Gran Bazar din Toluca și aventura prin cartierul San Pedro Totoltepec

TIPĂREȘTE

Ce ne trece nouă prin cap stând pe terasa hotelului Concorde din Toluca? E week-end, avem câteva ore libere și n-avem mașină. E clar: mergem la Gran Bazar! Buna decizie! Ne gândeam că o sa găsim acolo Mexicul adevărat, cu chestii faine tradiționale, din care să luam și noi ceva cadouri pentru ăia micii și pentru los mujeres, plus măcar așa, un sombrero-două pentru ăștia mari. Întrebăm, ne interesăm, primim sfaturi să luăm un taxi până acolo.

Ne consultăm și cu Goagăl Maps și vedem că pe jos ar fi de mers cam o oră și un sfert, o nimica toată, facem un pic de mișcare și vedem și un cartier mexican original. La drum deci.

Toate bune şi frumoase, case care mai sărăcăcioase, care mai avute, străzi, oameni, ca la noi. Atât doar că în loc de bălăriile de pe marginea drumului de pe la noi, aici mai vedeai crescând cate o agavă sau vreun cactus.

Apoi situația a devenit din ce în ce mai complicată, ne-am scufundat în măruntaiele favelei, drumurile au devenit din ce in ce mai rele pana au ajuns străzi de pământ bătătorit, care la un moment dat au dispărut și ele… amicul Goagăl ne-a recomandat la un moment dat să trecem printre ograda unui om și mălaiul altuia. Ei dragi cititori, de aici am început să simțim aventura. E ca și cum am fi fost intr-un cartier rău de tot famat de pe la noi, fără să știi pe unde să ieși. La un moment dat ne-am făcut griji să nu cumva să întărâtam pe careva și să se lege de noi. De aceea nici n-am tare făcut poze, să nu creadă careva ca vrem sa le fotografiem sărăcia și nevoile și neamul și să ne ceară socoteală. Oricum, ieșeam în evidență… De mers înapoi nu putea fi vorba, era cam tot același timp ca şi cum am fi mers înainte. Așa că am continuat, dar i-am cerut amicului Gugăl sa ne caute drumuri pentru mașini, că de cele pentru pietoni ne-am cam lămurit, ne mai bagă în ceva lan de porumb. Am mers pe o şosea ba cu, ba fără trotuar, până la un moment dat drumul era blocat de un… cort uriaș în care se făceau pregătiri pentru nunta, câțiva mariachi își acordau instrumentele. Circulația? Deviată, care pe unde vrea. Așa că ne-am trezit iar puși sa mergem pe cărări si cărărui. Am văzut cam așa prin cartier:

Un lan de porumb urmat de un auto service unde se reparau ceva troace, câteva din alea americane, vechi, rotunde, ruginite, cu bolovani si boci de lemn puși sub roti, ca siguranță și băieți plini de unsoare care se uitau lung la noi, apoi o vilă de lux si in care tuna bailando-ul, ceva petrecere probabil, apoi o coccina economica, un restaurant micuț cu doua-trei mese apoi o tonetă cu bere, alta cu suc si apoi altele cu verdețuri, apoi un magazinaș cu telefoane mobile de ultima generație. La un moment dat dintr-o mașină răcnea cineva printr-un megafon (ca la noi cu mașinile care fac reclamă la circ) cum că are superofertă de suc, pe bancheta din spate avea o oală cu gheaţă si suc din care vindea trecătorilor, apoi câini vagabonzi, apoi o bisericuța frumoasă, apoi o gheretă unde un tip vindea ciocane (doar ciocane, specialist omul), apoi iar un lan cu mălai, din când in când cate o ruginitura de mașină, apoi un om care păzea o oaie care păștea la marginea drumului, din când in când cate un camion uriaș care trecea cu viteză, apoi un tip care avea mașină break cu ușa din spate deschisă şi în care îngrămădea… fân, cu furca…, apoi un canal pe care curgea o apă super-puturoasa, mă gândesc ca tot cartierul deversa acolo, apoi din nou o biserică faină, mă rog, pot să vă spun că a fost deosebit de pitoresc, și per total am rămas cu un gust… original, și nu neplăcut. Se pare că a fost un pic de paranoia din partea noastră, de fapt nu se uita nimeni urat la noi și n-am avut nicio problemă cu nimeni. Pur şi simplu sunt oameni ca noi, unii mai amărâți unii mai înstăriți și fiecare își cam vede de treabă.

Apoi cartierul s-a deschis, au început din nou să apară case mai răsărite, drumuri mai asfaltate şi am ajuns după multă trudă la scopul călătoriei noastre, la bazar. Un bazar chiar enorm întins pe hectare bune, te pierdeai pe alei, parte acoperit, parte în aer liber, cu mâncăruri şi băuturi şi de toate para todos. De toate în afară de ce voiam noi, chestii mai tradiționale. Pe scurt: cred că aproape toată marfa din bazar era obiectul prieteniei dintre cele doua popoare mari vecine şi prietene: Mexic si China. Adică doar marfa chinezească, de la lucruri faine, originale pană la plastic ieftin şi mărci gen Mike şi Abibas, de toate. M-am cam dezumflat.

Înapoi – cu taxiul, ajunge atâta aventură într-o zi ne-am zis. De unde… sa mergi cu taxiul in Mexic e o altă distracție, cât te costă pe o anumită distanță e cam ca la loz in plic. Taxiurile (cel puțin cele cu care am fost eu) nu au taximetre, ceasuri, nimic. Pur şi simplu la sfârșitul cursei zice taximetristul cât e preţul, te poate costa 20 sau 50 sau 100 de pesos pe același traseu. Bine, într-un final nu-s sume mari, e oricum mult mai ieftin ca la noi. Au şi Uber, numai că nu l-am avut instalat pe telefon, şi oricum, internetul pe telefon te costă ieftin de tot, așa, cam 10 euro pe MB… mă rog, asta e alta discuție.

Una peste alta, o aventură de ținut minte, un cartier chiar original, n-o sa zic eu că asta e adevărata faţă a Mexicului, e o tară foarte mare cu minunații la tot locul şi cu un potențial turistic fantastic, poți merge când vrei tu şi la plajă şi la ski în orice moment la anului, am văzut doar una din fețe. In afară de bazar, în care care nu-i mare lucru de văzut… Gran Bazar din Totoltepec sau talciocul din cartier de la noi, cam tot aia e 

---

VIZUALIZĂRI: 405 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI