Baile Herculane

TIPĂREȘTE

Sa continuam serialul “Lunga vara fierbinte”, cu un sejur de 5 zile la Baile Herculane.

Hotelul Sara's Sons

Ne-am cazat la un complex balneo-hotelier pe care-l mai vizitasem in trecut si care intotdeauna mi s-a parut a fi cel mai simpatic: “Sara’s Sons”. Un loc in care gasesti cazare si mai ieftina (la hostel) si mai scumpa (la hotel) si din perimetrul caruia, nu prea mai are rost sa pleci, pentru ca aici vei avea tot ceea ce-ti doresti pentru un concediu reusit, si anume: cazarea, restaurantul (sau terasa) si bazinele cu apa termal-sulfuroasa, pentru agrement sau tratament.

Hotelul “Sara’ Sons” e nou si modern, (vezi foto), o camera dubla ne-a costat 340 lei/noapte, intrarea se face pe-o strada in panta, singura problema a fost cea cu locurile de parcare, insuficiente in luna august. De pe balcon, de unde admiram in fiecare dimineata culmile Domogledului, doar nitel mai inalte decat giganticele hoteluri din jurul nostru, asteptam cu nerabdare, sa rasara soarele dintre brazi si stanci, pentru a sorbi de pe balconul hotelului cafeaua de dimineata, dar, nu oricum, ci in bataia primelor raze ultraviolete care-si incepeau deja sarcina de-a ne acoperi cu bronz. Operatiune ce-o continuam aproape toata ziua, coborand cateva etaje si asezandu-ne langa piscina termala. Aici, clientii hotelului, aveau acces direct din hotel, strabatand restaurantul si terasa. Acolo, in jurul bazinului, fiecare putea sa-si intinda “cearceaful” direct pe jos, pe ciment daca nu dorea cumva sa inchirieze cu 20 lei/zi, un sezlong comod si o umbrela.

Complexul balnear dispune de o baza de tratament si 3 bazine cu apa termominerala: doua dintre ele sunt semiolimpice (12/25 m), cu o adancime care variaza intre 1,10 m si 2,40 m, plus o piscina pentru copii. Accesul la piscine este gratuit pentru cei cazati in hotel sau hostel.

Plusuri si minusuri

Statiunea are si plusuri si minusuri, dar, odata ajuns la Baile Herculane, nimeni nu te obliga sa faci decat ceea ce-ti convine.

Printre minusurile (care ar trebui evitate, pe cat posibil) ar fi: imaginile deplorabile ale cladirilor istorice in paragina (care insa, in acest an, au fost acoperite cu copertine si repartizate, fiecare, cate unui minister pentru restaurare), plimbarea de dupa masa spre seara, cand clientii statiunii si-au terminat tratamentele si “ies din casa”, moment in care “suvoaie”, ba nu, “fluvii umane” inunda, intr-un un permanent “du-te vino”, ingusta cale ce leaga centrul nou de centrul vechi sau centrul nou de Hotelul Roman. Mai e de evitat si galagia care apare seara dupa ora 20, cand doua “terase de vara” din centrul nou, ce se privesc fata-n fata, incep un concurs numit “Cine da muzica mai tare”, concurs care insa, din respect pentru clientii statiunii, nu dureaza toata noaptea. Statiunea, inconjurata din mai toate partile de culmi muntoase, e asemenea unei caldari, astfel incat, sunetul nu se disipeaza ci el persita puternic pe “fundul caldarii” si se-aude peste tot. Si-ar mai fi o problema. In zona centrala n-am intalnit decat un singur “mini-market” (mai bine zis un “micro-market”), cu o singura casierie, in care, daca vrei sa intri, stai mai intai la coada, in strada.

Plusurile statiunii depasesc insa cu mult minusurile: istoria ne-o dovedeste. “Baile lui Hercules”, cea mai veche statiune balneara din tara noastra, ale carei fundatii au fost puse in anul 102 e. n. de catre Traian, dupa primul razboi daco-roman, erau vestite in intreaga Europa. Apogeul statiunii este atins in perioada Imperiului austriac. In anul 1736, guvernatorul Banatului de la curtea lui Carol al VI-lea, renoveaza “Termele lui Hercules”. In acea vreme, prin Europa se zvonea ca izvorul termal cu cel mai mare debit din lume, ar fi izvorul Hercules, care apare din adancuri, undeva pe sub actualul Hotel Roman. Stațiunea a fost vizitata de-a lungul secolelor trecute, de imparatii Iosif al II-lea, Francisc I si de catre imparatul Franz Iosef, care considera Baile Herculane, in anul 1852, ca fiind „cea mai frumoasa statiune de pe continent”.

Sa fi fost Herculanele nostru, un “number one” balneo-turistic? Trist e doar faptul ca cea mai veche si publicitata statiune termala a continentului nostru, a ajuns o semi-ruina. Dar chiar daca imparatii au disparut demult si doar apele termale au mai ramas, vechile bai ale lui Hercules, chiar si asa in agonie, parca mai pastreaza inca ceva din aerul maretiei si falei milenarelor terme. Si-apoi, indiferent de adevar, fie vorba-ntre noi, eu cred ca nu e prea bine, nici macar azi, sa contrazici un imparat.

Aerul statiunii Baile Herculane, poseda cea mai mare incarcatura de aeroioni negativi din tara, fapt benefic pentru sanatate, indeosebi in terapia anti-stres. Pana sa nu apara moda atragerii clientilor spre terasele de vara, pe timp de seara, prin forta decibelilor, Baile Herculane, era singura statiune din tara “non-montana” (altitudine 168 m), in care aveai un somn linistit si profund, fara a folosi nici o pastila.

Excursii optionale

Dupa o vreme, cand ai vazut cam tot ceea ce e interesant in “ograda ta”, ai tendinta de a revedea anumite locuri din tara care ti-au incantat ochii si inima. Vrei doar sa treci pe-acolo si sa le dai binete sau sa le intrebi de sanatate. De la Baile Herculane se organizeaza excursii la Cascada Bigar, la Orsova si Portile de Fier sau chiar intr-un orasel din Serbia.

Noi ne-am dus intr-o singura excursie “auto-optionala”, la cascada Bigar si prin valea Nerei, la lacul Ochiul Beiului si la Cascada Beusnita. Si la “Tunele”.

Daca doriti sa parcurgeti traseul “Baile Herculane-Cascada Bigar-Podul Bei-Pastravarie (loc de popas) -Lacul Ochiul Beiului-Cascada Beusnita-Tunele si retur”, va asteapta un circuit de 200 Km pe sosea si de 3-4 ore prin rezervatie, dar care se poate parcurge intr-o singura zi. Din pacate, cu cat te apropii de “Podul Bei”, (locul de pornire spre Tunele, spre Pastravarie, spre lacul Ochiul Beiului si spre Cascada Beusnita), asfaltul e din ce in ce mai peticit si mult mai deteriorat decat in anii trecuti, indiferent daca ajungi aici, la pod, dinspre nord sau dinspre sud.

Dar odata ajuns in rezervatia “Nera-Beusnita”, valea Nerei si cascadele sale, iti vor rasplati efortul, lacul Ochiul Beiului te va fascina prin albastrul sau unic iar Cascada Beusnita, la fel, atunci cand e acoperita de ape, te va lasa mut de uimirea iar cand nu e acoperita, te va introduce intr-o alta lume, ascunsa, cea a grotelor sale umede, verzi si misterioase. Tunelele insa, anul acesta, m-au dezamagit. La intrarea spre tunele, un anunt “Atentie vipere!”, te determina parca sa te-ntorci. Dar nu viperele erau problema ci cararile de legatura, acele lungi balcoane suspendate sapate in calcar si care uneau tunelele intre ele. Nu mai sunt! Au disparut, s-au prabusit inspre vale, spre apa Nerei. Vegetatia a invadat totul, nici apa Nerei nu se mai vede de langa tunele. E si periculos sa mai incerci s-ajungi la ele. Asadar, din pacate, obiectivul turistic “La Tunele”, va trebui sa-l stergeti de pe lista. Cascada Bigar insa, e parca din ce in ce mai frumoasa, poate pentru c-a fost atat de mult laudata prin Europa. Un punct de observatie a aparut langa ea.

Home again

La intoarcere spre casa, am intrat pentru o clipa in Cheile Oltetului si-n pestera Polovragi, salasul zeului suprem al tuturor dacilor, Zamolxes. Numele pesterii se pare ca provine de la o planta medicinala (polovraga), mult folosita pe-aici de catre localnici. Pestera e mare, intunecoasa si umeda, din tavanul ei, apa picura mereu. Pestera “plange” fara incetare. Umiditatea in interior e ca cea dintr-o sauna, (90%) dar semnificatia intunecimii si a lacrimilor e alta. E-o pestera in care, zic oamenii locului, inca mai curg lacrimile dacilor cuceriti de catre romani.

@Web, te rog videoclipul, mersi!

https://www.youtube.com/watch?v=wt7d3CpKaOY

---

VIZUALIZĂRI: 3481 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI