Vacanță pe Lacul Maggiore – ce am făcut/văzut în jurul lacului

TIPĂREȘTE

Plecând din zona Stresa – Lesa, poate cea mai frumoasă zonă a lacului Maggiore, până spre coada lacului, spre stațiunile: Arona, Dormelletto, Castelletto, dar și mai sus, spre stațiunile dinspre granița cu Elveția: Baveno, Verbania, Cannero sau Connobio, iată ce am făcut noi în vacanța pe malul lacului Maggiore, oarecum într-o ordine cronologică.

Intrarea la obiective nu mi s-a părut exagerată în această zonă. În cele 6 zile ale vacanței am plătit 260 EUR pentru intrări sau excursii, 2 persoane. Repet încă o dată, că toate obiectivele pe care le-am ales au fost într-o direcție sau alta față de cazarea noastră, dar nu am depășit o rază de 50 de km pentru excursiile zilnice. Și dacă alegeți lacul Maggiore pentru vacanță, vă spun și eu același lucru pe care ni l-a spus prietenul care trăiește în Italia de 30 de ani, când i-am cerut niște sfaturi. “N-aveți nevoie de sfaturi pentru vacanță în Italia, mergeți acolo chiar și fără teme făcute. La fața locului veți vedea că nu există km în care să nu dați de ceva” și a avut mare dreptate.

Cum am spus și în articolul introductiv, pe partea estică a lacului nu sunt prea multe obiective, mai mult natură și peisaje. Am stabilit totuși două locuri la care voiam musai să ajungem: Rocca Borromeo, cu acces de la Castelletto, aproape de coada lacului de jos și la 11-12 km de ea, Mănăstirea Santa Caterina del Sasso, din localitatea cu același nume.

Rocca di Angera sau Rocca Borromeo, castelul care stă pe un pinten al unei stânci și domină tot sudul lacului Maggiore, este o fortăreață medievală păstrată aproape intactă. A fost construită strategic pentru a supraveghea circulația dar și comerțul de pe lac. Proprietatea din sec 13 a fost cumpărată două secole mai târziu de familia Borromeo, una dintre cele mai importante familii nobile pentru istoria Italiei, cu care aveam să ne întâlnim pe la mai toate obiectivele din jurul lacului. Toate palatele pe care le-am vizitat, toate vilele…. erau ale unui Borromeo. Această familie a tot extins și a refăcut castelul ajungând la 5 clădiri care formează o curte interioară, de unde începe vizita.

Rocca Borromeo se află în Castelletto, intrarea a fost 10 EUR de persoană și poți ajunge până în vârful colinei pe care se află cu mașina. Din șoseaua principală am făcut la stânga la un moment dat (sunt suficiente indicatoare) și la 2-300 de m amatorii de drumeție pot lăsa mașina ca să ajungă la fortăreață pe jos. Ar fi puțin peste 1 km până sus dar drumul este frumos, pe o șosea care șerpuiește printr-o pădurice. Este și un pic de pantă dar nu cine știe ce și cel mai important lucru este că ai posibilitatea să faci poze frumoase cu fortăreața la exterior. Eu m-am dus cu mașina dar m-am întors pe jos.

Astăzi în fortăreața medievală sunt diverse expoziții și un Muzeu de păpuși și jucării cu peste 1000 de piese, fondat de o descendentă de Borromeo în zilele noastre (1988). Ne-a plăcut mult să ne plimbăm prin camerele cu păpuși, jucării, jocuri și cărți de copii, fabricate cu 3 secole în urmă și am văzut exponate nemaipomenit de frumoase, semn că măcar o parte din copiii vremii au fost fericiți. Ca de altfel în toate vremurile.

În afară de expoziția de păpuși care ocupă multe camere am văzut sala justiției cu o frescă făcută după una din bătăliile importante, sala de ceremonii, biserica veche, am urcat pe niște scări din ce în ce mai înguste și în Turnul Castellana pentru o vedere panoramică asupra zonei, iar la ieșire ne-am plimbat prin grădinile medievale unde am găsit o încrengătură de plante medicinale, plante ornamentale și tot felul de arbuști. Grădină tip englezească, foarte frumoasă.

La intrare este o zonă de view asupra lacului și a localităților de pe maluri și cafeteria la care ne-am oprit la plecare pentru o cafea și un dulce.

Santa Caterina del Sasso este localitatea de pe partea estică a lacului, unde se află o mănăstire romano-catolică care poartă același nume, construită în stâncă, care se vede foarte frumos de pe lac și de pe malul vestic al lacului, inclusiv de la Lesa, unde stăteam. Între cele trei corpuri de clădiri zidite în stâncă, coloane și arcade, sunt capele construite tot în stâncă și multă verdeață. De la Rocca Borromeo am mers cu mașina 10-11 km mai departe, pe partea estică a lacului, până în localitatea del Sasso, regiunea Lombardia, dar la mănăstire poți ajunge și cu vaporul de la Stresa până în portul St. Caterina, care circulă la fiecare 35 de minute.

Intrarea a fost 5 EUR de persoană și pentru că mănăstirea se află mai jos, în stâncă, există posibilitatea să mergi pe jos, pe scări, coborând (sau urcând) 240 de trepte, pe un drum ușor și frumos, cu vederi spre lac, sau cu liftul 1 EUR/sens. Jetoanele se iau de la un automat de la intrare/ieșire (există și sus și jos câte o mașină pentru jetoane).

Biserica este foarte frumoasă și încă funcțională. Pe peretele din stânga este Drumul Crucii cu cele 14 stații, pe ceramică pictată, în spate sunt picturi originale din sec 14, iar picturile din zona de mijloc au fost refăcute în sec 16. În dreapta-spate se află corpul (mumia) celui care a ctitorit lăcașul.

De la parcare până la mănăstire poți face un circuit, te duci pe-o parte și te întorci pe alta, pe alei asfaltate, multă verdeață, trecând pe lângă locuri de picnic și un loc de joacă pentru copii. Ne-ar fi plăcut să stăm mai mult în acest loc dar aceea a fost singura zi în care a plouat în prima parte a zilei și asta s-a întâmplat exact în timpul vizitei noastre la Santa Caterina.

La întoarcere spre casă am făcut un stop la un magazin cu produse eco, tradiționale, de la ouă, păsări, cărnăraie și specialități de toate felurile, vin… de unde prietenii noștri și-au cumpărat și pentru acasă prosciutto de Parma, mult mai ieftin decât în România. Oricum un magazin mult mai ieftin chiar și decât cele de la fața locului, de prin stațiuni. Aici Crudo di Parma era 11,90 EUR/kg, iar la supermarket-uri am văzut doar la 25 EUR/kg. Dacă sunteți amatori și treceți prin zonă nu aveți cum să ratați magazinul pentru că este chiar la șosea și are panouri de reclamă care sar în ochi. Ce nu mi-a plăcut a fost lipsa unui feliator, pentru că voiam să cumpărăm și noi pentru dimineți dar bucățile erau la aprox 1 kg. Cum pentru acasă nu am vrut și să mâncăm un kg era imposibil, nu ne-am mai încurcat. Pe partea estică a lacului sunt foarte multe indicatoare care te trimit către fabrici de câte ceva traditional.

Biletul combinat pentru excursii timp de 2 zile, pe care l-am achiziționat încă din prima zi și care a costat 64 de EUR de persoană, a însemnat în prima zi Maggiore Expres, adică tren (italian+elvețian), plus stop la Locarno în Elveția și de acolo să traversăm lacul cu vaporul, din punctul cel mai de nord până la coada lacului din sud, unde stăteam. Posibilitățile erau multiple cu biletul ăsta: poți să faci traseul tren+tren+vapor în orice ordine vrei. Să te duci cu trenul și să te întorci la fel, să te duci cu trenul si să te întorci cu vaporul sau să te duci cu vaporul să te întorci cu trenul… și tot așa, puteai să faci orice combinații dorești. Nouă ni s-a părut cea mai bună variantă să ne ducem cu trenul, să vizităm Locarno și să ne încheiem ziua cu o croazieră pe lac din capătul lui cel mai de nord până la coada lacului din sud. Ziua a doua a biletului aveam excursie de o zi pe cele 3 insule Borromeo.

Prima zi a biletului combinat a început dis-de-dimineață cu trenul personal ItaliaN, vai de mama lui, pe care l-am luat din Stresa și am mers până la Domodossola. Acolo am schimbat cu un tren elvețian, cu ecartament îngust, Vigezzina-Centovalli, care urma să ne ducă până la Locarno, dar aveți grijă că la Domodossola trebuie mișcat rapid. Trenurile sunt conectate dar ai doar câteva minute la dispoziție să cobori din trenul de Italia și să ajungi la subsol pentru cel de Locarno. Sunt indicatoare, trebuie doar să le urmărești și să știi că ești contratimp.

Cu trenul elvețian (și nu mai este cazul să spun cum arăta, altă viață), am mers foarte încet. Au fost vreo 7 stații și am făcut 2,20 ore până la Locarno, prin peisaje de vis. Am traversat râuri, viaducte, văi adânci, am admirat cascade, am avut priveliști montane magnifice, am trecut prin multe tuneluri și ne-au trecut când și când răcori pe șira spinării când ne uitam pe unde mergem și ce prăpăstii erau în dreapta noastră. Așa că cine are rău de înălțime să se mai gândească în legătură cu trenul ăsta, mie, însă, mi-a plăcut foarte, foarte mult călătoria. Trenul a fost de o linie și la dus, spre Locarno, stațiile și peisajul sunt pe partea dreaptă iar pe stânga mai mult stâncă, așa că dacă vă duceți cu trenul alegeți să stați pe partea dreaptă.

Inițial, am vrut să ajungem la Ascona pentru că citisem că are o promenadă mai frumoasă decât la Locarno, dar am ajuns repede la concluzia că nu merita să irosim puținul timp pe care îl aveam la dispoziție pe drumul dus-întors Locarno-Ascona.

Am avut 4 ore la dispoziție să ne plimbăm prin Locarno și mare grijă să nu pierdem singurul vapor pe zi care pleca din Locarno spre Italia și stațiunile noastre, cel de ora 16. Norocul a făcut ca toate să fie concentrate într-un spațiu mic dar chiar și așa a trebuit să alegem pentru că timpul nu ne permitea să vizităm prea mult. De la gară am ajuns foarte repede în port de unde urma să plecăm cu vaporul, iar vis-à-vis de port era o străduță pe care în câteva minute am ajuns la funicularul cu care am mers până sus, la Sanctuarul Madona del Sasso, principala atracție din Locarno. Dintre obiectivele principale am avut de ales între acest sanctuar și Castelul Visconti, care era în apropiere și am ales sanctuarul la indicația fetelor de la centrul infoturistic de la gară. Funicularul până la Madona del Sasso a costat 7,20 EUR de persoană dar dacă aveți timp se poate ajunge și pe jos, pe un drum frumos, în mare parte scări, în pantă ce-i drept.

Sanctuarul Madona del Sasso, aflat deasupra orașului Locarno, este un loc de pelerinaj iar interiorul bisericii din cadrul sanctuarului este foarte decorat și colorat. În dreapta bisericii este o platformă de view asupra lacului Maggiore și a stațiunilor de pe malurile elvețiene.

După ce am coborât de la Madona del Sasso am avut timp să trecem în revistă centrul istoric din Locarno, care începea aproape de zona portului și nu este mare deloc. A fost prima dată în viața mea de turist când am văzut un oraș vechi, mai mult modern. Am fi vrut să luăm un trenuleț turistic care pornea la fiecare 30 de minute chiar din fața portului (7 EUR) , dar ni s-a părut că distanțele sunt mici și putem ajunge cu piciorul. Așa a și fost.

Am trecut pe lângă Casinoul din Locarno și am ajuns până în Piața Mare (Piazza Grande) unde era un festival de film, am intrat în una din bisericile din orașul vechi, am mers pe străduțele în pantă, am admirat vitrine, am mâncat un sandvich, am băut o bere, am mâncat înghețată și am ajuns din nou în zona portului, în parcul în care era o piață tradițională. Am mai căscat puțin gura pe la standurile din piață și ne-am plimbat puțin pe promenadă, admirând Alpii și Lacul Maggiore până la ora la care ne-am îmbarcat în vaporul care urma să ne traverseze lacul.

Mai vreau să menționez că în Locarno am plătit orice cu EUR, înghețata, bere, cafea, funicular. Dacă am avut de primit rest, dacă era vorba de bancnote le-am primit tot în EUR, iar mărunțișul în franci. WC-ul din gară funcționa cu 1franc dar în port, la 2-3 minute de mers pe jos este WC gratuit. Înghețata 2 cupe a fost 3,5 EUR în port sau 4,5 prin oraș, o bere mare 8 EUR iar una mică 3.

La întoarcerea cu vaporul Verbania, timp de 3 ore ne-am bucurat de o călătorie extraordinară și niște peisaje de vis. până am ajuns din nou în punctul cel mai de sud, în capătul celălalt al lacului. Noi ne-am oprit la Stresa pentru că de acolo luasem trenul dimineață și acolo ne lăsasem mașina, în parcarea gratuită a gării. Prietenii noștri care stăteau undeva lângă Arona, mai la coada lacului, au fost mai ok cu portul din Arona. La finalul călătoriei ei au fost în avantaj pentru că în Arona portul și gara sunt una lângă alta dar la Stresa gara este undeva sus, mult în dreapta portului și a trebuit să facem puțină mișcare pe străduțe în pantă ca să ne luăm mașina. Și la Arona și la Stresa parcările publice de la gară sunt gratuite.

A doua zi a biletului combinat am avut o excursie de o zi la cele 3 insule de pe lacul Maggiore, cunoscute sub denumirea de Insulele Borromeo. Am mers din nou cei 6 km de la Lesa până la Stresa și am lăsat mașina în parcarea din port pentru 14 EUR/zi (sau 1,80/oră).

Pentru Insulele Borromeo este vapor din Stresa la fiecare jumătate de oră și alegi ordinea în care vrei să vizitezi cele 3 insule, în funcție de cât dorește fiecare să exploreze. Cea mai mare este Insula Madre, Insula Bella are cel mai mare Palat al lui Borromeo, iar Pescatori este plină de restaurante pescărești. Noi am ales în așa fel încât prânzul să ne apuce pe Pescatori și am început cu Insula Bella.

Isola Bella a fost prima pe care am ajuns. Aici am vizitat splendidul palat de vară și grădinile Borromeo. Borromeo vine de la numele unei familii nobiliare care a condus zona, după cum am spus. În 1670 un conte de Borromeo a decis să transforme stânca din mijlocul lacului într-un loc al plăcerilor (desfătării). A făcut palatul și grădinile, astfel că astăzi noi am admirat camere frumoase, opere de artă, tapiserii, statui, picturi, camerele reginei, tronul, dar și camera lui Napoleon, în care a dormit acesta și patul este chiar cel original. La etajul inferior sunt 6 grote artificiale, acoperite cu pietre, stucaturi și marmură, concepute special ca adăpost răcoros împotriva căldurilor de vară.

Grădina în stil Italian este faimoasă în toată lumea. Are 10 terase și o mulțime de statui, pomi și flori (trandafiri, rododendroni și multe camelii). Se ridică la o înălțime de 32 de metri și este absolut spectaculoasă.

Isola Superiore (Pescatori) sau Insula Pescarilor nu are nici villa și nici grădini. După cum îi spune și numele este un sat de pescari și este singura populată pe tot parcursul anului, chiar dacă sunt doar 50 de locuitori stabili. Este plină de restaurante pescărești și ni se spusese că acolo mergem doar să mâncăm, nu avem de văzut ceva. Dar rezervați-i și ei puțin timp, nu doar pentru masă, pentru că insula este interesantă și pentru o plimbare pe străduțele foarte înguste cu ieșire la mare, este și o bisericuță drăguță și peste tot sunt magazine cu suveniruri și tot felul de chestii, la care o să vreți să vă opriți. Nu mai spun de casele tipic pescărești la care noi ne-am oprit destul de des ca să le admirăm, chiar și o casă muzeu, în port, pe care ne-a părut rău că nu am mai avut timp să o vedem.

Cum am coborât de pe vapor ne-am făcut rezervare pentru o anumită oră la Tratoria Îmbarcadero, chiar în port și apoi ne-am plimbat pe insulă. Ne-am descălțat și am intrat cu picioarele în apă într-un golfuleț și ne-am plimbat pe străduțele înguste ale satului de pescari aprox o oră, prea puțin pentru mine.

Isola Madre este cea mai mare și cea mai importantă din Lacul Maggiore, din cauza aspectului exotic. Și-a schimbat aspectul de-a lungul timpului de mai multe ori. Inițial a fost o livadă de portocali, apoi de măslini, apoi de lămâi, iar acum este un parc englezesc botanic cu specii exotice din cele mai diverse latitudini ale lumii, cărora le e bine aici datorită climatului favorabil. Insula găzduiește Palatul Borromeo și toată este o grădină botanică exotică.

La intrarea în palatul de pe insulă este faimosul Cypres de Kașmire, declarat cel mai frumos pom din lume, care a fost rupt de o furtună și care a fost adus la o viață nouă prin niște eforturi fantastice. Alături de pom este un panou care arată cum era înainte, cum l-a doborât furtuna și ce șantier a fost când i-au băgat rădăcinile la loc, l-au ancorat din toate părțile cu niște cabluri și l-au readus la viața cea nouă.

Palatul Borromeo din sec 16 păstrează mobilier original al casei de Borromeo și am văzut mai multe camere mobilate, plus o colecție de marionete, folosite pentru distracția familiei dar și a prietenilor.

Grădinile sunt superbe și e nevoie de picioare odihnite pentru că sunt destul de întinse. Multe păsări întâlnite în libertate pe pajiști, mai multe specii de fazani de diverse forme și culori, păuni, dar și papagali și flori cât vezi cu ochii îți fac plimbarea foarte plăcută.

Telecabina până la vârful Mottarone (1491 de m) a fost o altă dorință pentru această vacanță. Nu pentru telecabină sau altitudine, dar aflasem la fața locului că acolo sus este o pistă de rodelbahn, iar noi suntem fanii acestei distracții pe care am descoperit-o în Austria, acum mulți ani. Majoritatea pârtiilor de ski din Austria exploatează echipamentele și pe timp de vară și au inventat acest sommerrodelbahn, o distracție pentru mari și mici. Urci cu telescaunul până la o altitudine mai mică sau mai mare și apoi pe trasee de la 700 de m la 2 km cobori pe o pistă cu serpentine, într-o sanie care are o manetă cu viteză și frână. Până jos este o distracție pe cinste iar noi n-am fost niciodată în Austria, începând cu 2005 când am descoperit rodelbahn-ul, fără să căutăm măcar unul în zona în care am ajuns ca să ne dăm. Eiii, și când am văzut noi că sus, pe Mottarone, este un astfel de echipament, dar care nu ajunge în vale, cum eram obișnuiți, ci distracția este acolo sus, n-am stat deloc pe gânduri.

La ieșirea din Stresa, după ce se termină hotelurile fițoase, în zona pieței Lido se face o străduță la dreapta care duce până jos, spre lac și telecabină. Înainte de a o lua la dreapta este o parcare cu plată, dar noi am parcat gratis pe străduțele perpendiculare, unde erau multe locuri libere. De unde am parcat până la telecabină am mai mers pe jos sub 200 de metri, iar de acasă, din Lesa, până la stația de telecabină am avut 6-7 km.

Telecabina pentru vârful Mottarrone a costat 20 de EUR de persoană și are 2 stații: Alpina la care am ajuns după 10 minute, unde este o grădină botanică și unde am schimbat telecabina, iar după încă 10 minute am ajuns sus, pe Mottarone, la 1385 de m, a doua stație. Telecabinele merg la 20-30 de minute dar în realitate au mers pline la dus, la fiecare 10 minute, iar la întors am fost câteva persoane și au respectat plecarea la 20 de minute distanță. Telecabina cam nashpa. Distanța dintre stâlpi era destul de mare, cam înaltă pe alocuri, iar la stâlpi se bălăbănea foarte rău. Un copil a țipat de când ne-am urcat în telecabină și până am ajuns în vârf.

De la 1385 de m până la 1491 m mai era un telescaun, inclus în biletul telecabinei. El ne-a dus până sus, unde începea traseul Alpyland, un rodellbahn mult mai spectaculos decât cele din Austria. Singura neplăcere a fost să stăm la o coadă de 45 de minute ca să ne vină rândul. Prietenii noștri au abandonat din cauza asta.

Cursa Alpyland a fost 5 EUR de persoană și te poți da singur sau câte 2 în sanie. Faci circuitul în jos, până la baza telescaunului, pe un traseu super alambicat de 1,2 km și apoi te urcă înapoi de unde ai plecat, nu cu telescaunul, ci tot pe șine. Sunt camere foto pe traseu care fac fotografii inedite și poți să vezi poza la ieșire și să o iei, dacă vrei, pentru 6 EUR bucata. Noi am luat-o pentru că am ieșit super haioși. Ne-ar fi plăcut să mai facem o cursă dar vremea super frumoasă de jos s-a transformat în una foarte rea sus. A fost frig rău și ceață la un moment dat, iar noi nu aveam hăinuțe potrivite, așa că ne-am mulțumit doar cu o cursă.

Și din telecabină, dar și de sus, de pe vârful Mottarone, este o vedere spectaculoasă, pe o parte asupra Lacului Maggiore cu insulele sale, iar pe altă parte spre Lacul Orta cu Insula San Giulio din mijlocul lui. Sus era o biserică și un restaurant cu terasă, arhiplin. Acolo ne-am dat seama că până sus, pe Mottarone, se poate ajunge și cu mașina pentru că parcarea era plină.

Am coborât de pe Mottarone și direcția Verbania, vreo 20 de km mai departe pe lângă lac, unde aveam pe listă Villa Taranto. În Verbania, în aceeași seară urma să fie un foc de artificii, la care speram să rămânem.

Villa Taranto este o spectaculoasă grădină botanică, creată, după al doilea război Mondial, de un botanist scoțian pasionat. Întinsă pe 16 hectare, cu priveliști spre Lacul Maggiore, găzduiește mai mult de 20000 de varietăți de plante din toată lumea, multe colecționate de fondatorul grădinii. Intrarea a fost 11 EUR de persoană și aprox 3 ore ne-am plimbat prin niște grădini superbe, bifând rând pe rând, numerele de pe harta pe care am primit-o la intrare. Vila (clădirea) care se află în mijlocul grădinilor este împrejmuită și nu se mai vizitează. În prezent acolo sunt birouri de stat.

N-am avut răbdare să așteptăm focul de artificii din Verbania pentru că am considerat că mai avem timp să mergem încă vreo 20 de km până la Cannero și să încercăm să vedem castelul (evident, al aceleiași familii Borromeo), care se afla pe o insulă mică, una din cele trei insule stâncoase situate de-a lungul Rivierei din Cannero.

Cannero este una dintre cele mai frumoase stațiuni de pe malul lacului Maggiore, dintre cele destule prin care am trecut noi. Chiar la intrarea în Cannero am parcat mașina, într-o parcare exterioară care se continua cu una subterană pentru 0,5 EUR/oră. Noi am luat-o în stânga pe cea mai elegantă promenadă pe care am văzut-o în stațiunile de pe malul lacului Maggiore și am înțeles că în dreapta era una dintre cele mai frumoase plaje de pe lac. Am ajuns până în capăt la port și am trecut pe lângă niște vile superbe, decorate cu flori și statui. La Cannero am mâncat cea mai bună înghețată (cu iaurt) din toată vacanța. Din păcate, castelul, care pare scufundat în apă, nu se vizita. Era o macara pe insuliță, semn că era în reparații/recondiționări și pentru că se făcuse destul de târziu, ne-am întors aprox 50 de km în Lesa noastră ca să mâncăm la Rapanello, restaurantul specializat în fructe de mare pe care îl vânam de 3 zile.

Aceasta a fost vacanța noastră, chiar dacă redusă la jumătate, într-o zonă deosebit de frumoasă a Italiei și sper să mai ajung vreodată în zonă ca să o finalizez. Mai aveam pe listă alte ville și palate dar mai ales cele nouă Sacri Monti din zonă, sanctuare montane unice și specifice acestei zone, declarate patrimonii UNESCO, biserici și capele, care în Italia sunt atât de frumos decorate și alte sate și orășele de pe lac, despre care citisem foarte frumos. Chiar dacă am trecut prin Baveno, stațiunea de lângă Stresa, voiam să mai ajungem o data pentru că ne plăcuse. La Baveno sunt mai multe cariere de marmură. Mai era pe listă, mica stațiune dinspre nord, la granița cu Elveția, Cannobio, liniștită, cu o promenadă superbă, de care am fost foarte aproape când am fost la Cannero, dar se înserase și nu am mai avut timp. Aveam de ajuns în parcurile și rezervațiile naturale și unul dintre ele era chiar lângă noi, în Dormelletto, unde initial ne propusesem o zi pentru plajă și să facem drumeții pe circuitul de 10 km.

La Pombia, tot pe lângă Maggiore, era un safari Park, care era opțiunea noastră pentru eventuale zile ploioase, pentru că majoritatea atracțiilor și spectacolelor live erau la interior. Am ratat și cea mai înaltă statuie din lume timp de secole (23 de metri), care acum este a doua, după Statuia Libertății din New York. Este vorba despre Statuia San Carlo Borromeo din Arona, care a fost la câțiva pași de noi. În fiecare zi treceam pe lângă indicator și de fiecare dată ne spuneam că este prea aproape de noi, poate mâine… Mâine, vacanța s-a întrerupt brusc și pentru că au rămas pe listă mai multe decât în oricare alt loc în care am mai ajuns, sperăm să revenim odată și să reluăm vacanța de unde am lăsat-o.

Am vrut să spun în acest articol și despre ce am mâncat/băut pe marginea lacului Maggiore, dar pentru că a ieșit lung și pentru că mi-ar părea rău să nu amintesc de câteva locuri bune, unde ne-am oprit să mâncăm, o să scriu pentru prima dată un articol doar despre asta.

---

VIZUALIZĂRI: 3322 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI