Cascada de la Vidra (Pișoaia) și alte obiective turistice

TIPĂREȘTE

Apusenii sunt o splendoare din toate punctele de vedere, dacă știi unde să cauți și cum să privești lucrurile. O singură vacanță în zonă nu este de ajuns pentru a cuprinde mulțimea de obiective naturale, istorice și religioase care se înșiră pe văi și munți.

Cascada Pișoaia

După ce trecem de orașul Câmpeni la circa 3 km depărtare ne despărțim de drumul național DN 75 și virăm stânga pe DJ 762 urmând o vale meandrată printre înălțimi măricele. Mergem cu atenție pe o șosea destul de îngustă dar cu asfalt bun vreo 13 km până când indicatoarele ne orientează spre cascada Pișoaia.

Un drumeag îngust, pietruit, se desprinde din județeanul asfaltat, traversează Arieșul Mic pe un pod și pornește printre gospodării spre coamele împădurite din zare. Nu ne grăbim, pe drumeag nu încap două autoturisme în același timp, dacă ar fi existat locuri de parcare amenajate la șosea aș fi lăsat acolo autovehicolul – sunt doar 500 de metri de mers pe jos. După nici 200 m lăsăm autoturismul într-o curte mare, amenajată ad-hoc drept parcare și o mamaie se grăbește să ne încaseze 5 lei pentru utilizarea ogrăzii. De aici vom merge la pas, la urechi ajungându-ne deja sunetul căderii de apă.

Pe măsură ce înaintăm pe drumeagul închis între gărdulețe de lemn auzim din ce în ce mai tare freamătul apei, se pare că avem noroc și debitul e crescut în urma unor ploi recente. Cu ochii prin gospodării, cu miros de fân în nări urmăm calea spre peretele stâncos; zăresc în vreo două locuri și marcajul turistic: cerc alb cu punct roșu. Traversăm pârâul format din apa cascadei, trecem pe lângă o viluță de închiriat cochetă, poziționată excelent și ajungem în zona cascadei.

Stânci de mari dimensiuni pigmentează drumul spre Cascada Pișoaia – câtă imaginație și spirit de glumă are poporul român. Zgomotul apei este acum puternic, mai urcăm un pic pe potecă și ni se deschide în față panorama peretelui de stâncă pe care despletite ca niște cosițe de Ileană Cosânzeană se prăvălesc șiroaie de apă. Poteca se strecoară printre stânci, chiar e alunecoasă pe alocuri din cauza împrăștierii unei perdele fine de stropi de apă.

Cumva în fața căderii de apă este amenajată o punte de lemn pentru o vizualizare cât mai bună. Apa se prăvălește de la circa 18 m înălțime, iar de la baza stâncii unda pornește zglobie peste praguri de mușchi formând mici cascade până în vale. Adierile de vânt aduc pe obrajii noștri stropi de apă și simțim o răcoare binevenită în acea zi călduroasă. După 30 de minute petrecute în apropierea cascadei ne îndreptăm din nou spre sat.

Dealul cu melci

Chiar la șosea, la câțiva metri de drumeagul care duce spre Casacada Pișoaia, se află o rezervație paleontologică nu foarte mare, dar interesantă prin vechime și aspect. Două panouri informative ne oferă câteva date despre acest punct fosilier unde găsim prinse în gresie mai multe specii de melci/moluște care au trăit cu milioane de ani în urmă.

Pintenul de stâncă vizibil din șosea ne arată cochiliile melcilor gigant, ca niște amprente deschise la culoare, șlefuite de ploaie și vânt. Nu urcați mai sus pe potecă nu veți găsi alte stânci, ci mai degrabă deplasați-vă câțiva metri în stânga și printre copaci se află alți câțiva bolovani de gresie care conțin gasteropode fosilizate.

Din păcate omul a acționat cu dalta și ciocanul și a sustras o mulțime de fosile, lucru vizibil cu ochiul liber. A considerat că un fragment de stâncă care înglobează câțiva melci-gigant milenari dau bine în curte sau sufragerie.

Casa natală a lui Avram Iancu

În comuna Vidra, satul Incești se află casa în care s-a născut patriotul Avram Iancu, complexul muzeal memorial având și o parte etnografică. Pentru doar 6 lei de persoană ne bucurăm de exponate interesante care ilustrează momente istorice importante și aspecte din viața rurală moțească. Casa ridicată probabil de bunicul său, preotul Gheorghe Iancu din Vidra de Sus la sfârșitul veacului al XVIII-lea – început de secol al XIX-lea este superbă. Dar despre acest obiectiv turistic am scris un articol separat pe care vă invit să îl lecturați (vezi impresii).

Concluzii. Valea Arieșului Mic e pitorească, casele sunt împrăștiate pe costișe, fânețele îmbracă plaiurile. În aceeași zonă găsiți Cheile Văii Morilor și Peșterile Lucia Mare și Lucia Mică și mai multe biserici destul de vechi. Dacă sunteți în concediu nu vă grăbiți, acumulați cât mai mult, relaxarea și starea de bine sunt pe primul plan.

Alegeri inspirate!

---

VIZUALIZĂRI: 3001 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI