Pârtiile de pe Domeniul schiabil Ghețarul Hintertux, Zillertal, Tirol est, Austria

TIPĂREȘTE

Acum mi s-au îndeplinit simultan două dorințe foarte vechi: să văd Alpii și să schiez pe pârtiile din străinătate, care mi-au fost lăudate mereu... tânjeam ca un copil mic după acele pârtii descrise de alții ca fiind perfecte.

Visam să ajung acolo, în Austria la schi... săptămâna trecută, eram acolo, dar parcă eram într-un basm minunat, visam cu ochii larg deschiși și o fericire imposibil de descris în cuvinte, mă copleșea. Nu știu dacă voi mai ajunge vreo dată acolo, dar sunt mulțumită și recunoscătoare pentru alte vise împlinite.

O trupă de șase persoane, ne-am urcat în microbuzul de 8 locuri, am călătorit dintr-una, de la Tg Mureș: aproximativ 15 ore, am împărțit cheltuielile și evenimentele timp de 6 zile, dintre care 4 zile au fost alocate exclusiv schiatului, de dimineața până la încheierea programului pe pârtie.

Programul instalatiior de schi este intre orele 8:15 - 16:30. Există 21 de instalații de ski și funcționau toate.

Pe ghețar de schiază 365 de zile pe an, indiferent de temperatură. Există doi ghețari în lume pe care se poate schia tot anul, acesta este unul dintre ei, iar celălalt este în Elveția.

Lungimea pârtiilor amenajate este de 58km.

Tarife

Pentru o zi abonamentul costa 55,5 euro. Noi am optat pentru abonament pentru 4 zile si am facut o economie de 30 euro.

Preturile le puteti vedea aici ro.bergfex.com/hintertux/preise

Noi am hotărât toți să ne facem abonament pe patru zile, pe program întreg. Prețul plătit a fost de 191 euro plus doi euro garanția cartelei. Garanția am recuperat-o la plecare după predarea cartelei.

Cele patru zile de schiat au fost de miercuri-sâmbătă. Și acolo în timpul săptămânii pârtiile sunt mai goale, vineri erau mai mulți oameni pe pârtie, iar sâmbăta au fost foarte mulți schiori, era un concurs în derulare, cu pârtii alocate acestuia, pe care trebuia să le evităm.

Caliatea pârtiilor este foarte bună, ratracurile lucrează mereu la nivelerea acestora, merg tunurile de zăpadă. În schimb, sâmbăta, când a fost aglomerație, au început să apară grămezi de zăpadă, denivelări, dâlme, nu știu exact cum să le numesc, iar pe lângă ele era gheață. În ziua de sâmbătă am schiat cel mai puțin, nu voiam să risc căzături și fracturi. Se cădea la greu, am văzut de două ori intervenția elicoperului pentru acccidente, m-am speriat. Astfel eu după amiaza m-am plimbat ca să admir peisajul, uimitor de frumos de la înălțimea de 3250metri, din punctul amenajat în acest sens, Foto point, cu vedere 360 grade.

Cînd am plecat de acasă, prognoza ne arăta precipitații, nori, fară soare.

În prima zi era ceață densă și nu era vizibilitate mai sus de 2100metri, unde era prima stație de telegondolă. Picura mărunt și des la baza pârtiei, locul de unde am cumpărat abonamentul. La casierie, este un monitor pe care rulează permanent imaginile preluate din stațiile telegondolelor de la 2100m, 2660m, 3250m. Acolo ești informat despre starea pârtiilor, temperaturi, presupun, ca să știi înainte să cumperi biletul, dacă poți schia la anumite altitudini.

Pârtiile care pornesc de la prima stație de gondolă 2100metri

Deci în prima zi am urcat doar până la prima stație cu telegondola 2100m. De acolo, cu un telescaun am ajuns la altitudinea de 2460metri. Era ceață și acolo, dar vântul o mai risipea, se putea schia. De câteva ori, chiar în vârful pârtiei am prins ceață densă, nu vedeam nimic și am așteptat câteva minute până s-a mai disipat.

Am hotărât să ne facem încălzirea pe o pârtie albastră.

Pârtia albastră, nr.17, pe care am coborât în prima zi și doar atunci, este lungă, are un perete abrupt, mai greu decât pe pârtiile roșii.

O altă variantă tot pe această porțiune de jos a domeniului schiabil, este pârtia nr.1, pârtie roșie, care mie mi s-a părut mai ușoară decât cea albastră. Este considerată periculoasă pentru că trece pe lângă o prăpastie mare.

De pe pârtia nr.17, se face o variantă la stânga, cam la jumătatea acesteia, intrându-se pe pârtia nr.1. Aceasta trece pe o porțiune îngustă pe marginea prăpastiei, fără parapeți de protecție. Cu toate că mi-a plăcut, nu am mai coborât altă dată pe acesta pentru că zăpada în partea de final nu era bună, era plină de apă, pentru că ploua la bază.

Din această primă stație de mai poate merge pe pârtia albastră nr.15, care este o pârtie lungă și ușoară, pe care se urcă cu teleschi. Aici monitorii predau lecții de schi.

Eu nu am vrut să merg cu teleschiul și să mă dau pe pârtia de începători, dar în ultima zi când pârtiile nu erau ok pentru mine, am coborît de câteva ori pe aceasta.

La acest nivel se află primul restaurant de pe pârtie, este cu servire asistată combinată cu autoservire și cu Apres Ski.

La al doilea nivel, pârtiile care pornesc de la stația de telegondolă de la 2660metri.

A doua zi ceața s-a mai ridicat iar noi am mai urcat un nivel pe pârtie, până la altitudinea de 2660 metri.

În ziua a doua am schiat între stațiile de gondolă de la 2100m și 2660m adică pe jumătatea domeniului. După-amiaza am urcat până la 3200m, lângă vârful Groser Kaserer 3268m, pe parte dreaptă a masivului.

Pentru mine a fost cea mai bună zi de schi, pârtiile erau în stare foarte bună, cu puțini schiori, soarele străucea și punea în valoare peisajul cu piscurile muntoase al Alpilor. A fost ziua în care nu-mi mai încăpeam în piele de bucurie. Starea de beatitudine mă copleșea. Mi-am împlinit visele, să văd Alpii și să schiez pe pârtii bune. După acestă zi puteam să plec acasă muțumită și împlinită sufletește.

În prima zi am fost atât de supărată și gânduri negative îmi inundau perspectiva împlinirii viselor mele - se anunța vreme rea, fără soare, ceea ce însemna ca eu să nu văd frumusețea Alpilor și poate din cauza ceții să nici nu pot schia.

Aici, la stația de telegondolă 2660m, se află al doilea restaurant de pe pârtie, Tuxer Fernerhaus, în jurul căruia este amenajat la înălțime un coridor suspendat care îți oferă o panoramă de 360grade View point. Este superb, fără cuvinte!

De aici am coborât pe pârtia roșie nr.2, pe care am combinat-o pe la jumătate cu varianta pârtiei nr. 2a, mai usoara, care ducea la un telescaun cu care ajungeam iar la telegondola de la 2100m. E foarte frumos traseul.

După amiaza am urcat iar cu Telegondola de la 2100m la 2660m iar de acolo am vrut să ajung mai sus, pe pârtiile albastre, lungi și ușoare pe care le-am văzut pe hartă. Este vorba de părtiile nr.9 și 9a, situate langa Vf. Grosser Kaserer 3268m.

De la stația de telegondolă de la 2660m, ca să ajung la pârtia albastră nr. 9, am luat telecabina iar când am coborât am văzut că ma aflu pe o pantă abruptă pârtia nr.8 și nu aveam nici cea mai mică idee cum să ajung în partea cu pârtia nr. 9. Am avut noroc cu un cuplu de oameni mai învârstă pe care i-am întrebat și după ce mi-au explicat că trebuie să urc și mai sus și să cobor pe o altă pârtie, au venit cu mine să îmi arate pe unde să merg. Au fost foarte amabili, au avut răbdare cu mine, m-au ajutat, așteptat, explicat, fotografiat. Am avut mare noroc cu dânșii. Traseul este unul difcil, se coboară la un telescaun, se urcă în vârful unei pârtii roșii nr. 5 și de acolo se ajunge la telescaunul pârtiei albastre nr. 9. Coborârea pe pârtia roșie nr.5, destul de abruptă, m-a solicitat destul de mult, dar altă variantă de a ajunge la pârtia ușoară nu era. Am parcurs-o de două ori.

Pârtia albastră nr.9 este lungă, are zăpadă bună, este în umbră, este curent mare și este mai frig. Acesta coboară de la altitudinea de 3200m.

Între p

Între partiile albastre nr. 9 si nr 9a este îngrădită o partie amenajată cu trambuline, cu denumirea de Betterpark

Pentru că era târziu și trebuia să ajung la telegondola de la 2100m până la ora 16, am urcat doar de două ori pe pârtia nr. 9.

De aici coborârea a fost foarte lungă, am combinat pârtiile nr. 9,3, 2,2a, am coborât de la 3200m -2100m.

Pârtia roșie nr.3 este foarte faină, lată, nu este abruptă, ușoară zic eu.

În a treia zi eu am fost ghidul trupei, le-am arătat pe unde am mers cu o zi înainte și am refăcut același traseu.

A patra zi am coborât pe pârtia albastră nr. 9a, care este mai abruptă decât pârtia nr. 9, am continuat cu pârtia nr. 3 care m-a condus la stația de telegondolă de la altitudinea de 2660, unde am mâncat la prânz.

Apoi am hotărât să urc din acest punct, cu telecabina la vârful Gefrorene Wand 3250m, la Fotopoint, pe Panoramaterrasse.

Acesta se află vis-a-vis de Vf. Grosser Kaserer 3268m.

Peisajul este fantastic. Nu am ami văzut așa ceva, 360 grade numai piscuri albe înălțându-se către cer. Mi-am umplut iar sufletul de bucurie, am savurat frumsețea Alpilor. Aici pe terasă sunt amenajate bănci și două aparate prin care privești vârfurile muntoase și apare scrisă denumirea acestora, înălțimea și imaginea lor mărită.

Am stat aici cam o oră, deși erau minus 14 grade Celsius și curent mare dar ceea ce vedeam trebuia să mi se fixeze bine în memorie iar sufletul să mi se bucure cât mai mult.

Cam asta a fost experiența mea în Alpi.

Recomandarea

Eu personal am trăit o fericire indescriptibilă, am schiat și am admirat munții deopotrivă. Nu m-am dus ca să fac sute de km de coborâri, am fost ca să mă bucur de tot ce este acolo. Chiar la plecare am intrat într-un Apres Ski unde am stat doar 10 minute, ca să văd de ce cântă toată lumea. Să știți că după ce am ieșit de acolo am avut o stare de bucurie, am cântat cu toată lumea, am dansat și am regretat că nu am intrat 10 minute în fiecare zi. DJ foarte bun, animație, interacțiune cu publicul, mult fum, se fuma înăuntru, muzică veche bună, deci intrați în Apres Ski.

---

VIZUALIZĂRI: 953 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI