Varna - Nisipurile de Aur - Camping Laguna - Albena - Balcic

TIPĂREȘTE

Obligat fiind de site sa ma incadrez intr-o anumita rubrica voi scrie aici doar despre partea din Bulgaria a calatoriei noastre de anul acesta din perioada 15 - 19.08.2019. Pentru a înțelege tot contextul celor spuse de mine, pentru a vedea poze, filme va invit sa cititi pagina blogului meu unde am descris toata calatoria cu plusurile si minusurile

https://viataestedoarocalatorie. blogspot.com/2019/09/jurnal-de-bord-ct-tuzla-varna. html

Dimineața (pe 16), deși la meteo ni se spusese că vremea va fi ok, căci de asta și plecasem din zona Transilvaniei unde se anunțau ploi și frig, ne-a ajuns și pe noi ploaia. Așa că am decis să mergem spre sud, până când nu va mai fi ploaie și nor. Inițial am zis să mergem maxim până la Balcic, însă pe drum ne-am hotărât să mergem totuși până la Varna deoarece și la Balcic era urâtă vremea.

Deci nebunie, full de mașini, agitație, iar trecerea prin Mangalia și Vama Veche ne-au dat impresia că toată țara a venit pe Litoral... colcăială gen India, praf, mizerie, claxoane, înghesuială, nebunie. Am stat și în vamă un pic, iar aici am început să mirosim șmenozelile de tip bulgăresc de care ne vom lovi din plin în scurta vacanță în Bulgaria.

La intrarea în Bulgaria, imediat după graniță, mașina trebuie să treacă printr-o groapă cu apă, ceea ce mi s-a părut de porc (probabil pentru pesta porcină sau gripa aviară). De parcă ni s-a fi spus: lăsați mizeria la voi acasă.

La vignete coadă imensă, minim 30 de persoane. Am încercat să luăm online, dar site-ul bulgăresc nu mi-a mers de pe telefon. Învârtindu-mă de colo colo am văzut mai departe de primul loc unde se dădeau vignete, un alt ghișeu, în interior, ascuns privirii, unde erau câteva persoane.

Am ales varianta cea mai ieftină de vignetă de 10 leva pentru un weekend (de la 12.00 vineri la 24.00 duminică) și am plătit în lei, 25 de lei.

Deci în vamă sau în țară, cursul este undeva la 2.5 lei/leva. În stațiuni prețul levei poate ajunge și la 3.3 lei, ceea ce este o mare măgărie.

Ne pornim la drum spre Balcic și pătrundem într-o altă lume, nu numai într-o altă țară. Spații largi și pitorești, drum aproape liber, parcă am trecut din iad în rai. Cât vezi cu ochi doar culturi agricole împrejmuite de perdele forestiere și turbine eoliene.

Primul popas îl facem la Durankulak. Nu intrăm în camping ci ocolim și coborâm cu mașina chiar lângă plajă. În față avem un golf larg, cu o faleză de aprox 2 km, câțiva oameni la plajă și în apă și câteva corturi, inclusiv pe plajă. Plaja pare gratuită. Senzație tihnită, pacifică... parcă eram pe altă planetă, după nebunia din stațiunile din România. Am mâncat ceva rapid și am plecat la drum către Balcic.

Tot drumul ne-am minunat de frumusețea văilor și dealurilor pe unde treceam, însă norii și picăturile ne urmăreau și am decis că nu ne vom opri la Blacik ci vom merge către Varna, 25 km mai la sud de Balcic. Am mers pe drumul mai depărat de faleză și ne-am întors pe cel mai apropiat de faleză.

Am fost absolut fermecați de acele dealuri destul de înalte, care ajungeau poate și la 300 sau 400m înălțime, unde din loc în loc se vedeau așezări umane cu clădiri foarte frumoase care respectau se pare o anumită arhitectură, nefiind țipătoare și haotice, ci într-o armonie aproape organică cu frumusețea locurilor, amintindu-ne de arhitectura grecească.

Puteam vedea din distanță diversele stațiuni pe lângă care treceam, cum este Albena.

În curând am ajuns în Varna, însă fiind o călătorie spontană, habar nu aveam nimic de oraș, habar nu aveam unde să mergem sau să parcăm și aveam să explorăm orașul cu piciorul și gps-ul. Vremea era bună, norii foarte subțiri și un soare plăcut.

Am mers efectiv la inspirație și am parcat mașina printre blocuri undeva pe lângă stadionul Spartak. Prima impresie despre Varna a fost duală. Ne-au impresionat drumurile țiplă, curate și arhitectura deosebită, dar și perdelele de vegetație omniprezente, copacii înalți și bătrâni care ofereau protecția necesară într-un oraș. Am vrut să oprim în parcarea unui Lidl, dar era o barieră și neștiind dacă era contra cost sau nu, am ales să mergem undeva unde nu sunt bariere.

Am luat la pas și am mers pe jos ceva sperând să dăm peste un centru, căci scria în bulgărește ceva gen Barha Cehtr... am aflat că era de fapt nu știu ce centru pentru copii, lol, dar eram se pare, pe drumul cel bun.

Am colindat haotic pe străzi mergând în direcția în care credeam că e faleza și am ajuns la Catedrala Adormirea Maicii Domnului și am simțit că este cel puțin un centru. Apoi peste drum am văzut Turnul cu Ceas și faptul că de acolo începea o zonă împădurită ce părea un parc. Am mers, am făcut câteva poze și ne-am uitat pe o hartă a Varnei din stația de autobuz și am văzut că fix de unde eram noi începea o pietonală destul de lungă și ne-am imaginat că e ceva de promenadă.

Promenada este foarte frumoasă, amintindu-mi de centrul vechi din București sau Brașov, doar că mai spațioasă, mai plăcută și mult mult mai lungă. Apoi am realizat că aceste străduțe din acest centru vechi sunt legate de parcul de pe faleza Varnei,

Parcul de pe faleza Varnei sigur începe din zona portului, dar nu știu unde se termină deoarece nu i-am dat de cap, căci faleza Varnei are vreo 10 km și apoi se continuă cu Nisipurile de Aur. Însă cei 2-3 km pe care i-am parcurs pe această faleză, prin acest parc au fost complet, complet surprinzători.

Nu mi-am imaginat că un parc așa de imens, lat de vreo 300-500 m, de la faleză, pe nivele de înălțime poate fi aranjat și gestionat atât de minunat. Este poate cel mai mare și mai frumos parc pe care l-am văzut vreodată. Un fel de MEGA Cișmigiu la superlativ, cu un aer extrem de boem, romantic, cu copaci extrem de bătrâni, înalți, cu clădiri cu o arhitectură foarte plăcută (mai ales galeria de artă), foișoare, poduri, locuri de joacă și multe, foarte multe flori. Diversitatea copacilor, arbuștilor și florilor mă făcea să mă simt ca și cum mă plimbam printr-o grădină botanică.

M-aș întoarce în Varna chiar și numai să mă plimb prin tot parcul, cap coadă.

După vreo 3-4 ore de plimbări în care am fost mega încântați de ceea ce am găsit, am hotărât să ne mai întoarcem și a doua zi, deci ne-am hotărât să rămanem în Bulgaria cel puțin încă o zi, dar mai întâi trebuia să ne campăm și am ales campingul Laguna, aflat la vreo 15 km de Varna, imediat ce se termină Nisipurile de Aur, spre Albena. Nu știam ce vom găsi sau ce va fi, însă rapida trecere prin Nisipurile de Aur ne-a impresionat mult, deoarece vedeam lucruri pe care nu le-am văzut vreodată lângă mare. parcă ne plimbam prin Sinaia, prin pădure și vedeam ici colo câte un hotel sau o pensiune frumoasă, dar știam că suntem la mare. Era o senzație unică. Totul avea un aer pitoresc.

Despre campingul Laguna si cazarea in acest loc o sa scriu intr-un alt articol la categoria Cazare (asa cum ne-a recomandat site-ul).

După un prânz frugal, jumătate cu mâncare adusă de acasă, jumătate cu ce am găsit prin Bulgaria (prețurile lor asemănătoare cu ale noastre) am pornit-o spre Varna cu gândul de a termina ce am început, însă ne-am zis ca în drum spre Varna, să ne oprim din 5 în 5 km, să vizităm și plajele Nisipurilor de Aur.

Prima oprire am făcut-o undeva aproape de VIVA Club, nu departe de RIVIERA Hollyday bla bla...

Deoarece parcările erau cu barieră și destul de pline, iar noi nu aveam de gând să stăm decât cel mult jumătate de oră - o oră, am găsit un spațiu lângă drum, făcut special parcă pentru o mașină ca să parcheze acolo. Pe blog puteti să vedeți mașina albastră din poze, exact așa eram parcați și noi, într-o zonă unde nu văzusem niciun semn de interzis și oricum eram în afara drumului și nu deranjam pe nimeni. Știam că ne-ar fi costat parcarea chiar și 5 leva/oră în acea zonă (adică vreo 15 lei/oră) așa că ne-am zis că n-ar sens doar pentru jumătate de oră să plătim așa de mult. Ce a urmat, un pic mai încolo.

Așa că am pornit explorarea zonei și am ajuns până la urmă în zona Riviera. Traseul prin pădure, coborârea pe alei umbrite îmi dădea o senzație unică. Așa ceva nu vezi la Marea Neagră în țara noastră și nici prin Grecia nu prea cred, căci este o vegetație specifică zonei noastre, nu Greciei, adică mai bogată, mai verde, mai solidă, mai luxuriantă. Senzația era că sunt undeva la munte și totuși eram la mare.

Zona Riviera este cu adevărat spectaculoasă, minunată, plajele, zona falezei și zona hotelurilor este aranjată într-un mod mai mult decât spectaculos, plin de gust, chiar luxos. Totul mă entuziasma și mă încânta.

Pe blog puteți vedea poze și câteva filmări.

SECHESTRAREA MAȘINII ȘI AMENDA DE LA NISIPURILE DE AUR

Copleșiți și entuziasmați ne-am întors la mașină. Notasem și pe GPS locația mașinii să fim siguri că revenim exact în locul unde o lăsasem. Ajungem la locul unde parcasem mașina, ia mașina de unde nu-i. Perplecși ne ducem un pic mai sus, coborâm mai la vale, verificăm GPS-ul să vedem dacă mai e vre-un alt VIVA Club, dar nu, locul era ocupat de mașina pe care am pozat-o mai sus, iar mașina noastră nicăieri.

Valorile mai mari le avem la noi, dar aveam și în mașină lucruri valoroase. Am simțit că mi se taie picioarele. Am crezut sincer că ne-au furat mașina. Începeam să vedem scenarii, cu poliția, nebunii, ce ne facem cu corturile din Laguna, aveam și acolo valori... deci se întunecase cerul brusc peste noi.

Vedem un paznic de la parcarea de peste drum și întrebăm dacă nu au văzut ceva sau pe cineva plecând cu mașina noastră. Aparent mirat și gânditor, paznicul ne spune că el crede că e vorba de cei de la Riviera cu parcările, că ne-au luat ei mașina. Nu știam cine sunt tipii, credeam că e vorba de poliția locală sau ceva. Dar ne-am liniștit totuși, știind că vom recupera mașina cumva.

Am ajuns la zona unde se duc mașinile furate sau sechestrate, luate cu japca de pe unde li se pare lor că sunt parcate aiurea mașinile și am văzut că este necesar să plătim 70 de leva amenda și încă 2 leva pentru fiecare oră în care a stat mașina la ei în parcare.

Bineînțeles că le-am explicat că nu exista niciun semn de interzis, că mașina era în afara drumului, că nu deranja pe nimeni șamd... îi durea la bască pe ei. Făcând calculul cel de la ghișeu ne-a zis că avem de dat 73 de leva, iar echivalentul în lei era undeva pe la 3,3 lei/leva în loc de 2,5 lei/leva, cat era la vamă.

Ne-am enervat maxim cu ticăloșia și nesimțirea lor plus că doreau să ne pună 4 ore în loc de una cât stătuse mașina la ei și tot felul de mizerii. Am vrut să filmăm discuția cu ei și să mergem la poliție, dar ne-au interzis să filmăm.

Era pusă și o mașină acolo, aproape de ghișeu, pe care scria cu vopsea albă. scrisă cu mâna parcă, în sfidare și bătaie de joc, POLICE.

Nemulțumiți de cursul oferit la ghișeu, soția și prietenul I. au plecat în căutarea unui ATM în speranța că vor putea scoate leva la un curs mai uman, mai apropiat de cel de la vamă.

Cât timp au fost ei plecați după un ATM eu am putut să observ manevrele făcute de acești mafioți care fac afaceri murdare cu mașini sechestrate, aducând cam o mașină la 5 minute în parcarea lor privată, cu o utilitară specială care cară mașinile. Acea utilitară avea numărul CA 2020 BB și era condusă de doi gelați mușchiuloși și tatuați, fețe de pușcărie, iar ceilalți 4 golani care stăteau în parcare aveau la fel, fețe de pușcăriași sau de pușcăriabili. Deci au făcut într-o oră cel puțin 70leva x10 = 700 de leva (2300 lei, la cursul lor de 3,3 lei/leva)... Bun biznis aș spune. Mașina o descărcau în mai puțin de 1 minut aș zice.

Am vrut să-i filmez cu camera telefonului palmată, dar m-au surprins și a trebuit să închid, însă i-am filmat un pic, să vedeți cum arătau.

[...]

Am vorbit cu un polițist care-și făcea veacul prin apropiere, i-am explicat situația, iar el a zis că locul nu aparține de Poliție și dacă vrem să facem plângere mi-a dat indicații unde să mă duc. Dar se uita zâmbind la mine, știind probabil, care e treaba acolo. Mafioții ăștia lucrau probabil mână în mână cu poliția, hotelurile și parcangii din zonă, căci nu aveai unde să parchezi fără să plătești.

Amenda a venit cu chitanță și cu tot ce trebe, dând impresia că ei sunt în regulă cu practica asta.

În căutarea ATM-ului am mai pierdut o oră, așa că ne-au luat 74 de leva în loc de 72. Aveam impresia că toată tâlhăria e făcută mână în mână cu toți, o conspirație a jegoșeniei.

Aceasta a fost lovitura de trăsnet care ne-a echilibrat că eram prea entuziaști de tot ce găsisem în Bulgaria. Nu am vrut să ne stricăm concediul cu totul, așa că nu am mai mers la poliție, am plătit amenda și am văzut că nimeni în afară de noi, nu s-a certat cu ei, nimeni nu a protestat sau spus ceva, doar cu noi erau să sară și la bătaie. S-a lăsat cu înjurături, flegme în vânt și degete vânturate de o parte și de alta. La barieră erau să nu ne mai lase să ieșim, probabil să ne dea și vre-un picior în tabla mașinii, dar până la urmă am plecat.

Cu un gust foarte amar în gură, eram totuși deciși să nu lăsăm acest eveniment să ne strice complet entuziasmul și am mers direct la Varna. Doream să mai prindem câteva ore de plajă și ne-am gândit să mergem undeva unde să ne vadă și soarele care apunea, ceea ce pe faleza Varnei nu era posibil decât în zona Portului (dar asta am aflat prea târziu). Așa că am decis să traversăm podul Varnei, un pod lung lung și foarte înalt să ne ducem în golful Varnei spre Tihina, sperând să găsim vreo plăjuță acolo. Țeapă, am văzut greșit pe GPS. Dacă făceam zoom vedeam că nu e plajă, așa că ne-am întors repede către Varna, de data asta căutând înadins o parcare, ca nu cumva să mai pățim ce am pățit la Nisipuri.

Trecerea pe podul Cerno More e spectaculoasă, iar AICI, puteți vedea o filmare scurtă.

Parcarea din portul Varnei este mare, iar prețul/oră este 1 leva/oră, adică mai mult decât rezonabil peste tot pe unde mai umblasem.

Relaxați am pornit pe faleză să ne plimbăm și poate să găsim și un local unde să mâncăm vegan... lol... ce glumă bună. Aici a fost o altă parte neplăcută, deoarece nimeni nu prea înțelegea ce este acela meniu vegan, dar nici vegetarian. Toate mâncărurile conțineau carne, dar în special pește și scoici.

Ne-am plimbat până spre seară pe partea cea mai joasă a falezei și vreau să spun că nu sunt încântat de localurile de acolo, căci toate aveau spatele către faleză și deschiderea către mare, deși înspre mare nu era nimeni care să treacă seara și nici drumuri pavate sau ceva. Deci practic îți arătau curul, era destul de întunecată zona, nu foarte bine luminată și plină de mirosurile de la bucătăriile acelor localuri,

Nu am văzut un singur meniu la intrarea în vre-un restaurant, trebuia ca la toate să intrăm și să întrebăm de meniu vegetarian. Terasele erau pline ce e drept și am simțit un aer românesc în modul dezinteresat și miserupist cu care ni se adresau acei ospătari sau personal de la acele restaurante.

Chiar și în România, ca să nu mai vorbim de Grecia, am văzut oameni care stau afară să te îmbie, să-ți facă o ofertă, să te atragă către localul lor, aici era fix pe dos. Mai că doreau să-ți dea și un picior în fund... dezinteres total.

Ne-am plimbat și sus prin parc și pe promenadele pe care fusesem cu o zi înainte, în speranța găsirii unui local cu meniu vegetarian măcar. Am găsit un vânzător stradal de falafel, dar trebuia să stai în picioare să-l mănânci așa că am renunțat (și ne-a părut rău o oră mai târziu când încă nu găsisem nimic convenabil).

Așa că destul de înfometați, ne-am întors către mașină, sperând că poate la terasele din port vom găsi ceva, căci și acolo erau câteva drăguțe. Căutând pe GPS ceva poate cu specific arăbesc, căci ne rămăsese falafelul pe scăfârlie, am găsit restaurantul Mr. Baba, corabia pe lângă care trecusem pe faleza de lângă port. Localul părea prea select pentru buzunarele noastre, prea mișto să îndrăznim să sperăm să-i călcăm pragul. Dar făcându-ne curaj, împinși și de foame, am intrat și am întrebat de un meniu vegetarian și ni s-a spus că există opțiuni bune. Nu existau meniuri arăbești, dar ne-am zis că poate Universul ne-a trimis acolo... a fost o alegere inspirată.

Am găsit și loc la masă și un meniu generos. Am ales niște orez (risotto) cu ciuperci și parmezan, vinete umplute cu legume și mozarella și niște paste cu spanac și am impresia că tot parmezan sau ceva. Am comandat și 2 beri Stella la draft și una fără alcool pentru șofer și în total am plătit vreo 40 de leva, ceea ce mi s-a părut destul de rezonabil, mai ales că mâncarea a fost surprinzător de bună, chiar senzațional de bună și consistentă, porția destul de generoasă că m-am săturat până și eu.

Restaurantul era plin, dar jumătatea de sus unde ne-am așezat era în aer liber, dar eram protejați de vânt de niște geamuri care se ridicau până la nivelul capului.

Am făcut și niște poze până a venit masa și un film.

Seara ne-am întors în camping, iar somnul mi-a fost mai adânc decât cel din prima seară. Primele seri petrecute la cort, oriunde am fost, au fost mereu agitate. Este o neliniște a necunoscutului, o stare de tatonare cumva, a terenului, în care simt cumva să stau de veghe, însă de la a 2-a seara încolo, încep să mă relaxez.

Dimineață am mers la plaja nudiștilor de la Nirvana Beach, care este chiar lângă Laguna Beach, separate de zona nudiștilor și un mal de pământ ce aproape intră în mare, ca un pinten, Plaja avea atât o zonă de șezlonguri cât și o zonă liberă pentru nudiști. Plaja e mult mai nisipoasă la Nirvana, însă are și o parte cu pietre pe care o poți explora cu ochelarii de înot sau cu masca de snorkeling. Plaja e mai lată și mai populată, iar nivelul apei crește lent.

Ambele plaje au malul din spate înalt și presupun că după ora 17 nu prea mai ai soare. Posibil Nirvana Beach care este mai lată și un pic mai depărtată de dealul înalt din spate, să fie luminată mai mult. Nu am apucat să vedem totuși asta, dar am bănuit că așa este. Dealurile din zonă ajungând și la 200 - 300 m înălțime.

Imediat după plajă, pe la 11, am luat BRUNCHI-ul (adică un fel de mic dejun - masă de prânz) și am pornit-o spre Balcic dorind să facem o oprire în Albena mai întâi.

La intrarea în Albena cum vii dinspre Sud, este o parcare imensă și am mirosit că ceva pute în Danemarca de sunt așa de mult mașini parcate înainte de intrarea în Albena, deși drumul până în stațiune are poate vre-un km de la acea parcare.

Însă am preferat să intrăm în Albena pe drumul principal, însă la intrare este barieră și iei un bon. Ți se mai dă și un pliant care să te anunțe costurile și cum poți plăti, însă noi ne-am grăbit și nu l-am luat, însă am văzut așa „din goana calului”, că prima jumătate de oră e gratuită și apoi plătești cred că 10 sau 20 de leva pentru toată ziua.

Am ajuns în stațiune și era ful de mașini, ne-am sucit, ne-am învârtit vre-un sfert de oră până am găsit un loc. Mai rămăseseră 15 minute gratis, iar timpul asta l-am petrecut întrebând în stânga și-n dreapta cât costa de fapt dacă depășeam jumătatea de oră. Am întâlnit un român moldovean care era ferm convins că parcarea era gratuită toată ziua. Și cred că în situația lui sunt mulți, mai ales dacă nu știi engleză, căci instrucțiunile sunt doar în bulgară și engleză. Însă noi văzusem chestia aia cu jumătatea de oră și miroseam a țeapă bulgărească, specifică.

Mai aveam vreo 7 minute așa că ne-am decis să mergem 2-3 minute cu mașina prin stațiune și apoi să ne luăm tălpășița căci nu aveam de gând să mai dăm vreo 50-60 de lei pentru o oră, două de vizitare... Știu că și-n Mamaia a existat o taxa pentru nerezidenți pe vremea lui Mazăre, însă era mult mult mai accesibilă... Mi se pare sincer nesimțită taxarea asta, dar în ciuda acestui aspect era full de mașini.

Peste tot am văzut cred că mai multe mașini de România decât de Bulgaria sau alte țări. Mai puțin în Varna.

Am mers către Balcic iar intrarea de sus mi se pare de parcă aș trece printr-o zonă industrială sau ceva, o senzație de sărăcie, parcă eram undeva într-o comună din Bărăgan sau ceva, nimic nu lăsa să se vadă că suntem într-o zonă foarte cochetă de fapt. Singurul indiciu că suntem totuși, într-un oraș de fapt, a fost Lidl-ul de la intrarea în Balcic.

Am coborât din partea de sus a orașului în partea de jos pe niște străzi destul de înguste și am găsit loc de parcare undeva aproape de faleză și la umbră și gratis. După problema de la Nisipuri și cea de la Albena ni se părea incredibil că aici era gratis.

Ne-am plimbat pe faleză în drum spre zona unde se află vila, castelul, domeniul, proprietatea reginei Maria.

Din ce am văzut noi, există o singură plăjuță în Balcic pe care am pozat-o și filmat-o, cam de 20 - 30 m lungime și 20 lățime. Și culmea, nici aia nu era plină în plin sezon :)) Restul falezei fiind cu bolovani și diguri. Digurile au scări de intrare în apă, deci se mai poate face plajă și baie de pe diguri.

Clădirile de pe faleză sunt destul de cochete și cu bun gust, iar terasele deschise, primitoare. Comparativ cu cele din Varna aici erau lux.

Am ajuns la intrarea din partea de jos a complexului Reginei Maria.

Întrebăm la intrare cât costă, dar vedem că lângă ghereta principală mai erau încă o măsuță unde trebuia să plătești încă o intrare. Am citit instrucțiunile și în engleză și în română, dar tot nu înțelegeam de ce nu există un singur preț ci două prețuri separate, la două ghișee separate, dar pe care nu puteai să le iei separat. Adică un preț pentru clădiri și un preț pentru grădini. Eu am vrut de exemplu să văd doar grădinile, dar nu se putea, trebuia să plătesc și pentru clădiri. Prețul mi s-a părut destul de mare, ajungând undeva pe la 18 leva de persoană sau ceva de genul. Nu mai aveam decât vreo 20 de leva și sincer mi s-a scârbit de foamea de bani pe care o vedeam încă odată manifestată în spirit specific bulgăresc. Eram nehotărâți și nu știam exact ce să facem. I. văzuse deja complexul de vreo 2 ori, așa că se punea problema să intru doar eu și soția, dar nu aveam suficiente leva. Am fi avut poate pentru o intrare întreagă și o intrare la grădină, dacă se putea plăti separat. Dar deși se plătea separat, la două ghișee sperate, nu puteai plăti doar pentru o opțiune.

Văzându-ne complet nedumeriți, una din cele care luau bani de bilete ne-a luat deoparte și pe un ton scăzut ne-a explicat care e problema. Ne-a spus că și ea este foarte scârbită de situație și de situația prin care suntem nevoiți să trecem ca și turiști fiind tristă și dezamăgită de guvernul lor.

Domeniul (complexul) reginei Maria aparține se pare, de două ministere separate din Bulgaria. Unul se ocupă de clădiri, altul de grădini. Ministerele nu se înțeleg, fiind probabil din partide politice separate, așa că și noi ca și turiști trebuia să plătim biletul în două tranșe (una către un minister, alta către celălalt) și că acolo în partea de jos nu puteam să cumpărăm separat, dar că în partea de sus, la intrarea de sus, s-ar fi putut. Adică să pot intra doar dacă vreau să văd grădinile.

Am urcat undeva pe un drum desfundat, din lateralul proprietății, prost întreținut, niște scări care ar fi putut fi foarte pitorești, din piatră ce trecea printr-un desiș haotic și pe lângă clădiri în paragină.

Ajunși sus, trecând pe lângă o zonă de artizanat asemănătoare cu cea găsită la Bran, la intrare iarăși, două case de bilete, dar nu puteai ajunge la a 2-a dacă nu plăteai la prima. Vorbind cu portarul, paznicul, gardianul care verifica biletele, ni s-a spus că nu puteam să plătim separat pentru grădină sau pentru clădiri, ci trebuia la fel ca și jos, să cumpărăm și și. Văzând țigănia asta, sincer mi s-a luat. Am lăsat-o pe soție să intre la ambele și apoi soția m-a sunat să-mi zică că dacă aș fi plătit la prima casă, de a doua puteam să trec fără probleme, fără să mai plătesc, însă mi se luase tot cheful. Și am zis că dacă impresiile soției sunt bune, poate voi reveni și eu data viitoare când mai ajung prin zonă. Oricum vreau să mai revin în Varna cândva.

Soția a fost super impresionată și a pozat și filmat vreo 4 ore, în timpul ăsta noi plimbându-ne prin zonă, însetați căutând un loc de unde să luăm o bere și ceva sucuri, de la un magazin, nu terasă.

Am găsit 3 „super” (mini de fapt) marketuri unul lângă celălalt. Am mers în primul care avea prețuri bune și am găsit ce doream, însă nu se plătea cu cardul. Mergem la următorul. Se putea plăti cu cardul, oferta era bună, aveau ce doream, dar prețurile erau cu minim 20% mai mari, Am mers și la al treilea. Prețurile erau intermediare, dar oferta slabă și se putea plăti cu cardul. Nu am găsit ce ne doream. Obosiți deja am mers la un ATM să scoatem ceva leva să luăm ce ne doream din primul. Nu puteam să scoatem decât 20 de leva. Noi avem nevoie de maxim 10, restul levelor știam că nu le mai puteam folosi deoarece în seara aceea trebuia să fim înapoi, căci ne expira vigneta.

Am luat până la urmă niște bere fără alcool și sucuri... preturile cu preț de stațiune, cam cu 50% mai mari ca în „super” marketurile din România și ne-am întors pe scările dărăpănate care mergeau către faleză deoarece observasem niște locuri unde puteai sta la umbră pe niște bănci din piatră.

La o bifurcație am mers către un părculeț lăsat într-o relativă paragină, din fața unui hotel obosit ce părea părăsit. Nu era, căci am văzut la un moment dat o bătrânică ieșind la un balcon, punând ceva la uscat. Locul avea un potențial de înfrumusețare enorm, căci se vedea marea și era înconjurat de vegetație.

Din păcate se simțea aceiași delăsare și miserupism asemănător cu cel din România, același spirit și dezinteres cum era mai ales în anii 90 - 2000 pe a noi. Acum s-au mai mișcat lucrurile pe la noi. Nu foarte mult, dar parcă e un alt aer.

Seara am revenit în România, ne-am plimbat un pic pe falezele din Saturn și Venus, unde era mega agitație și plin de lume, strecurându-ne cu greu cu mașina, printre turiști și apoi am mers spre Olimp, să vedem dacă găsim vre-un loc de cort. Auzisem că stațiunea e semi-părăsită.

[...]

---

VIZUALIZĂRI: 1738 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI