Azi – Superba TAMINA

TIPĂREȘTE

Programul zilei de azi:

7 – desteptarea si mic dejun; 8 – dam cheie la masina; 11 – pornim in bocanci; 12:30 – 13 Superba Tamina; 14:30 – adidasi si cheie la masina; 16:30 dus pe cinste si cina doua - trei felii de pizza; 17:30 – un tenis pe cinste pana nu se mai vedea celuloidul; 19:30 dus pe cinste si bagat articol AFA. O zi minunata! In cele ce urmeaza va povestesc despre Superba Tamina.

Bucuresti – DN1 – Ploiesti – iesit pe DJ101R prin Breaza si revenit in DN1 inainte de Comarnic - Predeal – DN1 - Timisu de Sus; circa 2,5 ore. La intoarcere pe DN1 Pana la Ploiesti, apoi via A3 pana in Bucuresti; 2 ore si putin.

Unde sa parachezi pentru intrarea in traseu? La mica distanta dupa ce iese din Timisu de Sus urmeaza o curba la stanga cu banda suplimentara de avarie, unde s-ar putea parca, desi nu e solutia cea mai buna; dar daca mai avansezi 100 metri cu viteza mica vei vedea un indicator de traseu montan tip sageata in dreptul caruia poti iesi dreapta din soseaua asfaltata. Aici incepe drumul forestier Tamina, care este inchis circulatiei auto si barat. Inainte de bariera este locul ideal de parcare.

Care traseu? Timisu de Sus – Cascada si Canionul Tamina

Durata: 1 – 1,5 ore la urcare; ca. 1 ora la coborire

Dificultate: usor

Este posibila traversarea canionului? Da. Si dureaza circa 20 minute pe indelete.

Marcaj: Banda albastra, foarte bun

Se poate urma drumul forestier care urca mai lent dar e putin mai lung sau se pot urma scurtaturile marcate care taie curbele largi ale acestuia. In punctul de ramificatie catre cascada si canion, este acum un indicator clar care marcheaza iesirea din drumul forestier catre iesirea / intrarea in canion.

Altitudine destinatie 1100 metri. Altitudine pornire 800 metri.

La intrarea in traseu, la marginea soselei, langa indicatorul banda albastra si inaintea barierei de la intrarea pe drumul forestier este un panou de avertizare / informare ca zona este frecventata de ursi. Nu este ceva de speriat insa. Nu cunosc / nu am auzit de niciun turist atacat de urs pe acest traseu, care este unul destul de circulat in weekend, chiar daca de departe nu atat de “bulevard” ca la “Sapte Scari” vezi impresii. Preventia este insa obligatorie, agatarea unui fluier de gat si vorba multa la drum sunt o solutie. Pana la urma ne deplasam prin habitaclul natural al ursilor, dar este de stiut ca acestia Evita sa iasa in calea turistilor daca ii simt sau ii aud.

Imediat dupa bariera traversam podul de piatra peste raul Timis si urmam drumul forestire in urcus lin. Este la optiunea fiecaruia daca vrea sa urmeze drumul forestier care este mai lung si mail in sau scurtaturile marcate foarte bine cu banda albastra, care fie spus sunt accesibile fara efort prea mare. Noi am ales la urcare o singura scurtatura, iar la coborire mai multe.

Traseul este placut si datorita faptului ca urca lent si prin padure. In cateva locuri, unde o mana nevazuta a deschis perdeaua ramuruilor de copaci, se deschid perspective minunate catre Muntii Bucegi si Muntii Postavaru. Poze!

La un moment dat, in dreapta drumului se vede un pinten semet de calcar intr-un loc unde padurea se rareste. Acolo e destinatia noastra. In drumul forestier a fost instalat un indicator sageata catre canion care marcheaza locul unde se iese ferm din forestier catre dreapta si se continua pe poteca. Drumul forestier continua insa sa urce, marcat cu banda albastra catre Cumea Pietrei Mari, dar de data nu urmam acest traseu.

Imediat poteca ce urmam in dreapta se bifurca in trei intr-o poienita. Urmam poteca ce coboara destul de abrupt vreo 200 metri cu atentie sa nu alunecam pe pietrele si radacinile umede la baza pintenului calcaros si inalt.

Aici un parau cu apa cristalina iese din canion dupa ce s-a aruncat in cateva cascade intre peretii de stanca si ne povesteste ce fain e acolo in canion.

Temperatura scade cateva grade intre peretii semeti de calcar ai canionului, luminozitatea scade si ea semnificativ, intram intr-o lume misterioasa si dam drumul la doza de adrenalina.

Canionul si Cascada Tamina

Cascada Tamina este situata la cota 1.100 metri in Masivul Piatra Mare. Sunt de fapt 5 cascade inseriate, cea mai mare fiind inalta de 10 metri. Adancimea canionului este de 50 metri, iar latimea este de 1 – 2 metri. Traversarea canionului se poate face cu atentie si cu echipament corespunzator. Necesar bocanci. Atentie sa nu aluneci pentru ca orice pas gresit poate fi fatal. Pentru traversarea canionului sunt amenajate cateva scari, prima din lemn, care se poate si ocoli, urmatoarele metalice ancorate in peretii de calcar.

Mi-a placut foarte mult sa traversam acest canion, e drept ceva mai scurt decat fratele lui mai mari aflat pe o vale paralela la “Sapte Scari”. Mi-a placut insa ca nu este aceeasi aglomeratie. Mi-a placut si ca se poate traversa in ambele sensuri. Mi-a placut scara de deasupra cascade mari. Atentie! Scarile sunt destul de vechi si trebuie s ava asigurati la fiecare pas ca avansati sigur. Dupa ce am urcat scarile de la iesirea din canion catre intrarea in acesta si ne-am intors privirea catre canion, am ramas cu o imagine superba a peretilor de stanca apropiata, a scarilor metalice dar si cu un singur unhi prin care soarele razbate in canion privit de sus.

Locul din aval de cascada se mai numeste Ursarie, datorita popularii acestuia cu multi ursi, repet nu au treaba cu turistii, daca turistii nu au treaba cu ei.

Poteca urca apoi 100 metri si ajunge in punctul unde am fost mai devreme cu bifurcatia in trei.

Punctul de belvedere

De la intersectia de poteci vom urma acum poteac dintre cea pe care am coborit si cea pe care am urcat. Aceasta urca circa 200 de metri destul de pieptis in trepte de piatra si pe radacini de copac pana in varful pintenului calcaros de unde se deschide o perspectiva magnifica. In fata haul este marginit de cabluri metalice.

Privirea noastra se desfata cu conturul inconfundabil al abruptului prahovean al Bucegilor cu Piatra Arsa – Jepii Mari – Jepii Mici – Caraimanul – Costila – Moraru cu ai sai Colti si Bucsoiul care ascunde in spatele sau Varful Omu. Mai la dreapta avem o imagine impecabila a crestei de dinozaur a Pietrei Craiului, si ea inconfundabila si spectaculoasa pana la infinit! Si mai la dreapta Postavaru cu a lui cutie paralelipedica din varf. Poze! Ce vrem faina! Dupa sufletul nostru! De poveste! De vis! Ba nu! Real! Adevarat! Poze!

Coborirea

Revenim cu grija in intersectia de poteci si apoi in drumul forestier unde luam pauza de sandvisuri si napolitane cu cioco. Cam jumatare de ora am stat locului.

La vale, oameni buni! Picioarele au mers si mai bine la vale. Talpile bocancilor au batatorit de data aceasta scurtaturile. In 50 de minute am ajuns la baza traseului la masini.

Darius, Oana, Florin, Catalin, Emi si subsemnatul si-au luat “la revedere” si se gandesc la urmatoarea revedere.

Revedere si cu muntii nostri dragi, cu natura in forma ei pura, cu dragoste, admiratie si respect pentru ea, Mama Natura.

Am avut o dumetie perfecta!

Numai de bine tuturor!

@webmaster:

Rog inserare “pustoaico” youtube

---

VIZUALIZĂRI: 1592 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI