În satul lui Emir

TIPĂREȘTE

La doar un km de gara din Mokra Gora, pe dealul Mecavnik, se află satul patronat de cineastul Emir Kusturica. Am aflat de acesta citind articolul lui @ungureanica, căruia îi mulțumesc frumos.

Drvengrad este impresionant prin frumusețea lui coloristică, este construit în vârful dealului, deține o parcare gratuită, măricică, dar se poate parca și la margine de șosea, așa cum am făcut noi, era foarte aglomerat, avea loc Festivalul de Muzică Clasică și satul era plin de turiști cazați acolo dar nu au lipsit nici asiaticii din mocăniță.

Trebuia să fugim din calea chinezoaicelor care se credeau păsări și se pozau în diferite ipostaze amuzante, iși schimbau și ținutele după fiecare repriză de foto. Am fugit și de doi români, așa a vrut C., erau doi prieteni care mergeau la rafting pe Tara, mă tot întrebau de traseul din Bosnia, soțul meu nu îi suporta, zicea că sunt „invers”, și uite așa coboram și urcam ulițele din sat, ascunzându-ne de câte cineva, parcă eram în filme, ăia ne urmăreau și noi fugeam ca doi bătrânei fără minte…

Un bilet de intrare în sat costa 250 dinari adică 10 lei, am plătit cash, n-am întrebat dacă se putea plăti și cu cardul.

Căsuțele lui Kusturica sunt adorabile, construite toate din lemn, au obloane pictate în culori țipătoare, unele au și desene hazlii.

Străzile satului sunt botezate, Emir le-a dat nume după unele persoane publice pe plan mondial. Ulița principală este „pavată” cu scânduri și se numește Ivo Andric, sârbul distins cu Nobel pentru Literatură. Nikola Tesla are și el ulița lui, la fel și Fellini, Che Guevara, Maradona sau Bruce Lee. Ne relaxam pe câte-o străduță și ne pomeneam cu pasărea chinezească lângă noi, sunete pițigăiate ne invadau și mitraliau farmecul verde al locului sătesc.

Pe strada principală era și „colecția” de mașini care numără doar trei piese, sunt haioase și-alea.

Biserica era cam țuguiată și am studiat-o puțin, era în capătul „bulevardului”, este închinată Sf. Sava.

Recepția este la dispoziția turiștilor, unele căsuțe se închiriază.

Un magazinaș cu suvenire tradiționale, o scenă pentru artiști și cele câteva restaurante sunt înșirate în satul lui Kusturica. Restaurantele sunt doar 2 la număr dar în sat e și-o patiserie, un bar și o pizzărie/cafenea.

Nu lipsesc nici florile dar nici gazonul, din loc în loc sunt și sculpturi din lemn care înfățișează animale. Locul de joacă pentru cei mici era un pic ascuns, printre căsuțele din dreapta uliței principale, l-am zărit când mă îndreptam spre ieșirea din sătuc.

Cinematograful „Stanley Kubrick” este situat în subsolul căsuței în care locuiește regizorul cu familia sa.

În sat se organizează seminarii pentru cei care doresc să studieze și să învețe unele secrete din artă: film, concert, pictură, ceramică și tot în satul cu pricina are loc Festivalul Internațional de Film și Muzică Kustendorf, anual, între 18-23 ianuarie.

Nu sunt fan Kusturica dar sunt fan căsuțe și Drvengrad este un obiectiv turistic major în Serbia, este unul pe gustul meu copilăresc.

Tot citind și scormonind despre sat am aflat că cineastul a dorit să construiască aceste căsuțe nu numai pentru filmul său ci pentru a împiedica niște companii anglo-saxone să acapareze bogățiile din subsol. O fi bârfă, nu știu, dar înclin să cred că este adevărat, mă tot gândesc la munții noștri auriți.

La doar 8 km de sat, regizorul a construit un hotel, la marginea unui domeniu de ski, pista are patru trasee printre care și unul de dificultate mare.

Drvengrad te impresionează dacă îți plac locurile vesele, te poartă în lumea poveștilor, întoarcerea în timp îți invadează mintea și te poți bucura asemeni unui copil.

Mi-am luat adio de la haiosul de la intrare care-și băgase-n nas degetul, m-am bucurat din plin de sat dar și de peisajele amețitoare, senzaționale, văzute de pe ulițele satului, de la înălțime.

---

VIZUALIZĂRI: 1170 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI