Palatul Regal din Caserta, măreție și splendoare

TIPĂREȘTE

Despre Palatul Regal din Caserta citisem înainte și-l trecusem pe lista locurilor de vizitat în timpul sejurului meu în Napoli/ Campania. Din Napoli spre Caserta am mers cu un tren aparținând companiei feroviare de stat, Trenitalia. Un tren similar cu săgeata albastră de la noi. Sunt aproximtiv 34 Km distanța Napoli- Caserta, biletul a costat 7,50 euro dus/întors, de persoană.

Scurt istoric

Palatul Regal, cunoscut în italiană sub denumirea de Reggia di Caserta, este rodul dorinței regelui spaniol Carol al III-lea de Bourbon, care avea să domnească peste Regatul celor Două Sicilii (Sicilia și Neapole) sub titulatura de Carol al VIII-lea, de a ridica un palat care să rivalizeze cu Versailles și palatul regal din Madrid.

În acest scop, l-a angajat pe arhitectul Luigi Vanvitelli după ale cărui planuri s-a construit această bijuterie a stilului neobaroc italian. Luigi Vanvitelli n-a reușit să finalize lucrările, pentru că s-a stins din viață, dar ele au fost continuate și terminate de fiul său, Carlo. Lucrările au început în 1750 și au fost finalizate în 1845.

Palatul

De la gară, se ajunge ușor și repede la palat. Traversezi strada din fața gării și pașii te poartă pe o alee lungă, mărginită de spații verzi, care duce la intrarea în palat. Grandoarea lui te întâmpină de la prima vedere. În acea zi de duminică din iunie, nu erau prea mulți turiști, la casă nu am așteptat deloc. Prețul, 14 euro pentru vizitarea parcului și a interioarelor palatului sau 9 euro pentru cei care doreau să vadă doar grădinile.

Palatul impresionează prin dimensiuni, având 250 m lungime, 190 m lățime, 34 de scări, 1970 de ferestre, 4 curți interioare, fiind cea mai mare reședință regală din lume. Treci pe sub coloane de marmură și calci pe pardoseală tot de marmură. În dreapta se deschide scara, Scalone d” Onore, ce duce spre apartamentele regale. În capul scării veghează statuia lui Hercule, iar doi lei te întâmpină în toată măreția lor, gata parcă să apere bogăția palatulului și să intimideze prin simpla lor prezență. Dimensiunea lor, talentul sculptorului care i-a dăltuit în marmură impresionează, și acest sentiment te urmărește in tot timpul periplului prin sălile palatului. Simbol al puterii regale, leii se regăsesc și în Sala Tronului, unde străjuiesc de o parte și de alta tronul regal.

În fața scării, se află Capela Palatină. Apartamentele regale și monumentala Sală a Tronului copleșesc prin bogăția ornamentelor, prin auriul care conferă strălucire, prin candelabrele superbe, draperiile de brocart, tavanele ilustrate cu scene mitologice. Culorile ce predomină sunt albul și auriul. Patru camere sunt dedicate anotimpurilor, fiecare încăpere fiind decorată și colorată în funcție de anotimpul pe care-l reprezintă. În aceste camere, mobilierul este încărcat, domină stilul rococo. Au avut reședința aici și Joachim Murat, ajuns rege al Neapolelui, și soția sa, Maria Carolina Bonaparte, sora lui Napoleon. Dormitoarele lor sunt cu mobilier în stil empire.

Biblioteca, sala de muzică, pinacoteca completează palatul ale cărui 200 de încăperi este imposibil de vizitat și nici nu sunt toate deschise publicului.

Sub titlul de Terrae motus, palatul găzduiește și o expoziție de artă contemporană dedicată artiștilor dispăruți în cutremurul devastator din 1980. Dacă ar fi să sintetizez pe scurt descrierea palatului, cuvintele potrivite sunt opulență, strălucire, grandoare!

Grădinile palatutlui

Ordinea vizitării este la latitudinea fiecăruia Eu am început cu grădinile și am lăsat la urmă interioarele palatului.

Perpendicular, se desfășoară imensul parc al palatului. Copaci seculari străjuiesc aleile. Ca să ajungi în capătul lui, trebuie să parcurgi 3 Km. O poți face cu bicicleta, cu trăsura sau, cum am făcut eu, cu microbuzul contra sumei de 2,50 euro dus/ întors. La capătătul drumului te întâmpină Fântâna Dianei și a lui Acteon și o cascadă cu o cădere a apei de 78 metri. Dar până acolo, treci pe lângă bazine cu pești și mici cascade ce-și varsă apele pe terasele în trepte, pe lângă fântâni ce poartă numele unor zeități romane: Fântâna lui Aeolus, zeul vântului, dar a cărui statuie lipsește, Fântâna lui Ceres, zeița agriculturii, Fântâna lui Venus și Adonis. Decorul inspirat din mitologia romană este completat de nimfe și tritoni.

În partea dreaptă a monumentalei Fântâni a Dianei și a lui Acteon, se deschide grădina englezească. Aici te întâmpină o vegetație bogată provenită din Europa, Australia, Noua Zeelandă, California, Insulele Canare. Palmieri, eucalipți, stejari, cedri umbresc aleile și băncile numai potrivite pentru o scurtă odihnă. Ruinele unui templu roman, statui descoperite în Pompei, stau ascunse de vegetație. O casă a grădinarului pare o mică vilă înconjurată de verdeață. O zi este prea puțin să poți vedea toate aceste minunății. Dacă palatul te impresionează prin grandoare, grădinile reprezintă momentul în care sufletul se bucură de veșnicia și splendorile naturii, în mijlocul căreia scenele inspirate din mitologie întregesc această bijuterie a barocului italian târziu, Palatul Regal din Caserta.

Dar Caserta nu însemnă doar palatul. În față este gara, la stânga, cum ieși din palat, o alee te duce în orașul pe care l-am descoperit într-o zi însorită de duminică. Doar câteva cuvinte despre caserta- orașul. Prima impresie: liniște, ordine, contrastând cu tumultuosul Napoli. Nu tu gunoaie, nu tu claxoane, nu tu aglomerație! Era și o oră la care poate locuitorii își făceau siesta. Turiști puțini.

Un parc unde am găsit statuia lui Luigi Vanvitelli. Câteva terase deschise la acea oră. O stradă pietonală îngrijită. Într-un cuvânt: mi-a plăcut! N-am reușit să ajung în Casertavecchia, orășelul vechi aflat la 10 Km depărtare. Mi-ar fi plăcut, dar timpul n-a fost de partea noastră.

Dacă ajungeți în zona Napoli, nu ratați Palatul Regal, merită să fie văzut! Mie mi-a rămas în suflet!

---

VIZUALIZĂRI: 3963 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI