Konya în 50 de minute

TIPĂREȘTE

După o noapte de cazare în Antalya, la Bașaran Business Hotel, ne aștepta un drum lung de aproape 600 km. Urma să ajungem în Nevșehir la Altinöz Hotel, în Cappadocia - ținutul stâncilor misterioase, unde aveam să ne petrecem trei nopți. Deși lung, drumul nu a fost obositor. Opririle, cinci la număr, îmbinând nevoile noastre de relaxare, de masă, de mici cumpărături și de căutat un loc cu WiFi Free, au culminat cu popasul la Konya pentru vizita la Mausoleul Mevlana.

În cadrul circuitului din acest an în Cappadocia, Konya - orașul din sud-vestul Anatoliei centrale, al șaptelea oraș al Turciei ca număr de locuitori (peste 2 milioane) și capitală a provinciei, un oraș încărcat de frumusețe și de legende - nu și-a găsit loc în programul nostru decât pentru 50 de minute. Atât s-a apreciat că este suficient pentru o vizită în ritm alert la Mausoleul Mevlana, unul dintre cele mai vizitate obiective turistice din Turcia, desputându-și întâietatea cu Topkapî, palatul din Istanbul.

Nu mă aflam pentru prima oară la Konya. În urmă cu câțiva ani, în cadrul unui circuit prin întreaga Turcie, am ajuns și la Konya, la fostul lăcaș al dervișilor rotitori. Un mic incident, mai important pentru șoferi decât pentru noi, ne-a oferit un timp suplimentar pentru vizită. În drum spre Konya - orașul dervișilor și al liderului lor spiritual - oglinda retrovizoare dreapta s-a desprins. A fost recuperată bucăți și pentru că nu ne puteam continua drumul fără ea, ne-am așteptat autocarul plecat la atelier pentru reparații.

Cele două ore de așteptare, peste timpul acordat vizitei la mausoleu, au însemnat pentru noi un nesperat bonus. Unii au preferat să rămână mai mult la complexul religios Mevlana, alții au făcut scurte plimbări în împrejurimi, iar alții au dat năvală în bazar. Haine, bijuterii din aur și argint, țesături, covoare, suveniruri cu Mevlana și cu dervișii rotitori, de toate găsești acolo. Ca în orice bazar turcesc, dulciurile și cafeaua au fost la înălțime. Și patiseriile, bineînțeles. Îmi amintesc de faptul că aproape toți ne-am cumpărat de acolo lipii și faimoșii covrigi cu susan (pe atunci încă inexistenți la noi).

Dar, gata cu amintirile! Să revin la circuitul din luna octombrie a acestui an!

Nu spun că - în ritm susținut - cele 50 de minute alocate Mausoleului Mevlana nu au fost suficiente. Repetat iar și iar, ghizii au putut stabili cel mai economic interval de timp pentru vizită. Cu un pic de răgaz în plus, am fi putut vedea și Moscheea Aziziye care nu este prea departe și despre care citisem că este una deosebită comparativ cu alte lăcașuri turcești de acest gen.

Un amestec de arhitectură otomană și de stil baroc european, cu cele două minarete unice în Turcia (cu balcoane susținute de acoperiș prin mici coloane), cu ferestre mari cât ușile, Moscheea Aziziye a fost construită din ordinul sultanului Abdul Aziz, fratele și urmașul la tron al lui Abdul Medjid, cel căruia Turcia îi datorează unele reforme care i-au deschis calea spre modernizare, iar orașul românesc Medgidia îi datorează numele, precum și Moscheea Abdul Medjid care dăinuie și astăzi.

Cu sumare informații primite în autocar, ne-am urmat ghida care ne-a condus la muzeu. La câteva sute de metri de Muzeul Mevlana sunt parcări mari, autocarele (am numărat atunci 15) aducând la Konya turiști din toate colțurile lumii. Grupurile se intersectează pe traseu așa încât fiecare ghid are un semn distinctiv care trebuie urmărit. În cazul nostru o umbrelă gri. În fața intrării, aliniați, am trecut prin filtrul de securitate și am pătruns în curte. Intrarea turiștilor se face prin Dervișan Kapisi - Poarta Dervișilor. Pe lângă aceasta, pe fiecare latură a curții mai există câte o poartă - Ҫelebian Kapisi, Pir Kapisi și Hamușan Kapisi. După câteva alte informații despre porți, ziduri și grădina cu trandafiri, prin Küstâhân Kapisi ne-am urmat ghida în cea de-a doua curte. Destul de mică, abia făcând față afluxului de turiști parcă din ce în ce mai mare, această curte pavată găzguiește frumoasa fântână de abluțiune construită de Yavuz Sultan Selim.

Mausoleul este însă clădirea care atrage cel mai mult. Cu supraîncălțări de plastic pentru a proteja interiorul, am trecut prin poarta de lemn decorată în stil islamic, cu motive florale și geometrice. Admirăm ancadramentul de marmură, precum și înscrisurile cu o elegantă caligrafie, de neînțeles pentru noi, apoi urmăm fluxul turistic mereu cu aparatele foto pregătite și cu ochii pe sus în căutare de detalii interesante. Este atât de multă artă în decorațiunile interioare! Practic fiecare stâlp, fiecare boltă și fiecare colțișor de zid este încărcat cu înscrisuri aurii, cu motive geometrice sau florale viu colorate. Tapițeriile sunt la rândul lor adevărate opere de artă.

Sala sarcofagelor este cea care impresionează cu adevărat. Acolo liniștea e mai adâncă și îți pătrunde în suflet și mai profund. Primele șase sarcofage aparțin luptătorilor din Khorassan - locul de unde, în sec. XIII, s-a refugiat Rumi atunci când mongolii au invadat zona. Alte sarcofage, multe și din ce în ce mai mari, se perindă prin fața ochilor noștri. Ele adăpostesc rămășițele pământești ale familiei lui Rumi - Mevlana, mentorul dervișilor (părinți, copii și cea de-a doua soție), precum și ale unor conducători ai ordinului Mevleni. Acoperite cu țesături artistic brodate, sarcofagele au la unul dintre capete turbane sau căciuli specifice dervișilor, mai mari sau mai mici în funcție de rangul celui decedat. Bineînțeles, sarcofagele femeilor nu au aceste însemne.

Cel mai impunător, sarcofagul lui Rumi încadrat de patru piloni care sprijină arcade cu o încărcătură decorativă fără seamăn, are deasupra un frumos candelabru din argint și bronz, donație a unui pașă cipriot, precum și mai multe candele artistic lucrate. Inițial Rumi, mentorul dervișilor, a fost înhumat în Grădina Trandafirilor, dar un an mai târziu, când a fost terminată clădirea mausoleului, fiul său cel mare l-a mutat în interior, laolaltă cu părinții și cu celelalte rude.

Din donațiile lui Selim al II-lea, fiul lui Suleyman Magnificul, alături de sala sarcofagelor s-a mai adăugat o sală dedicată ceremoniilor dervișilor - Sema. De fapt, Selim - fiul cel bețiv după cum îl cunoaștem din serialul turcesc difuzat și pe posturile românești de televiziune - a continuat inițiativa tatălui său, Suleyman Magnificul, mare susținător al ideilor și al practicilor dervișe. Î

n zilele noastre, în urma interzicerii acestui ordin, în această sală nu mai au loc ceremonii Sema decât ocazional, cu prilejul anumitor sărbători. Sala cu sectoare clar delimitate, pentru bărbați și pentru femei, are o cupolă admirabil decorată. În această sală a fost amenajat un mic muzeu care etalează în vitrine obiecte vestimentare, papucii și covorașul ritualic care au aparținut lui Rumi, precum și instrumente muzicale specifice. Tot aici pot fi văzute prețioase cărți într-o caligrafie impecabilă, între care și două exemplare de cărți de poezie scrisă de Rumi (datând din 1278 și 1371). La Muzeul Mevlana mai poate fi văzută o cutie frumos decorată cu sidef în care se păstrează câteva fire din barba Profetului Mahomed, sfinte relicve pentru credincioșii musulmani.

Nu părăsești această clădire fără să treci pe lângă o mică moschee pe care o lași în stânga, aproape de ieșire. Nu am intrat acolo, dar în spațiul său deschis, înconjurat doar de un grilaj de lemn, pot fi văzuți credincioșii musulmani la rugăciune.

În curte sunt mai multe clădiri-mausoleu, dar și morminte în care zac rămășițele pământești ale mai multor personalități otomane. Cavourile - unele dintre ele deschise - au la intrare câte un panou explicativ (pe o parte în turcă, pe cealaltă în engleză). Sinan Pașa (nu știu dacă același Sinan Pașa cu care s-au înfruntat oștirile românești), Hurrem Pașa (sigur, nu sultana Hurrem - favorita și ulterior soția lui Suleyman Magnificul), Fatima Hatun, Șair Nef'Î, Muhammed Ikbal, precum și încă multe alte morminte se pot vedea astăzi în curtea Muzeului Mevlana.

Pe cealaltă latură a curții sunt fostele bucătării și cele 17 chilii dervișe acoperite cu mici cupole, construite în timpul sultanului Murad al III-lea. Astăzi acestea sunt amenajate ca încăperi ale muzeului, încercând să sugereze viața celor care au făcut parte din acest ordin religios. Încăperile sunt mici, turiștii mulți și cel mai adesea grăbiți, așa încât vizita se rezumă doar la o aruncare de privire prin ușă sau prin fereastra deschisă și la fotografierea panourilor informative de la intrare pentru a fi citite acasă, pe îndelete. Manechinele înveșmântate în straiele dervișilor atrag cel mai mult pe amatorii de fotografii.

Fosta mănăstire a dervișilor a fost declarată muzeu în anul 1927, iar din 1954 poartă numele de "Muzeul Mevlana". Programul de funcționare este zilnic, în intervalul orar 9.30-17.30. În interior accesul este permis doar cu supraîncălțări din plastic și nu există nici o restricție sau plată pentru fotografiere sau filmare. Faptul că am avut inclusă în costul total al circuitului și intrarea la Muzeul Mevlana mă pune în imposibilitatea de a da o informație privind taxele de vizitare.

Cu adevăratul său nume Jalāl ad-Dīn Muhammad Rūmī, unul din cei mai cunoscuți mistici persani și islamici, întemeietor al ordinului religios Mevlevi, s-a născut în anul 1207 în Afganistan. Atunci când mongolii au invadat Asia centrală, familia sa împreună cu un grup de discipoli ai tatălui său - teolog, jurist și mistic - s-a retras spre Anatolia.

Întâlnirea cu Fariduddin Attar, celebru poet persan, va avea un puternic impact asupra lui Rumi. Invitația sultanului Alaaedin Keykubat de a se stabili la Konya, oferind un loc de punere în practică a ideilor religioase, cu o școala teologică deja existentă, a fost hotărâtoare pentru rămânerea în Konya. În 1231, la moartea tatălui său, în semn de adânc respect, sultanul și-a oferit grădina de trandafiri pentru a-i fi loc de mormânt.

Când Tebrizi, mentorul său a dispărut în mod misterios, se pare că ucis, căzut în depresie, Rumi încredințează gruparea de ucenici fiului său cel mare, Sultan Veled, care pune bazele ordinului și stabilește anumite reguli care aveau ca scop transmiterea învățăturilor lui Rumi. Care sunt acestea cred că este mai puțin important pentru noi în contextul în care ordinul dervișilor nici nu mai există astăzi. A rămas însă legenda și opera literară plină de învățături a lui Rumi, operă incluzând poezie și proză scrise în persană. Recunosc, nu am citit nimic din scrierile lui Rumi. Se spune că opera sa, în care își dau mâna ideologul și scriitorul, este profundă, apreciată și în zilele noastre, dar mai greu de înțeles. Povestirile și parabolele sale cu caracter etic, ilustrate cu pilde din Coran, Evanghelie și Tora, precum și din folclorul oriental, cu referiri la filozofia greacă și indiană, proslăvesc adorația divină, căutarea lui Dumnezeu și, în final, contopirea cu acesta.

Desființat în 1925 de Atatürk, ordinul derviș a devenit asociație culturală cu drept de spectacol în perioada 1-17 decembrie atunci când la Konya are loc Whirling Dervish Sema @ Melvana Rumi Festival Konya. Pentru turiști, deci numai comercial și nicidecum religios, în ultimii ani sunt oferite scurte spectacole de Sema. Un pliant în limba română oferit turiștilor înainte de spectacolul dervișilor rotitori este foarte important de citit dacă se dorește înțelegerea măcar în parte a folozofiei dervișilor.

Apreciez faptul că turcii au editat aceste pliante în mai multe limbi, româna făcând și ea parte dintre acestea. Două sunt motivele mele de apreciere. În primul rând faptul că acest pliant există, în Turcia materialul documentar turistic (în afara unor ilustrate și albume) fiind practic inexistent. Nu am găsit niciunde - Free - o hartă sau un pliant de prezentare a hotelului sau a obiectivului turistic de vizitat. În al doilea rând apreciez interesul turcilor de a explica un fenomen mistic greu de înțeles pentru mulți dintre noi. Făcând parte din patrimoniul cultural al Turciei, prezentat turiștilor și din interese comerciale, firesc, aceștia trebuiau să fie ajutați în înțelegerea fenomenului.

Sema - ceremonia dervișilor rotitori este inspirația lui Jalāl ad-Dīn Muhammad Rūmī - Mevlana - și include șapte părți, fiecare simbolizând o etapă a călătoriei mistice spre perfecțiune și contopirea cu divinitatea. Acceptând ideea că mișcarea de rotație este singura care duce la perfecțiune, dervișii se învârteau ritualic până la atingerea transei extatice care - în credința lor - îi apropia de Dumnezeu.

Costumația, chiar și în zilele noastre când Sema nu mai este decât un dans, este simbolică. Dervișii au capetele acoperite cu căciuli tronconice, înalte și închise la culoare, care simbolizează piatra de mormânt a ego-ului. Fusta albă, lungă și foarte amplă, simbolizează giulgiul de îngropăciune a ego-ului. În timpul rotirii mantia neagră se dă jos, gestul simbolizând faptul că dervișul se leapădă de cele lumești. Sala în care se practică Sema este rotundă, semnificând Universul, iar covorașul roșu pe care stă Maestrul simbolizează apusul, uniunea cu Alah (Rumi a murit la apusul soarelui).

La început, ținând brațele încrucișate pe piept, dervișii exprimă unitatea cu Dumnezeu. "În timp ce se rotesc, brațele lor deschise, mâinile lor drepte îndreptate către cer, gata să primească binefacerile lui Dumnezeu, privind lung în sus, ei întorc mâinile lor stângi către pământ și se rotesc de la dreapta spre stânga, pivotând în jurul inimii. Aceasta este calea de a transmite darul spiritual al lui Dumnezeu către oameni. … Rotindu-se în jurul inimii, de la dreapta spre stânga, ei îmbrățișează toată omenirea și toate ale creației cu afecțiune și dragoste." - citat din pliantul de prezentare.

Sema - ceremonia dervișilor rotitori ia sfârșit cu citirea unui text din Coran și cu o rugăciune pentru pacea sufletelor tuturor profeților și credincioșilor, după care dervișii se întorc în chiliile lor pentru meditație.

Pentru mai multe informații privind Sema și programul oferit turiștilor accesați Motif Cultural Center.

În încheiere, două remarci. Nu știu când și cum a avut loc acest eveniment, dar am observat că orașul Konya, înfrățit cu mai multe orașe din Europa, America, Asia și Africa, este înfrățit - conform Wikipedia - și cu orașul românesc Bârlad.

În altă ordine de idei, în afară de Jalāl ad-Dīn Muhammad Rūmī, Mevlana - care a trăit și a murit la Konya, o altă personalitate al cărui nume este legat de Konya este Mehmet Cengiz Öz - simpaticul Doctor Öz care ne surprinde de fiecare dată cu emisiunile sale de informare medicală. El s-a născut în Cleveland, Ohio, din părinți (Suna și Mustafa Öz) emigranți din Konya, dar are și cetățenie turcă.

Cred că orașul Konya, orașul dervișilor și al marelui maestru Jalāl ad-Dīn Muhammad Rūmī, un oraş istoric, sfânt, fostă capitală a imperiului Seljuk, așezare râvnită de-a lungul timpului de frigieni, sumerieni, perși, greci, romani, mongoli, otomani, merită mai mult de 50 de minute. Cred, de asemenea, că doar o vizită pe cont propriu, în ritmul propriu și cu ceva documentație anterioară este singura soluție pentru a cunoaște mai în profunzime aceast oraș cu istoria și cu legendele lui.

Iar dacă vrei să-i înțelegi mai bine pe derviși, participă la o ceremonie a dervișilor rotitori! Sema, în zilele noastre doar cu simpli dansatori, cu artiști și nu cu derviși adevărați, este oferită turiștilor ca spectacol într-o opțională de 20 euro/persoană.

Dacă aveți timp și răbdare, urmăriți secvențe din Whirling Dervish Sema @ Melvana Rumi Festival Konya din decembrie 2015.

---

VIZUALIZĂRI: 1101 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI