-am plictisit, soțul meu a rezolvat un puzzle întâlnit în cale, am hrănit animalele, am alergat după o focă =)), m-am lăsat certată de pasărea rinocer pe care am găsit-o în clădirea în care-și avea adăpost elefantul.

Pinguinii africani erau tare pitici, la fel și crocodilul african. Gheparzii erau înfumurați, masculul se plimbărea pe toată moșia, femela se credea regină și ne privea indiferentă.

Maimuța de Brazza era foarte tristă, semăna cu un moșneag ciufut :D. Jderul se pitea după arbuști iar graurul regal se zbenguia-n cușca-i uriașă.

Locul de joacă pentru kinderi este vis-a-vis de girafe, un crocodil-jucărie se odihnea pe frunzele ruginite.

Până să ajung să stau față-față cele trei girafe am intrat într-o clădire, trebuia să urcăm la etaj pentru a admira girafele îndeaproape, și-am văzut niște oribilități care miroseau îngrozitor, zeci de șobolani înrudiți cu cârtițele se târau prin niște acvarii:(. Tot acolo era și-o iguană parșivă care mă privea cu juma’ de ochi, jurai că e beată.

Girafele erau superbe, n-am stat niciodată atât de aproape de vreuna, am fost tare bucuroasă. O lungană se hrănea iar celelalte se giugiuleau de zor. Zebrele n-aveau stare, se plimbau pe toată tarlaua lor, miroseau frunzele care încălzeau pământul rece.

Panda roșu este numit și „ursul pisică” sau „vulpea de foc”, avea și pereche, nu suferea de singurătate. Cămilele erau numeroase, se scuipau și se certau =)), cerbii lopătari erau adorabili, aveau boticul moale, umed și pufos, i-am hrănit un pic și ne-am distrat teribil.

Tigrul siberian m-a impresionat prin mărimea sa, eu credeam că-i mai micuț și mai amabil. Dar să știți că avea ochii blânzi, unul dintre ei era tare slab și trist.

Un bivol ciudat, un fazan imperial cu un penaj fosforescent, un leopard al zăpezilor ce se lingea la funduleț, un leu alb care mi-a întors spatele preferând să-și admire iubita și suricatele vitezomane care alergau prin căsuța lor, toate au fost inedite pentru mine, o femeie la a doua tinerețe.

Măi, atât de tare alergau suricatele încât n-am făcut nicio poză ca lumea la niciuna. Hai să vă spun niște curiozități despre ele: masculul alpha nu există, vorbim aici de cuplul alpha, dominant în clan. Niciun alt cuplu de suricate nu are voie să facă pui, cum naiba fac sex protejat habar nu am:-?? . Dar dacă altă pereche greșește și face pui, femela alpha va ucide acești pui sau va alunga mama respectivă. Suricatele adulte sunt imune la veninul scorpionilor, se hrănesc cu reptile sau păsări mici, cercurile negre din jurul ochilor sunt „ochelarii lor de soare” iar burta lor cea neagră captează căldura soarelui, de aici și denumirea de „panourile solare din lumea animalelor”.

Să vă mai povestesc niște amănunte hazlii: maimuța gelada mi s-a părut tare nesi deoarece ne arăta organul genital :p, în același țarc din plasă era și vulturul care se ospăta cu poftă din carnea crudă primită de la o îngrijitoare, lemurul era un ciudat dungat, hipopotamul pitic semăna cu un purcel negricios dar parcă avea pielea cremuită =)). Înfiorătoare și mari de statură erau hienele, bibilicele se credeau prințese pestrițe, cangurul Bennet păzea cu indiferență mormanul cu fân, elefantul-mamă încerca în zadar să escaladeze un „guguloi” cu noroi, aluneca de fiecare dată, sub privirile noastre. Puiul de elefant era adorabil, se bălăcea în mocirlă, la marginea pădurii.

Vidra asiatică era la ora de înot, emu era cumințel, cocorul cu gușă părea cam rătăcit în peisaj iar caprele și țapii se-ngrămădeau la gard pentru grăunțele noastre, erau amuzante.

Cazuarul din Noua Guinee era uriaș și fascinant, avea o piele albastră pe tot gâtul iar pe cap avea o creastă în formă de coif. Penajul de pe corp este negru, deosebit de frumos. Cu cât creasta este mai mare, cu atât rangul cazuarului este mai important. Această pasăre care nu poate zbura este pe cale de dispariție, apare și în Cartea Recordurilor ca fiind una dintre cele mai periculoase păsări din lume, ea poate ucide un om, este extrem de agresivă, are o nervozitate ieșită din comun, se hrănește de obicei cu fructe dar „acceptă” cu plăcere și șerpi, insecte sau melci. Foarte util pentru ecosistem, cazuarul lasă pe pământ semințele fructelor savurate, iar acestea prind viață. Trist este că femela depune ouăle apoi părăsește cuibul:((, masculul clocește ouăle și are grijă de pui. Fiind greu de îngrijit această pasăre, foarte puține grădini zoologice din lume au obținut dreptul de a o întreține și a o arăta publicului.

Toaletele din grădina zoo erau curate, erau vis-a-vis de bazinul cu foca jucăușă, lângă casa reptilelor urât mirositoare.

Bazinul focilor era măricel, avea două „ferestre”, pe două dintre laturi, una dintre ele era mai jos decât trotuarul, eu alergam de la un geam la altul pentru a o surprinde, cred că-și dădea seama că e admirată, se învârtea de zor, se rostogolea, mă privea prin sticlă puțin și-apoi fugea în partea cealaltă, unde mă aștepta. E drept că m-a obosit un pic =))

O noutate interesantă a fost și câinele de pradă cu coada neagră, mai mult veveriță decât dulău, foarte, foarte drăgăstoase animale, se iubeau, lingeau și puricau, masculul se împerechează cu mai multe femele :)), acestea asumându-și rolul de mame în adevăratul sens al cuvântului. Câinii ăștia sunt dăunători pentru agricultură, sunt ca niște șobolani, cârtițe, sapă galerii în pâmănt și distrug recoltele. Am citit despre ei că au fost folosiți în laborator pentru testarea calculilor biliari.

La maimuțe, în clădirea lor, n-am rezistat, mirosea îngrozitor. Papagalii erau tare gălăgioși, aveau un penaj superb, porcul spinos era tare haios și lucios.

În Szeged Zoo am văzut tapirul pentru prima dată-n viață, ibisul portocaliu se numește „cel roșu” și e originar din Caraibe, în acel loc am admirat îndelung și îndeaproape o maimuță păianjen și una veveriță, am văzut furnicarul gigant- în premieră pentru mine, la fel și în cazul papagalului-zambilă <:-P

Eu v-am prezentat doar câteva dintre necuvântătoare, ceea ce mi s-a părut mai haios, inedit sau interesant.

Când mă gândesc la biata noastră grădină zoo din Băneasa mă apucă nervii din nou, parcă văd și acum blocurile ridicate lângă gardul grădinii, în mijlocul pădurii, foamea asta românească de bani mă irită maxim >:(

Printre copacii adormiți, printre raze de soare strecurate pe potecile zoologice, în lipsă de omăt ne-am lăsat îmbrobodiți de liniștea pădurii, departe de lumea oamenilor, a clădirilor - vezi impresii-a beculețelor - vezi impresii, am redescoperit plăcerea unei acțiuni copilărești, ceea ce vă recomand și vouă. E tare odihnitor să redevii din când în când copil...

Vacanțe vesele vă doresc!

---

VIZUALIZĂRI: 5357 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI