O zi pe cont propriu in Kefalonia

TIPĂREȘTE

Kefalonia este cea mai mare insula ionica si poate cea mai putin calcata de romani. Foarte putini conationali se gandesc la un sejur aici, din cauza inaccesibilitatii insulei, a preturilor mai mari si a publicitatii mult mai reduse fata de surorile mai mici.

In sejurul nostru in Lefkada, am dedicat o zi Kefaloniei, acest lucru era foarte clar in mintea mea, fetele au aflat in timpul sejurului acest fapt. Chiar alegerea cazarii in Vasiliki a fost facuta dupa faptul ca de aici pleaca ferryboatul capitanului Aristidis spre Fiskardo. Am plecat bine instruiti sa vedem cateva atractii si nu ne-a parut rau, chiar daca traversarea cu ferry a parut cam scumpa = 33 euro masina si 7, 5 euro/pers. pe sens, la intoarcere eram asa de satisfacuti de reusita zilei, ca pur si simplu putea sa coste dublu si tot ar fi meritat. Am folosit traseul cel mai usor de ajuns in insula, adica din Vasiliki am luat ferryboatul, fiind singurul ce locuieste in portul Vasiliki, spre Fiskardo. Ferry isi continua dupa Fiskardo traseul spre Ithaca si apoi se intoarce pe acelasi traseu.

Am debarcat in Fiskardo, un port colorat vizitat si cu 2 zile in urma in croaziera: click aici, dragut de la prima privire, cu magazine multe, taverne, cafenele cu terase superbe, casute colorate, studiouri si hotelase, biserici, si sute de yahturi ancorate, am oprit aici numai pentru a cumpara o harta a Kefaloniei. Ne-am luat masina si la drum cu noi. Ne-am indreptat spre Agia Efimia, un orasel port micut si foarte dragut, destinatia favorita a romanilor din cauza preturilor mai moderate la cazare si masa, pentru a studia si noi posibilitatea unui eventual viitor sejur in insula. Pot sa va spun ca merita, Agia Efimia merita sa luam o cazare aici, e dragut, are port, taverne magazine, terase si de toate Aici am oprit pe faleza portului si am gasit o cafeteria, de fapt un bar foarte aratos unde am servit cafele (expreso- cel mai gustos si aromat din cate am gustat) si renumitul fel traditional: iaurt cu miere, si el delicios, ma ling si acum pe degete cand imi aduc aminte. Am studiat un pic orasul si faleza sa, portul si am gasit si o plaja mica dar pietroasa. Exista cateva studiouri si hoteluri, mai multe taverne si terase pe malul marii, toate foarte civilizate, imbinand traditionalul cu modernul.

Din Agia Efimia am luat curs spre Sami poate cel mai important din punct de vedere turistic orasel din insula. De ce? Pentru ca in suburbiile sale se gasesc doua din atractiile mult mediatizate: Lacul Melisani si Pestera Drogarati.

Lacul Melissani, este un lac aflat intr-o pestera destul de mare cu tavanul descoperit, de fapt cazut cu mult timp in urma, foarte frumos si interesant. Se coboara in subteran exact ca la metrou si dupa ce platesti intrarea 7 euro/persoana, mergi printr-un tunel ingust, in panta, sapat de mana omului pana la inceputul lacului cam 50m, unde te ia in primire barcagiul sef, al nostru era un tanar inalt cu voce groasa, calm si amabil. Ne-a poftit pe toti in barca, ne-a aranjat in asa fel incat sa nu avem balans, ne-a facut la toti poze cu propriul aparat, ne-a spus o istorioara in engleza, ne anunta adancimea apei si vaslea pe lacul neclintit de un albastru minunat, in care se oglindea verdele padurii de deasupra si porumbeii albi care ne priveau curiosi in zborul lor de colo colo …. foarte frumoasa imagine; apoi am intrat un pic in adancimea pesterii, unde era intuneric si ne-a intors, cam prea rapid dupa parerea noastra, la ponton; ne-a mai facut un rand de poze si ne-a dat jos; avea o cutiuta in care primea “atentii”, a primit si de la noi.

Lacul a fost descoperit dupa ce a cazut tavanul pesterii, si ulterior in anii nostrii a fost transformat in atractie turistica, s-au bagat barci mari de 10 persoane (barcile se introduc pe sus prin tavanul surpat cu ajutorul unor scripeti) prin intermediul carora se fac plimbari destul de scurte dar foarte frumoase prin pestera. Apa este deosebit de clara si de albastra, fundul apei se vede peste tot chiar si acolo unde adancimea depaseste 15m. Pestera este formata din doua incaperi, una este cea descoperita cu tavanul cazut si mai este inca o incapere poate la fel de mare unde tavanul e la locul lui, acolo sunt reflectoare pentru a putea vedea ceva in bezna existenta. In partea intunecoasa exista stalagmite si stalactite si chiar si lilieci si alte plante sau animale de pestera.

Locul unde se afla lacul e bine semnalizat, se ajunge usor si are o parcare mare, larga, o toaleta fara bani si un mic magazin cu ceva de mancare si suveniruri. Nu cumva sa credeti ca puteti merge sa vedeti lacul de sus, sub nici o forma, ca nu sunt prosti, locul e incercuit cu gard mare si foarte solid.

Mai departe am mers sa vizitam pestera Drogarati, aflata la cativa km de Sami in interiorul insulei. Am ajuns dupa o travesare a orasului Sami si apoi pe niste stradute prin marginimile orasului. Pestera Drogarati draguta si ea, plina de formatiuni specifice pesterilor stalagmite si stalactite, parca era toata o broderie. Se viziteaza usor si repede contra a 5 euro de persoana, se coboara o scara in subteran, cam 5 etaje parca si apoi se merge pe o alee de beton usor accesibila si bine luminata. Se ajunge imediat intr-o sala mare de 45/60m frumos aranjata si puternic luminata. Nu te poti pierde, nu ai unde. Una peste alta o pestera mai mare ca Petralona dar mult mai putin importanta, destul de frumoasa dar si destul de mica, foarte mediatizata si laudata parerea mea. Afara te asteapta nelispsitele taverne din care una cu piscina gratuita pentru clientii ei si magazinele de suveniruri.

Stai si te intrebi, ce o fii asa de greu sa ne mediatizam si noi propriile locuri frumoase: vestigii, traditii, peisaje naturale, munti, pesteri, , defileul Dunarii, Delta??? faci o reclama, niste postere, niste fituici colorate, faci un drum si cateva localuri tematice si apoi astepti banul de la turisti!!! Greu!!!

Dar a venit timpul pentru o baie, ca ne-am incins de tot, si dupa ce am vizitat putin Sami si plaja hotelului Melisani, avand acelasi nume, mica, ingusta si cu pietre, am pornit spre cea mai tare plaja din insula, Myrthos. Dar plaja asta Doamne, este senzationala!!! Este ireal de frumoasa, colorata incredibil!!! albastrul deja electric este brazdat de fasii ca de neon aprins vopsit in bleu metalizat, sclipitoare, iti ia ochii si la propriu si la figurat, pentru ca albul pietrelor in forma de ou de pe plaja se combina cu lumina soarelui pana te orbeste, trebuie sa probati pentru ca de fapt cuvintele, oricat de pompos incerc sa le aleg, tot nu redau adevarul, iar aparatele foto sunt prea slabe pentru a copia fidel culoarea apei, senzationala.

Dar, sa revenim cu picioarele pe pamant, am coborat serpentinele de rigoare spre plaja, am parcat masina sub stanca amenintatoare care pazea plaja si ne-am bucurat de aceasta adevarata minune. In capatul plajei exista o mica pestera ce comunica pe partea cealalta a muntelui cu marea, de fapt e ca un tunel pe sub stanca, iar “ouale” de pe plaja iti mangaiau talpile.

Cu inima deschisa pot spune cu litere mari ca “MYRTOS” este in acest moment cel mai frumos loc din Grecia unde am ajuns si cea mai frumoasa plaja vazuta de mine pana acum si doar veneam de pe Lefkada unde vazusem celelalte minunatii ale marii Ionice, plajele vestice Katsiki, Egremni, Megali Petra si Mylos. Desi plaja e cu pietricele si cu nisip din loc in loc, iar intrarea in apa e destul de abrupta, totusi nu e asa de abrupta ca la Katsiki sau Egremni. Plaja e lunga si lata si are o terasa bine dotata cu ingheatata, bere si alte bauturi reci si cate ceva de mancare. Pe plaja este extrem de cald si trebuie sa iei masuri de protectie impotriva soarelui altfel e jale mare cu insolatia. Nu am vazut nici o vedeta sau ceva in genul asta, erau multi turisti, majoritatea straini din diverse tari, cei mai multi englezi sadea.

Dupa ce ne-am incarcat bateriile, am facut baie de mai multe ori in acea apa fantastica, ne-am odihnit arzandu-ne la soare, am pornit spre Assos, o mica localitate extrem de cocheta, cu locatii de cazare superbe, de o curatenie exemplara, zugravite imaculat in culori deschise, cu abundenta de flori, cu port si strajuita de o fortareata aflata pe un mic deal situat pe o mica peninsula.

Timpul, dusmanul principal, ne-a gonit insa spre ferry si nu am putut gusta mai mult din aceasta asezare pitoreasca, dar am facut multe poze la care ne uitam cu placere, cand ziua pare grea si grijile ne apasa pe umeri.

Insula Kefalonia imi pare acum dupa un timp poate mai frumoasa decat Lefkada, este muntoasa dar nu la fel de dramatica ca aceasta, insa toate localitatile vazute sau locatiile de cazare mi s-au parut mai frumoase mai curate, mai ingrijite, mai stilate, construite cu bani mai multi, adica in general o grija mai mare acordata frumosului. Soselele sunt mai largi decat in Lefkada sau Corfu, se poate merge cu viteza mai mare, pe alocuri nu sunt parapeti, dar nu simteam nevoia, dupa soselele din Lefkada sau Corfu nimic nu mi se mai pare periculos.

Concluzia: insula e foarte frumoasa, merita un sejur sau cel putin o excursie de o zi, dar nu e atat de interesanta ca si Corfu care mi se pare mie ofera mai multe obiective turistice si istorice si nu are atatea plaje superbe ca Lefkada. Insa frumusetea deosebita a plajei Myrtos, poate cea mai frumosa plaja din mediterana (aici astept alte candidate si sa ma combateti, fireste) atrage foarte multi turisti si face toti banii. Insula e mai ascunsa, se ajunge mai greu si mai scump pe ea decat pe oricare alta insula ionica, insa e si mai pitoreasca, oferind cazari foarte bune dar la preturi mai piperate.

---

VIZUALIZĂRI: 8843 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI