Și ultima parte a excursiei, Los Angeles și Grand Canion

TIPĂREȘTE

Drumul din San Francisco până la LA l-am parcurs pe șoselele din apropierea ”rivierei” Pacificului. Am trecut prin mai multe localități mici cu magazine cochete de unde ne mai împrospătam apa. La un moment dat în apropiere de Santa Maria am intrat pe o șosea care ne-a purtat printre plantații de legume și fructe. Și pe stânga și pe dreapta drumului, culturi de căpșuni, varză, apio, varză roșie, conopidă dar toate culturile sunt așa ca la carte, la linie, toate plantațiile aveau sisteme de udare prin picatură. Am intâlnit multe ferme de vaci, și hergheli de cai.

Ne-am hotărât sa cumpăram ceva fructe și legume din zonă. Cei drept am parcurs câteva mile pâna sa întâlnim un aprozal stradal. Am cumpărat o lădiță plină cu căpșuni extraordinar de gustoase, roșii, ardei, avocado, papaia, mango pe care am dat 30 $. Ni s-a spus că toate produsele sunt BIO. Am văzut și foarte mulți oameni la muncă, unii ereau la cules, alți la săpat și la alte munci agricole.

Ce m-a impresionat a fost faptul ca acolo unde ereau oameni la lucrul campului ereau și toalete ecologice, deci nu se practica varianta “în porumbi” Pentru ca drumul a fost destul de lung am fost nevoiți să folosim toaleta și wou, hârtie pentru protecție colac, apa, sapun si odorizant de interior, nici nu ai fi zis că este o toaletă ecologică în mijlocul câmpului. Asta da civilizație.

În drumul nostru am trecut și prin zona ranchurilor și am fost total fascinați de marimea lor, de arhitectura caselor, de nimic lăsat la intâmplare. În traseu am oprit sa vedem si celebra plajă Malibu unde am făcut cunoștință cu Pacificul. Pot spune că aproape pe fiecare plajă sunt 50 - 100 de terenuri de volei pe nisip. Nisipul este extraordinar de fin. Cred că dacă îi adaugi niște adeziv poți să-l folosești să plachezi faianță și gresie. Seara am ajuns la hotel situat la 500 metri de Civic Center Park. În fiecare seară după ce serveam cina stabileam programul de a doua zi și verificam care sunt mijloacele de transport pe care trebuia să le luăm.

Transportul în comun, contrar celor citite pe diferite site-uri este foarte bine organizat și mult mai ieftin decât orice alt mijloc de transport. Un bilet pe o zi costă 7 $ iar pe o săptămână 25 $ și era comun pe toate liniile MetroBus (metrou și autobus metro local/rapid).

În prima zi am mers să vizităm parcul Griffith și observatorul Griffith. Am luat metroul și după mai multe stații am coborât. Întrucât nu există niciun mijloc până la aceste obiective am mai mers pe jos vreo trei Km trecând prin Mica Armenie (cartierul armenesc) care era în sărbătoare. Am vizitat parcul însă nu și observatorul fiindcă era în renovare timp de o lună.

Neputând vizita observatorul ne-am reorienta către Santa Monica. Bineînțeles că am luat metroul care după 20 min. ne-a lăsat la vreo 300 metri de Pier. Pier Santa Monica este un dig suspendat pe niste pontoane care te duce cativa zeci de metri în inima oceanului Pacific. La capatul pontonului ai o imagine de ansamblua a culorii albastru. Albastrul cerului se unește cu albastrul apei, ai in fața ochilor zeci de nuante și din când în când te trezește din meditație câte un botic de leu de mare iesit la suprafață, parcă să te salute.

Santa Monica, o plaja cu nisip fin, dar si lume pestriță, intâlnești magazine de suveniruri, tonete cu hot – dog, artisti ambulanti, unul sa-ți facă portretul, altul să-ți dedice o melodie, dar si un mic parc de distracție, ceva similar cu plajele de la noi, sincer nu am fost foarte impresionată. Bineînțeles că vei oserva și însemnul cu finalul rutei 66. Un lucru care nu vi-l recomand este să nu încercați să ajungeți la toaletele municipale. În această zonă sunt foarte multe terenuri de sport (în special de volei).

La întoarcere am coborât în stația de la universitate, unde am vizitat Campusul Universitar USC din LA, am rămas de-a dreptul uimiți, atît pentru arhitectura cladirilor, curațenia și întinderea campusului. În fața campusului se află Gradina Rozelor, unde am vazut zeci de soiuri de trandafiri, cu diverse culori si parfumuri. Recomand acest parc tuturor celor iubitori de frumos. Tot aici, în apropiere de Los Angeles County Museum of Art (LACMA), am vizitat un spațiu în cadrul unui mall unde vezi câteva avioane începând de la pionerat până la cele militare și poți servi o gustare pe alese la unul din cele trei fast fooduri.

A doua zi am dedicat-o doar pentru Universal Studios Hollywood care oferă o experienţă memorabilă pentru orice vizitator, indiferent de vârstă și trebuie alocată o zi pentru a te bucura de multitudinea de activităţi. De la stația de metrou am mers pe o pasarelă care te lasă foarte aproape de stația de unde un Shuttle Bus te duce până la intrare. Deși am insistat să cumpărăm bilete de pe NET până la urmă am luat bilet la intrare 139 $ cu a proape 30 $ mai mult. Dar și așa nu îți va părea rău pentru niciun cent.

Program: Vineri – Duminică 09:00 – 22:00, Luni 09:00 – 20:00, Marţi – Joi 09:00 –19:00

Bilet intrare acces general: aprox. 110$ si poate fi luat online de pe Site-ul oficial Universal Studios.

Aici trebuie să-ți planifici foarte bine obiectivele și să ajungi la prima oră ca să poți experimenta toate atracțiile până când se închide. Este bine să ai apă la tine și batoane energizante pentru ca să dedici timpul distracției nu restaurantelor.

Deschise în 1964, studiourile găzduiesc platourile de filmare a numeroase filme și spectacole de televiziune americane, dar are și propriul parc de distracții.

Încă de la intrare este un panou electronic care arată principalele spectacole. Noi am ratat un singur spectacol fiindcă am descoperit târziu panoul. La fiecare ”obiectiv” se stă la rând cam 10 – 30 min. și nu se poate ține rând pentru prieteni. În acest timp poți gusta un baton energizant. The World Famous Studio Tour este un tur interesant. Timp de o oră veți trăi o experienţă senzorială uimitoare. Un trenuleţ vă duce prin tot felul de hale unde veți simţi că fac parte din diferite scene din filme. E

fectele speciale sunt senzaţionale, ești zgâlţâit de cutremur, stropit cu apă, te trezești cu flăcări în faţa ta, ai impresia că vine apa peste tine, că ești împușcat, sau că pici într-o prăpastie cu un tren. Asemena efecte speciale le întâlnești și la Harry Poter sau la piramidă. O aeronavă comercială Boeing 747 a fost tăiată în bucăți și transportată la Universal, mașini de luptă, tancuri, cascade de apă, case tip western, castelul Harry Potter, o sală cinema de câteva mii de locuri unde vi se prezintă ce înseamnă munca din spatele numeroaselor filme americane și multe altele. O nebunie...

O zi am dedicat-o unei peietene de familie care ne-a invitat la un pub din apropierea Piaței de fermieri. În drum spre locul de întâlnire am intrat într-un magazin totul de la 0,99 $ unde am văzut lucruri deosebit de bune la prețuri modice. Întrucât am ajuns destul de repede am zăbovit la magazinele din zonă și am verificat prețurile din piață. Pot spune că prețurile erau rezonabile la produsele alimentare.

După ce am servit masa, prietena noastră ne-a dus cu mașina personală în Beverly Hills. După ce ne-a făcut un tur și ne-a spus cam tot ce putem să vedem ne-am luat la revedere iar noi am trecut la rupt picioarele pe străzile din orășel. Bineînțeles că ne-am plimbat și pe celebra stradă Rodeo Drive unde se află magazinele de firmă. Din păcate n-am văzut nici o celebritate din LA cum citisem pe unele site-uri.

După ce am bifat această atracție ne-am dus repede la Autobuz cu destinația Hollywood Walk of Fame, celebrul bulevard cu peste 2600 de stele pavate în trotuar. Am făcut poze cu mai multe stele pe care le știam numele, am intrat în mai multe magazine care afișau prețuri reduse la mai multe articole și în apropiere de stația de metrou este un mall de unde la nivelul doi se poate vedea foarte bine semnul iconic al LA, anume Hollywood.

Ultima zi am dedicat-o pentru Venice Beach și diverselor cumpărături. Plaja este destul de lată, cu un nisip foarte fin și aici am vazut foarte muțti surferi, pe semne ca ereau valuri bune pentru acest sport, am vazut și destul de mulți pelicani. Pe aleia pietonală multe magazine și buticuri cu costume de baie, tricouri si tot felul de brațari, magneți si alte suveniruri, nu am fost impresionată. Dar în schimb ereau tot felul de concursuri, de role, de skeyboard, de dans, la care animatorii tot spuneau ca școala este foarte importantă nu alcoolul și drogurile aici chiar am fost impresionată să vad ca încearcă să facă ceva în acest sens, deși la fiecare colț de stradă vezi 2-3 oameni consumând droguri.

După ce am bifat și acest obiectiv, am plecat spre ceva magazine pentru cumparaturi, (va recomand magazinele Dress for Less), am trecut pe lângă un obiectiv, care nu erea pe lista noastră de vizitat, care se spune că este cel mai fotografiat obiectiv din acea zonă. Este vorba despre un platou care are 150 de felinare de diferite înălțimi.

Am părăsit LA cu multe regrete însă conform planului nostru mai aveam un obiectiv important și fascinant de vizitat Grand Canion.

După ce s-a servit micul dejun am plecat către Laughlin. Am parcurs un traseu de o adevărată splendoare, unde am văzut câteva ranch-uri, peisaje plăcute ochiului și multe moteluri. Odată ajunși la Laughlin ne-am cazat la un resort hotelier deosebit de frumos, (intr-un rewiu separat o să scriu despre cazările avute pe parcursul traseului) am servit masa și am plecat în oraș. Am vizitat câteva magazine care mai erau deschise (duminica) și chiar am făcut ceva cumpărături.

A doua zi dimineața am plecat cu direcția Kingman pentru a face o mică buclă și să circulăm pe vestita Route 66. Nu este ceva deosebit decât prin renumele rutei, altfel o șosea care, o mică porțiune din ea, face parte dintr-o autostradă. În imediata apropiere erea o linie de cale ferată care strabatea deșertul, ba chiar în momentul în care fceam poze a trecut un tren și din curiozitate am numărat vagoanele, 3 locomotive și 123 de vagoane de marfă. După ce am parcurs bucla (vreo trei Km pe 66) ne-am îndreptat către Grand Canion. Am dat iar de șosele șerpuite și vălurite unde iar ne-am distrat. Și cum mergeam noi așa liniștiți a început să plouă, deci noi le-am adus ploaia,

Odată ajunși la locul de parcare am cumpărat bilete pentru a avea acces la cele trei locuri de vizitare a Marelui Canion. Biletele cumparate la fața locului au fost mai scumpe decât pe NET cu aproape 25 $. Biletul de intrare este 52 $, iar dacă vrei să mergi pe Sky Walk de la 12 $ sare la 25 $. Și am uitat mai este o obțiune, sa vezi Marele Canion de la bordul unui elicopter, dar depășea cu mult bugetul nostru alocat pentru acest obiectiv.

De la parcare sunt Shuttle Bus destul de dese care te duce la primul din cele trei view-uri. Am rămas muți de uimire, poze peste poze, nu te m-ai saturi de priveliște nu am cuvinte să pot exprima frumusețea, grandoarea și toate emoțiile cate te încearcă privind lucratea naturii. Trebuie sa vezi cu ochii tăi să crezi ce a făcut natura, stâncile zici că sunt așezate una peste alta după o tehnică anume, iar rocile au culori si nuanțe care mai de care mai frumoase de la caramiziu închis până la caramiziu deschis, nenumărate nuanțe de verde.

După ce te saturi de văzut și admirat și de minunat de ce a putut să creeze natura te duci la stație și cu un alt Bus te duci la următorul view și tot așa până când de la ultimul te duce până la parcare. Este tutul pus la punct pâna în cel mai mic detaliu.

În zona de vizitare sunt prezentate și cîteva locuințe ale indienilor din zona Canionului, de la locuințe facute din pamânt si pâna la corturi de diferite marimi. Dacă vrei sa ai ceva amintire, poți cumparade la buticul amplasat special in zona de vizitare, diverse obiecte facute manual de indienii din zonă. Noi am luat o zornăitoare, din piele de bou, pictată manual care, cică, alungă spiritele rele.

Și ultima oprire în cadrul Marelui Canion, de fapt erea prezentată o comunitate ce cowboy din Vestul Sălbatic. Este prezentată, o închisoare, o bancă, o fierărie, o spânzurătoare, un cimitir, ba chiar te simței ca în vremurile trecute o experiență plăcută.

După această experiență am plecat către Hoower Dam dar păcat că ploua cu găleata și nu am putut vizita acest obiectiv care este ca un fel de Vidraru al României.

Concluzie: America este într-adevăr țara tuturor posibilităților.

---

VIZUALIZĂRI: 364 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI