Traseu în M-ții Parâng - Vârful Parângul Mare (2519 m), Vârful Cârja (2405 m) și Vârful Parângul Mic (2074 m), circuit de creastă

TIPĂREȘTE

Drumeția hotărâtă rapid joi la prânz, din cauza prognozei care s-a schimbat, nu mai arăta ploi, doar soare cu nori, ne-a plasat fără prea multe pregătiri direct în Stațiunea Parâng la Cabana Telescaun vezi impresii.

Vârful care descriu cel mai bine. Parângul Mare, al patrulea ca înălțime din țară, a fost o nouă provocare pentru noi. Săptămâna trecută am urcat pe Vf. Moldoveanu (2544 m) care ocupă primul loc ca înălțime și pe Vf. Viștea Mare (2527 m) care este al treilea ca înălțime - vezi impresii - și pentru că am început de sus în jos cursa de cucerire a piscurilor de peste 2500 m, adică de la cel mai înalt, reușita ne-a dat aripi și încredere în forțele proprii.

Spre deosebire de cele două vârfuri unde diferența de nivel a fost mare, repartizată pe distanță relativ scurtă, în cazul Vârfului Parâng, diferența de nivel a fost mai mică, aproximativ 800 m, dar lungimea traseului a fost destul de mare.

Am parcurs 21,60 km în nouă ore, timp care a inclus o pauză mai lunga de masă si multe pauze dese de tras sufletul, hidratare și fotografiat peisajul minunat, greu de descris în cuvinte. Frumusețea munților te lasă fără cuvinte.

Am pornit la drum devreme, pe la ora 8 de la Stația de telescaun și am ajuns înapoi la ora 17. Ne era frică să nu ne prindă ploaia pentru că erau nori deasupra Vârfului Parângul Mare vineri când am ajuns și sâmbătă dimineața de asemenea.

Am urcat cât de repede am putut, mai ales că era răcoare și aveam spor. Traseul este unul de creastă, foarte frumos, fără porțiuni expuse, de dificultate medie dată de lungimea lui. În prima parte am mers pe lângă tufe de afini de unde mai culegeam câteva boabe din mers. Am fost plăcut surprinsă să văd flori roz de Rhododendron de la începutul traseului, până la altitudini foarte mari, mai ales că este luna septembrie.

Urcușul cel mai abrupt a fost spre Vf. Cârja, la care am ajuns după două ore și patruzeci de minute, urcând cca. 700 m în altitudine.

• Traseul este cu urcușuri și coborâșuri trecând peste grohotișuri, lespeszi, dar și pe porțiuni plate de gol alpin acoperite cu vegetație ca o iarbă uscată, maro – auriu. Efortul de urcare nu este constant, relaxarea survine imediat după urcare printr-o coborâre. La început este amuzantă alternanța urcare – coborâre, dar la întoarcere, după parcurgerea mai multor kilometri coborârile au început să mă deranjeze, pentru că știam că va urma o altă urcare. Tot acest efort și oboseala este absorbită de frumusețea munțior, de grandoarea acestora, de sentimentul de cuceritor al masivilor pe care îl încerci când realizezi că ești deasupra multor piscuri de peste 2000 m.

La un moment dat munții te înconjoară din toate părțile, este o senzație de bucurie de nedescris. Din loc în loc apar ochiuri de lacuri glaciare, stânci franjurate, abrupt stâncos spectaculos îmbrăcat din loc în loc de jnepeni.

Am avut parte de un vânt rece, tăios, în partea superioară a traseului. Nu ne așteptam să fie atât de frig. Cu gluga pe cap, simțeam cum vântul îmi taie fața.

Cu cât ne apropiam de Vf. Parâng, cu atât vizibilitatea se reducea, umblam prin nori. Interesantă senzația, să te scufunzi în norii care fugeau cu viteză mare pe lângă corpul tău.

O teamă aveam, să nu cumva să înceapă ploaia și să nu ajungem la destinație. Am grăbit pasul ca să ajungem cât mai repede pe Vârful Parângul Mare. Am ajuns după patru ore și douăzeci de minute, ne-am fotografiat și am plecat în grabă fără a ne bucura de răsplata panoramei din cel mai înalt vârf al M-ților Parâng, întrucât nu se vedea nimic în zare, totul era alb.

La coborâre, după ce am trecut de pitorescul refugiu Cârja aflat la altitudinea de 2231 metri, construit din piatră, anotimpul era altul, cu soare și fără vânt.

La întoarcere am urmat indicatorul spre Varful Parângul Mic. Pe indicator scria că se ajunge în 3/4h, dar am ajuns în 25 de minute. Traseul spre acest vârf este unul ușor. De acolo am văzut Munții Șureanu.

Din Vf. Parângul Mic am mai coborât un km și am ajuns la Telescaunul Vechi, locul unde care eram cazați.

Este important să știți că nu există apă pe traseu.

„Muntele este vrăjitorul care îți arată adevărata splendoare a naturii!

Muntele este explozia finală a măreției naturii. ”

Acestea sunt două citate de pe un panou întâlnit la începutul traseului, citate care descriu cel mai bine frumusețea muntelui Parâng.

---

VIZUALIZĂRI: 4179 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI