Hotel Concorde - Toluca, Mexic

TIPĂREȘTE

Toluca e un orășel micuț, așa, de doar un milion-două de locuitori aflat la cam 50-60 de km de Ciudad de Mexico. Cred că nu a mai încăput industrie în marele oraș și atunci au pus la punct niște orășele industriale satelit. N-am înțeles tare multe din oraș, am văzut doar zone industriale, zone de locuit, care mai bogate care mai sărace, drumuri care unesc aceste zone între ele, cam asta ar fi. Am venit aici în delegație și am stat câteva zile la hotel Concorde.

Grosul clienților e de fapt format din oameni aflați ca si mine cu treburi, nu e o zonă tocmai turistică. Deși nu departe găsești locuri faine de vizitat. Hotelul e poziționat la mică distantă de aeroportul din Toluca, are camere mari, în stil american, cu un mare dormo-drom, un pat uriaș adicătelea.

Camera în care am stat era la parter și geamul dădea spre un perete din curtea interioara, nu că ar fi fost în rest cine știe ce mari peisaje de admirat, dar totuși, n-a fost fantastic. M-am temut serios pentru zgomotul de trafic, chiar prin fața hotelului trece un drum de mare viteză cu bretelele aferente. Stand în fata hotelului simțeam cum se cutremură pământul când mugea pe strada un camionoc uriaș, din ăla de tip american de fumegă pe două țevi, dar interesant, în cameră n-am auzit nimic, izolația fonică e foarte bine făcută.

Săpun și șampon din partea casei, fără probleme cu curățenia, ba chiar a fost un pic de exces de zel aici după părerea mea. Să schimbi toate prosoapele și să faci brici în fiecare zi mi se pare un pic de risipă, nu aveau de exemplu opțiunea disponibilă în multe hoteluri din Europa, să alegi dacă prosoapele să fie schimbate sau nu după cum le așezi. Risipă, sau în orice caz prea putină grijă pentru mediu. As zice că si mexicanilor le-ar trebui așa, vreo câțiva ani de Uniune Europeană, sa vină din exterior reglementări si sprijin pentru toate baiurile, inclusiv cele de mediu. Deocamdată nu-s tare curioși, stau mai rău ca noi, gunoaie si pet-uri prin natură, peste tot, tot felul de troace de mașini si camioane care fumegă rău, râuri si pâraie murdare, cam așa. Se vede și că au destui oameni, pentru toate activitățile, nu s-au lovit ca noi de lipsa acută de personal de peste tot. In aceeași ordine de idei în schimb, lumina în încăpere era super-mega-economica. Mda… De asemenea n-ar fi fost rău sa fie si un frigider in camera. Wifi-ul bun, în hol și la recepție, in cameră mai slăbuț.

Cu limbile străine cam greu la recepție, și de altfel in multe alte locuri. Eu mă așteptam ca toată lumea să știe engleză bine în Mexic, datorită apropierii de SUA, dar se pare că sistemul lor educațional nu-i tare performant. Cam… tot ca la noi, noroc cu EU, care, sper, peste câțiva ani sa vină cu reglementari și aici, sa ne pună la punct. De altfel, părerea mea generală despre Mexic e ca e o tară minunata in care au o grămadă de probleme mari pe care deocamdată nu le pot rezolva singuri. Poate o sa facă americanii o Uniune Americana, sau și mai bine, sa facă europenii o uniune euro-americană (he, he, no way ar zice unii), si se pun ei încet, încet la punct. Nu știu de unde mi-a venit ideea asta, bag seama că de la tequila . Am avut dificultăți destul de mari la recepție de exemplu să cer un adaptor pentru prize, eu m-am dus in Mexic fără sa mă interesez cum e treaba cu cu prizele, și mai apoi, când mi-am dat seama, am zis că lasă, găsesc eu pe acolo adaptoare cu ghiotura, la orice colt, când colo ce să vezi, majoritatea (chiar de la magazine de electronice) habar n-aveau că-n alte țări e altcumva cu prizele. Așa că am stat câteva zile cu toate alea electrice descărcate…

Micul dejun nu-i din cel cu bufet ci comanzi dintr-un meniu, in principiu o masă cu omletă, suc si cafea ajunge pe la 100 de pesos, cam 22 de lei, as zice ca e puțin multișor, având in vedere că in Mexic mâncarea e mai ieftină ca la noi. Si fiind cu comandă ai de stat cam 15-20 de minute, bufetul e o soluție mult mai rapidă si mai de efect, mai ales dacă ești in delegație. Si mi-au lipsit mâncăruri de gen brânzeturi sau iaurturi. Aveau ceva iaurt daca cereai, venea amestecat cu cereale si era… dulce. America, deh… In schimb aveau clătite cu sirop de arțar. Am mâncat de vreo câteva ori și seara la restaurantul hotelului, au mâncăruri bine făcute și, lucru pe care l-am apreciat, multe din ele tradiționale, de-ale lor. Am reținut o gustărică interesantă, guacamole con chicharon, cu șoric supra-prăjit pana devine crocant ca un chips, cu un guacamole fain, are alt gust acolo (e normal, acolo l-au inventat ). O bere costă 30 de pesos, ce să zic, nu-i tocmai ieftin-ieftin însă oameni-s foarte politicoși si te simți bine. In câteva zile am vrut să ies pe terasă, erau cam 22 de grade și soare, însă terasa restaurantului era goala. S-a cam mirat barmanul (pe frigul asta??? , ești sigur?) însă pana la urma tot a deschis terasa. Se pare ca ei iubesc căldura mai caldă ca a noastră. Destul de frig in Toluca, in iunie după standardul lor, ok, orașul se afla la 2600 de metri altitudine totuși…

Prețul unei camere pe zi e de 900 de pesos, să fie cam 200 de lei, ce să zic, se integrează in peisaj. Când am văzut prețul afișat, mi-a cam stat corazonul in loc, 900 de $, adicătelea de dolari, mai scump ca-n Dubai??? . De fapt simbolul pesosului pare să fie la fel ca la dolar, iar asta explica situația.

Un hotel decent, sigur și curat, fără sa rupă gura târgului, potrivit pentru delegații deci.

---

VIZUALIZĂRI: 250 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI