Mănăstirea Bacikovo - lăcaș cu origini georgiene

TIPĂREȘTE

Prima zi a circuitului "Plovdiv și Munții Rodopi" din această vară a fost dedicată culturii Munților Rodopi. Până a ajunge la Plovdiv și la Hotel Leipzig care urma să ne găzduiască la Kilometrul 0 al orașului Plovdiv - Capitală culturală a Uniunii Europene în 2019, am vizitat două dintre cele mai interesante și mai bine păstrate situri medievale din Munții Rodopi: Mănăstirea Bacikovo și Fortăreața Asăneștilor.

Atât de numeroase sunt mănăstirile, capelele și bisericile în zona din jurul orașului Asenovgrad încât, în epoca medievală, și-a atras numele de Micul Ierusalim. În spatele Fortăreței Asăneștilor, spectaculoasele chei Cepelarska constituie intrarea în valea șerpuită, modelată de râul Cepelarska. Pe aici, în sec. II, romanii au construit un drum care făcea legătura între Trimontsium (orașul Plovdiv de astăzi) și Marea Egee. Micul sat Bacikovo este la fel de vechi ca și drumul. Lângă acest sătuc, la 1,5 km, în 1083, un important om de stat și comandant militar în serviciul bizantin, Grigori Bakuriani de origine georgiană, împreună cu fratele său Abasii, a fondat o mănăstire. În ceea ce privește mărimea și importanța sa, Mănăstirea Bacikovo de astăzi este întrecută doar de Mănăstirea Rila. Aflată pe Lista Patrimoniului mondial UNESCO, incluzând mai multe clădiri istorice bine păstrate, provenind din perioade diferite, Mănăstirea Bacikovo este o combinație unică a culturilor bizantină, georgiană și bulgară unite prin credința comună.

Mănăstirea Bacicovo se află la numai 10 km de Asenovgrad, pe drumul care duce spre Smolyan. Este înconjurată de înălțimile împădurite ale Munților Rodopi care conferă așezământului un plus de atractivitate. Înainte de a intra pe prima poartă a sfântului lăcaș veți observa că parcarea este foarte mare, că acolo sunt câteva localuri cu terase, multe mici magazine și tarabe care oferă o sumedenie de lucruri - plante uscate, gemuri și dulcețuri din fructe de pădure, miere, iaurt și brânză de oaie sau de bivoliță, țesături și împletituri din lână, ceramică, etc… De altfel, pentru a intra în incinta sfântului lăcaș, înaintând pe aleea mărginită de aceste tarabe, nu ai cum să nu le observi bogata ofertă.

Contra unei taxe de 2 leva, autoturismele pot trece dincolo de prima poartă parcându-se sub zidurile de incintă.

De îndată ce treci pe sub gangul boltit și ajungi în curte, privirile îți sunt atrase de Matasequoia Glyptostroboides un arbore uriaș care își întinde umbra până pe zidurile bisericii. Pe trunchiul său viguros, susținut de o împletire curioasă de rădăcini, se află o notă informativă privind specimenul arboricol. Adus din Georgia și plantat acum două secole, Matasequoia Glyptostroboides poate atinge înălțimea de 60 m.

La intrare, fixat pe zid, se află un panou care prezintă foarte succinct - în bulgară, rusă, franceză, germană și engleză - câteva date despre sfântul lăcaș. În plus, prezintă schematic amplasamentul celor mai importante construcții din complexul monahal Bacikovo. Merită să-i dați atenție mai înainte de a vă începe vizita.

Biserica Fecioarei Maria

Biserica Fecioarei Maria, datând din 1604, este păstrătoarea unei valoroase icoane a Fecioarei Maria Eleusa adusă din Georgia în 1310. Se spune că icoana este făcătoare de minuni, de aceea atrage mulți credincioși în pelerinaj.

Construită pe locul celei mai vechi biserici a mănăstirii, distrusă de turci, Biserica Fecioarei Maria a supraviețuit până în zilele noastre în structura sa inițială. Este o biserică cruciformă, cu trei abside pentagonale, cu o cruce aurită (cu inscripție georgiană) înălțată deasupra cupolei. Pronaosul pictat în 1643 prezintă chipurile fondatorilor, iar naosul - pictat mult mai târziu, în 1850 - a fost decorat de Ioan Mosch (meșterul Mosko). Cele două icoane mari ale iconostasului (Fecioara Maria și Iisus Hristos), ca și lucrările în lemn - iconostasul, tronul episcopal, stranele - datează din sec. XVIII.

Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil

O altă biserică medievală a mănăstirii este Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, lăcaș care datează probabil din sec. XII. Se află lângă biserica principală a mănăstirii. Pronaosul boltit, pictat de Zahari Zograf în 1841 și interiorul bisericii pictat de Ioan Mosch (meșterul Mosko) în 1846 păstrează valoroase lucrări de artă religioasă.

Biserica Sf. Nicolae

Cea mai nouă biserică a complexului mănăstiresc, Biserica Sf. Nicolae, a fost construită în perioada 1834-1837 într-un stil simplu, iar mai târziu - în 1850 - a fost generos decorată de Zahari Zograf. Frescele acestei biserici sunt considerate unele dintre cele mai interesante opere de artă ale Renașterii Naționale Bulgare. Biserica merită vizitată cel puțin pentru picturile bine conservate ale renumitului artist, între care se remarcă și un autoportret.

Trapeza sau refectoriul

Fără îndoială, atracția principală a complexului monahal Bacikovo este refectoriul (trapeza sau sala de mese) care se întinde de-a lungul a două laturi ale curții și are pereții acoperiți cu fresce care prezintă istoria lăcașului. Majoritatea picturilor au fost executate în sec. XIX de o echipă de artiști condusă de Zahari Zograf, cel mai mare pictor religios al Renașterii Naționale Bulgare. În interior sunt valoroase picturi datând din 1622-1643, cu autor necunoscut, înfățișând pe Iisus Hristos, Maica Domnului și Sf. Ioan Botezătorul.

Pictura murală numită și "Panorama", oferă informații bogate privind ansamblul arhitectural al mănăstirii. Sunt ilustrate importante personalități ale vremii, fondatori, dar și împrejurimile așezământului (o biserică din Asenovgrad, Cetatea Asăneștilor, capelele din apropiere) sau detalii din incintă (fântâna din curtea nordică și clopotnița Bisericii Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil). De asemenea, observăm detalii vestimentare de epocă (îmbrăcămintea aristocrației, precum și îmbrăcămintea de sărbătoare a femeilor din Rodopi, reprezentate în grupul de credincioși participanți la Procesiunea Sfintei Icoane).

Osuarul

În afara zidurilor mănăstirii, la aprox. 300 m distanță se află Osuarul, o biserică datând din sec. XI. Se spune că este singura construcție care a supraviețuit din structura originală a complexului mănăstiresc. Am fost acolo, drumul de la mănăstire (de fapt o alee pietruită, prin pădure) fiind foarte frumos, dar pentru că porțile erau încuiate, nu am pătruns în interior și nu am văzut portretele destul de bine păstrate ale fondatorilor sfântului lăcaș și nici chipul țarului Ivan Alexandru cel sub patronajul căruia mănăstirea a prosperat în timpul celui de-al doilea țarat bulgar.

Dețin informații că Osuarul este o clădire cu două etaje, fiecare cu pronaos, naos și altar. Parterul este destinat unei cripte cu 14 nișe de înmormântare. În una dintre acestea odihnesc rămășițele pământești ale lui Abasii, co-fondator al mănăstirii, care însă nu a supraviețuit până la finalizarea construcțiilor. Fratele său, Grigori, primul fondator, care precizase de la început "… am dorit să construiesc o biserică foarte frumoasă … locuință pentru călugări și loc de înmormântare pentru oasele mele păcătoase", nu a avut parte de odihnă veșnică în lăcașul ctitorit de el. A fost ucis într-o bătălie la trei ani după ce mănăstirea și-a deschis porțile, iar trupul lui nu a mai fost găsit.

Dacă Osuarul ar fi fost deschis, dacă ar fi fost acolo cineva care să ne semnaleze particularitățile construcției și amestecul de tradiții georgiene și bizantine, am fi fost un pic mai câștigați.

Scurt istoric al Mănăstirii Bacikovo

Am menționat că Mănăstirea Bacikovo a fost fondată în anul 1083 de un important om de stat și comandant militar în serviciul bizantin, Grigori Bakuriani de origine georgiană, împreună cu fratele său Abasii. Numele inițial al mănăstirii a fost Petricionski (după zona în care a fost construită), abia în Evul Mediu căpătând numele Bacikovski, Bacikovo.

Mănăstirea era lăcaș de rugăciune pentru 50 de călugări, în acea vreme, doar două mănăstiri bizantine fiind mai mari. Primii călugări erau de origine georgiană la fel ca și fondatorii, nici un ucenic de origine greacă nu putea fi admis. Grigori a reușit să obțină un decret regal special care dădea mănăstirii o independență totală față de ierarhia ortodoxă a timpului, obținând totodată și scutiri de la plata impozitelor. A împroprietărit lăcașul și l-a înzestrat cu cărți liturgice, cu icoane și cu veșminte preoțești.

Mănăstirea Bacikovo a reușit să-și păstreze independența până în 1363, fiind sprijinită pe rând de toți regii bulgari. În prima jumătate a sec. XIV, regele Ivan Alexandru a făcut importante danii fiind recunoscut ulterior drept ctitor. Acesta este motivul pentru care chipul lui Ivan Alexandru se află în osuarul mănăstirii alături de primii fondatori - Grigori și Abasii.

La Mănăstirea Bacikovo a funcționat o școală pentru ucenicii din mănăstire cărora, în afară de religie, li se preda matematică, istorie și muzică. De asemenea, la Mănăstirea Bacikovo s-au tradus texte religioase în limba georgiană și s-au scris eseuri împotriva ereziei.

După cucerirea Balcanilor de către otomani, în 1393, viața la mănăstire s-a schimbat. Au fost introduse taxe și s-au pierdut multe privilegii. Capitala de atunci a Bulgariei - Târnovo - fiind sub stăpânire otomană, patriarhul celui de-al doilea țarat bulgar - Eftimie - a fost exilat la Mănăstirea Bacikovo unde, împreună cu discipolii săi și-a continuat activitatea religioasă și culturală.

De menționat că în biserica Mănăstirii Bacikovo, în morminte simple, odihnesc Ștefan - Exarh al Bulgariei (1878-1957) și Kiril - Patriarhul Bulgariei (1901-1971).

Dacă aveți mai mult timp la dispoziție, merită să vizitați și muzeul mănăstirii. Veți vedea acolo o bogată colecție de lespezi inscripționate, icoane valoroase, vechi cărți de cult, precum și o cruce cu miniaturi sculptate în lemn.

---

VIZUALIZĂRI: 1089 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI