București - 560 de ani de la prima atestare

TIPĂREȘTE

Se știe că așezarea Bucureștilor a apărut în jurul unui fort întărit ridicat în vremea lui Mircea cel Bătrân cu scopul de a proteja întretăierea drumurilor comerciale care veneau dinspre Constantinopol prin Giurgiu, dinspre Polonia prin Moldova, dinspre vest prin Brașov și dinspre Târgoviște, capitala de atunci a Țării Românești. În urmă cu 560 de ani, în timpul lui Vlad Țepeș, acest fort întărit a devenit cetate domnească. 20 septembrie 1459 este data care apare pe un hrisov emis de Vlad Țepeș, dar se presupune că așezarea este și mai veche dat fiind că hrisovul a fost emis în cetatea deja existentă.

Cu câteva zile în urmă, la 20 septembrie 2019, orașul București a celebrat a 560-a aniversare. Manifestări speciale dedicate acestui eveniment au încântat publicul bucureștean. Acestui eveniment îi dedic și eu acest articol, iar celor care eventual îl vor citi, le propun un tur prin vechiul București, pe un traseu interesant pentru oricine - bucureștean sau nu - indiferent dacă l-a mai urmat sau de câte ori l-a mai urmat. Firește, turul pe care îl propun începe din cel mai vechi punct al orașului, Curtea Veche, apoi continuă cu Biserica Sf. Anton și Hanul lui Manuc, ambele aflate în imediata apropiere. Cei dornici de o plimbare mai lungă pot merge la Mănăstirea Radu Vodă, pot admira vechile clădiri de pe Strada Lipscani până la Hanul cu Tei, pot arunca o privire asupra clădirii frumos renovate a Spitalului Colțea - primul spital din București sau pot face o plimbare mai lungă până la Casa Melik (azi Muzeul Theodor Paladi) - cea mai veche clădire destinată locuirii din București.

Curtea Veche - reședința lui Vlad Țepeș.

Peste ruinele unei construcții anterioare (ridicată, se pare, un secol mai înainte), în perioada 1458-1459, Vlad Țepeș a ridicat o nouă cetate, de aici, la 20 septembrie 1459 emițând hrisovul sus amintit. Această cetățuie ajunge cu adevărat o curte domnească în vremea lui Mircea Ciobanul, un voievod loial sultanului, dar care a amenajat aici un palat domnesc. Din păcate, nu a dăinuit până în zilele noastre decât pivnița acestui palat. Pivnița de formă dreptunghiulară este împărțită în patru încăperi cu bolți semicirculare, sprijinite de stâlpi cruciformi. Tot Mircea Ciobanul a ridicat și un lăcaș religios - biserica cu hramul Buna Vestire.

De-a lungul timpului, datorită invaziilor și jafurilor, Curtea Domnească a suferit deteriorări. Ulterior - în special în vremea lui Constantin Brâncoveanu - Curtea Domnească a fost refăcută și chiar extinsă. S-a adăugat un nou etaj clădirii principale, a fost mărită sala tronului, iar spațiul exterior, până la apa Dâmboviței, a fost amenajat cu terase și cu grădini. Mazilirea lui Constantin Brâncoveanu, incendiul din 1718, cutremurul din 1738, inundațiile, jafurile din timpul războaielor (în special din timpul războiul ruso-turc din 1768-1774) au făcut ca la nici 50 de ani de la moartea lui Brâncoveanu Curtea Domnească să ajungă o ruină. Noii domni fanarioți și-au stabilit alte reședințe, iar Caragea Vodă a scos la licitație fosta reședință voievodală. Singura care a făcut față schimbărilor vremii a fost Biserica Domnească ctitorită de Mircea Ciobanul.

Biserica Sf. Anton - cea mai veche biserică din București.

Biserica pe care o vedem astăzi în imediata apropiere a ruinelor fostei curți domnești - numită Biserica Sf. Anton sau Biserica Sf. Antonie cel Mare - cu hramul inițial Buna Vestire, se afla cu secole în urmă în centrul Curții Domnești. Ridicată de Mircea Ciobanul în sec. XVI, pe locul fostei biserici ctitorită de Mircea cel Bătrân, este cea mai veche biserică din București și a fost timp de două secole locul încoronării domnilor din Țara Românească. Bineînțeles că în timp lăcașul a suferit mai multe transformări. Refăcută de Matei Basarab în urma incendiului din 1611, prădată din nou în timpul invaziei turco-tătare, refăcută iarăși de Gheorghe Ghica și Gheorghe Duca, biserica a fost mărită de Constantin Mavrocordat când i s-a adăugat și frumosul portal de la intrare (1715).

După incendiul din 1847 care a pârjolit întregul oraș, Biserica Sf. Anton - lăcaș care a deservit închisoarea de la Curtea Domnească - a ars și a fost distrusă în totalitate. Atunci s-a decis ca Biserica Domnească să preia și hramul lăcașului distrus, cel al Sfântului Antonie cel Mare. Ruine vechii Biserici Sf. Anton încă se mai văd în piață.

Hanul lui Manuc - unul dintre cele mai mari hanuri al Bucureștiului.

Fiind un oraș negustoresc, un nod comercial important, Bucureștiul de odinioară a avut mai multe hanuri, unele domnești (de mari dimensiuni, cu o biserică sau chiar cu o mănăstire în centru), altele destinate negustorilor foarte bogați (fără biserici, dar oferind condiții de lux) și altele de mahala (construcții din lemn, destinate drumeților săraci).

Deși a fost unul dintre numeroasele hanuri ale Bucureștiului din sec. XVII-XVIII, Hanul lui Manuc este printre puținele care au rezistat vremii. Ridicat în perioada 1806-1808 de Emanuel Mârzaian, un armean bogat, numit de turci Manuc Bey, hanul avea o curte interioară ornamentată cu o mică grădină și cu o fântână arteziană. Aici trăgeau căruțele și caravanele negustorești. Hanul avea 15 pivnițe boltite (astăzi acolo funcționează o cramă), 23 de prăvălii la parter, două saloane mari, magazii, bucătării, camere pentru servitori, precum și un tunel în care se puteau adăposti la nevoie 500 de persoane. Clădirea avea un singur etaj cu 107 camere, iar accesul se făcea pe două scări de lemn. În prezent la Hanul lui Manuc este un frumos restaurant. În câteva rânduri, am fost și noi acolo. În cerdac - la Hanu' lui Manuc poți servi o masă bună sau poți petrece cu prietenii câteva momente plăcute.

Nu trebuie să uităm că Hanul lui Manuc a fost gazda negocierilor preliminare ale Tratatului de pace care a încheiat războiul ruso-turc în 1812. După moartea lui Manuc Bey în anul 1817, hanul a avut mai mulți proprietari. Pentru scurtă vreme aici a fost sediul Primăriei Bucureștiului. De asemenea, trebuie reținut că aici a avut loc primul spectacol de operetă din România și că în anii premergători primului război mondial, fostul han era locul de întâlnire a politicienilor - Take Ionescu, Octavian Goga, Barbu-Ștefănescu Delavrancea, Nicolae Filipescu - toți militând pentru intrarea României în război alături de Antanta, pentru recuperarea Transilvaniei și Bucovinei.

Mănăstirea Radu Vodă - a găzduit prima bibliotecă din București.

Dacă ajungeți la Mănăstirea Radu Vodă (acum dosită de blocurile de la capătul Bulevardului Dimitrie Cantemir) trebuie să știți că edificiul a fost ridicat de domnitorul Alexandru al II-lea Mircea, strănepot al lui Vlad Țepeș, ca nou sediu pentru Mitropolia Ungro-Vlahiei, pe locul altui lăcaș ridicat de domnitorul Mihnea cel Rău. Mitropolia nu a mai fost mutată de la Târgoviște la București, dar mănăstirea rămâne în istorie ca fiind locul în care a fost înființată prima bibliotecă din București.

În timpul conflictului cu Mihai Viteazul, Sinan Pașa a ocupat orașul în 1595, iar mănăstirea - construită pe un deal - a fost fortificată și transformată în arsenal. După asediu, în retragere, Sinan Pașa a incendiat Curtea Domnească, fortificațiile, bisericile și mănăstirile. În 1625, Radu Vodă Mihnea reface din temelii așezământul devenind astfel unul dintre cei mai importanți ctitori.

Dacă tot ați ajuns la Mănăstirea Radu Vodă, aruncați o privire alături, la Biserica Bucur Ciobanul despre care legenda spune că ar fi fost ctitorită de ciobanul Bucur, cel care a dat nu doar numele bisericii, ci și pe cel al așezării devenită mult mai târziu București, capitala noastră. Nu se cunosc cu exactitate începuturile acestei bisericuțe, dar, dincolo de legende, se presupune că lăcașul a fost zidit de Alexandru Vodă, fiul voievodului Mircea Ciobanul, în anul 1568, pe locul cimitirului Mănăstirii Radu Vodă.

Hanul cu Tei - vechi centru comercial al Bucureștiului.

Dacă pentru moment o plimbare pietonală până la Mănăstirea Radu Vodă vi se pare cam obositoare, faceți câțiva pași pe Strada Lipscani - fosta Ulița Mare care ocolea Curtea Domnească și făcea legătura cu principalele drumuri comerciale care ajungeau la București. Pe această stradă - vechiul centru comercial al Bucureștiului - existau unele dintre cele mai mari hanuri. Putem vedea și astăzi Hanul Gabroveni, Hanul cu Tei și Biserica Sf. Gheorghe Nou care se afla odinioară în mijlocul Hanului Sfântul Gheorghe, construcție ridicată de Constantin Brâncoveanu.

În pofida trecerii timpului, Hanul cu Tei și-a păstrat forma inițială. Construit în 1833-1835 de Anastasie Gheorghe Polizu și Ștefan Popovici, este un pasaj dreptunghiular care unește străzile Lipscani și Blănari. Hanul renumit și pentru teii săi - cunoscut și ca Hanul de pe Ulița Mare a Marchitanilor - avea 14 prăvălii așezate de o parte și de alta a pasajului. La intrare, atât din ulița Lipscani, cât și din ulița Blănari, existau porți de acces deasupra cărora au fost înscrise și se pot vedea și astăzi inițialele primilor proprietari - A. P și P. S.

Hanul a supraviețuit marelui incendiu care a pârjolit Bucureștiul în 1847, dar și cutremurelor din sec. XIX-XX. Dacă ajungeți acolo nu trebuie să vă surprindă atmosfera de bazar turcesc, cu pasaj îngust și cu mici prăvălioare cu obloane vopsite. La etaj funcționează un restaurant. Am fost și noi La Hanul cu Tei

Spitalul Colțea - primul spital din București.

Cine n-a auzit de Spitalul Colțea din București? Ansamblul arhitectonic de la Colțea - alcătuit dintr-un spital, o biserică, trei paraclise și Turnul Colței - este unul dintre cele mai importante și mai valoroase ctitorii din istoria Bucureștiului de la începutul sec XVIII. Primul spital din București și din spațiul moldo-vlah a fost fondat în 1704 la inițiativa spătarului Mihai Cantazuzino, în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu, în interiorul Mănăstirii Colțea. Amenajat după modelul unui spital din Veneția, la început spitalul mănăstiresc avea doar 24 de paturi și era destinat în principal populației sărace sau aparținând clasei de mijloc. Ștefan Cantacuzino, nepotul ctitorului, a împrejmuit lăcașul cu un zid și a construit o poartă cu turn. Astăzi Turnul Colței nu mai există. Cea mai înaltă construcție din oraș în sec. XVIII-XIX, Turnul Colței s-a șubrezit la cutremurul din 1802 și ulterior a fost demolat. Cine trece astăzi prin fața Spitalului Colțea poate observa statuia ctitorului, spătarul Mihai Cantacuzino, prima statuie înălțată în București, realizată din marmură de Carrara de sculptorul Karl Stork.

De reținut că la Spitalul Colțea a funcționat până în 1852 Școala Mică de Chirurgie de la Colțea, prima școală de învățământ medical din Principatele Moldovei și Țării Românești.

Casa Melik - cea mai veche clădire destinată locuirii din București.

Dacă de la Spitalul Colțea continuați plimbarea până în spatele Bisericii Armenești, veți descoperi pe Str. Spătarului, nr. 22, cea mai veche clădire destinată locuirii din București. Puține case foarte vechi au dăinuit în capitală fie din cauza seismelor, fie din cauză că refacerea unei locuințe private însemna de cele mai multe ori demolarea celei vechi și înălțarea alteia în stilul noii epoci.

Casa Melik datează din a doua jumătate a sec. XVIII, fiind construită în perioada 1750-1760. Pare un conac de țară, la momentul în care a fost construită aflându-se la marginea de răsărit a orașului. Cumpărată de Chevorc Nazaretoglu, lăsată moștenire lui Agop Nazaretoglu, iar acesta lăsând-o fiicei sale Ana Nazaretoglu care se căsătorește cu Iacob Melik în 1847, un an mai târziu, în timpul revoluției, casa a fost ascunziș pentru Ion Heliade Rădulescu, C. A. Rosetti și Ion C. Brătianu. Renovată în mai multe rânduri, ferită de tăvălugul demolărilor comuniste, Casa Melik este astăzi muzeu.

Concluzii

Mai sunt și alte vechi obiective interesante în Bucureștiul care de curând și-a serbat a 560-a aniversare.

Am prezentat doar câteva, nu neapărat în ordinea vechimii lor, ci mai curând într-o succesiune care să le poată cuprinde într-o singură plimbare. Sper ca rândurile mele să fie un îndemn la o instructivă plimbare într-una dintre frumoasele zile ale acestei toamne.

---

VIZUALIZĂRI: 348 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI