Expoziția muzeală 'Istoricul industriei textile' - Cisnădie

TIPĂREȘTE

Știu că vizitatorii orașului Cisnădie ajung acolo atrași în primul rând de ansamblul cetății săsești cu istoria ei veche, începând din sec. XIII. Nici noi n-am fost o excepție. Când am ajuns în oraș, de îndată ce am parcat mașina, ne-am îndreptat pașii spre intrare. Din păcate, un afiș mare - în română, germană și engleză - ne-a înfrânat elanul. Biserica fortificată din Cisnădie se află într-un amplu proces de renovare și restaurare și este închisă pentru public până în anul 2021.

La Centrul de informare turistică aflat în Piața Revoluției, nr. 1, am primit o hartă a județului Sibiu și am fost invitați să vizităm Expoziția muzeală "Istoricul industriei textile". Am acceptat cu bucurie, eu fiind interesată de orice subiect legat de textile și tricotaje, mai ales atunci când pot afla câte ceva despre începuturile acestor îndeletniciri.

Vizita la Expoziția muzeală

Aceeași doamnă care ne-a întâmpinat la Centrul de informare turistică ne-a condus și ne-a fost gazdă și la Expoziția muzeală "Istoricul industriei textile". Muzeul se află pe Str. Apărării, nr. 2 și poate fi vizitat zilnic (exceptând duminica) între orele 8.00-16.00. Taxa de vizitare este de 5 lei/persoană.

Fiind integrată în ansamblul cetății săsești care are în centru Biserica Evanghelică fortificată, clădirea care adăpostește muzeul este ea însăși un monument de arhitectură. Pe o scară îngustă, de lemn, am urcat la primul etaj. Eram singurii vizitatori. Ușile au fost descuiate și deschise doar pentru noi.

Primul lucru pe care l-am aflat vizitând muzeul a fost că un document datat 1323 menționa că Cisnădie este "o localitate mare ai cărei locuitori cunosc foarte bine meșteșugul prelucrării lânii". Vecinătatea satelor din Mărginimea Sibiului, zonă renumită și astăzi pentru creşterea oilor, abundența de materie primă, a înlesnit apariţia a numeroase ateliere de prelucrare a lânii. Prosperitatea așezării crește abia din a doua jumătate a sec. XVI, când prelucrarea lânii ia un avânt considerabil după apariția primei bresle a postăvarilor (1513). În anul 1873 breslele au fost desființate, locul lor fiind luat de Asociația Postăvarilor din Cisnădie, cea care va reprezenta interesele postăvarilor timp de mai bine de 50 de ani și va facilita tranziția de la producția de breaslă la producția industrială. A existat și o școală care pregătea în decurs de 3 ani meseriași în prelucrarea lânii - spălătorie de lână, tors, țesut și apretură.

În cele câteva săli ale muzeului sunt expuse - în ordine cronologică - obiecte, unelte și dispozitive de lucru legate de diferitele perioade ale istoriei prelucrării lânii încheind cu anii de început ai sec. XXI când la Cisnădie încă mai funcţiona renumita fabrică de covoare.

Suveici, piepteni de câlți, foarfeci, perii, vârtelnițe, furci de tors, fuse, răsuci, găurar pentru războiul de țesut și alte unelte din perioada de început a meșteșugului sunt expuse în prima sală. Următoarea sală este destinată începuturilor industriei textile moderne când postăvarii din Cisnădie erau organizați în bresle. Am văzut steaguri ale breslei postăvarilor (1834), cutii și dulăpioare frumos pictate în care se păstrau ustensilele mărunte, un dispozitiv manual de făcut fir și un altul de scărmănat lâna.

În încăperea "Industria textilă la Cisnădie din anul 1872 până în primele decenii ale secolului nostru" am văzut Registrul de corespondență al Asociației țesătorilor din Cisnădie (1882), precum și Registrul de materii prime (sec. XIX). Daracul este acum mai mare și mai performant, dispozitivele manuale de răsucit lâna sunt mai sofisticate. Am văzut darac cu discuri pentru scărmănat lâna, dispozitiv de scărmănat lâna tip leagăn, o masă de sortare, întinsă și cu o formă specială, un "lup" de desfăcut lâna, un dulap datat 1645, pictat cu mici medalioane în care sunt înfățișați postăvari la lucru.

Ultima sală este destinată meștegugului modern practicat în fabrica astăzi desființată. Sunt expuse acolo machete și eșantioane de covoare cu diferite modele care mai de care mai frumoase, multe fotografii din fostele secții de producție, războaie de țesut, un coș cu scoarță de copac din care se extrăgea vopsea naturală pentru fire, urzitor cu stelaj pentru țevi, dispozitiv de răsucit pe țevi, precum și alte dispozitive folosite în procesul de fabricație.

De ce nu se mai țes covoare la Cisnădie

Da, de ce nu se mai țes covoare la Cisnădie dacă era o industrie atât de profitabilă? Materie primă exista, forță de muncă înalt calificată exista, nevoie de covoare de calitate era… Îmi amintesc de faptul că în urmă cu mulți ani, atunci când eram o tânără angajată într-o întreprindere socialistă, repartizându-mi-se o garsonieră, am stat câțiva ani fără un covor adevărat. Pentru un covor de la Textila Cisnădie trebuia să te înscrii pe liste și așteptai ani în șir până să-ți vină rândul să achiziționezi unul. Frumoasele covoare de Cisnădie, de foarte bună calitate, se găseau greu pentru că plecau la export. În România, doar "pe sub mână" sau cu mare noroc puteai cumpăra un covor de calitate. Despre prețuri… ce să mai spun? Primul meu covor m-a costat aproape trei salarii.

Covoarele de la Casa Poporului au fost create și lucrate tot la Cisnădie. Am aflat că ele au fost proiectate împreună cu arhitectul de la Casa Poporului. Și am mai aflat că având o lățime și de 40 m, aceste covoare au fost țesute în fâșii deoarece mașinile nu puteau lucra o lățime mai mare de 3 m. Ulterior, fâșiile au fost asamblate manual, cu multă meticulozitate, rezultând imensele covoare cu care ne mândrim astăzi.

Se spune că industria de covoare de la Cisnădie - veche de un secol și jumătate - a fost distrusă de "criza americană" cea care a dat startul crizei mondiale. Ultimul dintre proprietarii Covtex Cisnădie a fost un american de origine iraniană care a dezvoltat cea mai mare piață de desfacere în Statele Unite. Întinsă pe o suprafață de 100 ha, cu 6000 de angajați, dar cu o activitate din ce în ce mai restrânsă după 1990, din 2011 fabrica de covoare de la Cisnădie nu mai produce nimic. A ajuns un simplu depozit pentru stocul în așteptare de lichidare, mașinile de țesut aflate în bună stare fiind vândute, iar celelalte care odinioară țeseau un milion de metri pătrați de covoare pe an, ajungând la fier vechi.

Final…

Nu știu cât interes ar putea prezenta pentru unii vizitarea Expoziției muzeale "Istoricul industriei textile" - Cisnădie. Cred însă că - ajungând acolo - oricine va fi captivat de îndelungata istorie a meșteșugului prelucrării lânii. Este mai curând un muzeu tehnic. Cele patru săli ale expoziției te poartă treptat prin toate perioadele importante ale acestui meșteșug de la apariția și până la dispariția sa la Cisnădie.

---

VIZUALIZĂRI: 844 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI