Parcul Natural Văcărești - Delta dintre blocuri

TIPĂREȘTE

Ce credeți că am simțit, la patru zile după întoarcerea din delta adevărată - Delta Dunării - vizitând "Delta dintre blocuri", adică Parcul Natural Văcărești? N-aș vrea să vă spun. Poate că mă veți întreba de ce m-am dus acolo și mai ales de ce încerc să relatez despre această experiență. Ei, bine, asta am să vă spun.

Am locuit mulți ani - vreo 40 - în cartierul de blocuri de la Piața Sudului. Am fost martora tuturor schimbărilor care au intervenit în zonă în acea perioadă. Îmi amintesc și de Mănăstirea Văcărești aflată sus, în deal, dărâmată de comuniști. Pe locul ei a apărut un Mall, iar pe Aleea Castanilor un târg cu de toate.

Dincolo de blocuri, în "Groapa Văcărești", nu am fost. Abandonat, locul a devenit raiul țiganilor și al oamenilor fără adăpost, al câinilor vagabonzi și al tonelor de gunoaie de tot felul. O singură dată am fost la marginea ei, am privit în depărtare și mi-a fost de ajuns pentru multă vreme.

Când am aflat că în locul gropii de gunoi de la Văcărești a apărut un parc natural, că vegetația se dezvoltă acum sălbatic, dar curat, am dorit să ajung și eu acolo. Timpul și alte motive mi-au fost potrivnice până de curând când - alipindu-mă unui grup - am reușit să văd raiul verde de la Văcărești - Delta dintre blocuri. N-aș zice că este un loc cu adevărat turistic. Este mai curând un loc de ieșit în natură, pietonal sau cu bicicleta, un loc în care poți petrece câteva ceasuri făcând plajă, stând la umbră sau încercând să afli câte ceva despre flora și despre fauna zonei. Picnicuri cu grătare încinse nu se pot face. Este o rezervație naturală cu aceleași restricții ca și toate celelalte de acest gen, adică: nu abandonezi gunoaiele oriunde (sunt câteva coșuri mari, amplasate în punctele cheie), nu aprinzi foc nici măcar pentru o țigară (fumatul este interzis în rezervație), nu lași libere animalele de companie dacă vii acolo cu ele, nu rupi plantele, nu sperii păsările cu țipete sau cu muzică dată la maximum, nu pescuiești și nu te scalzi în apele lacului.

Cum a apărut Parcul Natural Văcărești

Lacul Văcărești este un lac antropic aflat într-o zonă întinsă, cuprinsă între Calea Văcărești, Șoseaua Olteniței, Șoseaua Vitan-Bârzești și Splaiul Dâmboviței, conceput pentru a face parte din sistemul hidrologic de apărare a capitalei împotriva inundațiilor. Lucrările în zona "Amenajare Lac Vacărești" au început în 1986, ocazie cu care mai multe case, dar și Mănăstirea Văcărești, au fost demolate. După 1989 lucrările au fost sistate, amenajarea Lacului Văcărești rămânând neterminată ca și alte megalomanice proiecte din perioada comunistă.

Prin amplasarea ei, prin întindere și prin posibilitățile pe care le oferea, zona a atras. Tony Mikhael - un cetățean australian de origine libaneză - a intenționat construirea unui complex de agrement cu hipodrom, teren de golf, centru de conferințe, centru expozițional, hotel, cazinouri și câte și ai câte, dar proiectul a murit în fașă. Procese cu foștii proprietari, revendicări, tergiversări și așa au trecut vreo 20 de ani, timp în care natura - impasibilă - și-a continuat mersul. A cucerit încetul cu încetul fiecare metru pătrat de teren abandonat, "Groapa Văcărești" alimentată de ape subterane devenind gazda unei vegetații dense și a unei faune diverse.

Prin Hotărârea de Guvern nr. 349/2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 371 din 13 mai 2016, zona naturală "Acumulare Văcărești" a fost declarată parc natural - "Parcul Natural Văcărești". S-a instituit regimul de arie naturală protejată pentru zona respectivă, Parcul Natural Văcărești devenind primul parc natural urban din România și prima arie naturală protejată din București.

Ce am văzut eu în Parcul Natural Văcărești

N-am să povestesc tot ceea ce am văzut în plimbarea mea prin capitală alături de grupul de care am amintit, ci mă voi referi strict la Parcul Natural Văcărești, subiectul articolului de față.

Am intrat în parc prin Calea Văcărești. În apropiere de Complexul rezidențial Asmita Gardens, după drumul prăfuit din șantierul unui bloc în construcție, urmează un urcuș pe o cărare șerpuită, năpădită de vegetație crescută haotic. Ajuns în vârful dealului, după o scurtă deplasare spre stânga, începe coborârea în groapă. Coborârea este amenajată cât de cât, este prevăzută cu un fel de balustradă instalată pe lângă o porțiune cu pardoseală specială, antialunecare. Ajuns în groapă, pe cărarea care continuă printre arbuștii și buruienile înalte, în zi de vară aerul este încins, uscat, dar pătruns de miros de flori de câmp și boabe de bozie în coacere.

"Poteca Biodiversității Urbane" ne-a întâmpinat cu urarea de bun venit înscrisă pe un panou care include și planul parcului, precum și activitățile permise și nepermise în zona rezervației. Este curios să te afli în mijlocul sălbăticiei, pierdut pe cărările năpădite de buruieni mai înalte decât omul și să vezi în depărtare cartiere de blocuri, un hotel, turnuri de centrală…

Pentru a facilita accesul în zonă, s-au montat câteva săgeți indicatoare care ajută la orientare. De asemenea din loc în loc sunt panouri care prezintă zona umedă a parcului și păsările care viețuiesc aici. Pentru observarea acestora, s-au construit puncte de observație. Foișorul mare a fost punctul de atracție principal pentru fiecare dintre membrii numerosului grup cu care am venit. S-a stat civilizat la coadă până când fiecare dintre noi a reușit să urce și să pozeze lacul, adevăratul Lac Văcărești, cu ape limpezi, înconjurat de desișuri de stuf. De acolo, de sus, se pot observa cel mai bine păsările, dar - fie că noi eram prea mulți și le-am speriat cu prezența noastră, fie că orele după-amiezei fierbinți a primei zile de septembrie le-a trimis în ascunzișuri umbroase - atunci când am fost eu acolo, am văzut doar o pasăre albă zburând agitat deasupra luciului de apă. Singura pasăre din Delta dintre blocuri! Acesta este motivul pentru care - personal - nu pot compara minunata Deltă a Dunării cu infima zonă deltaică din Parcul Natural Văcărești. Da, și aici sunt smârcuri, terenuri mâloase și bălți năpădite de stuf, populate de colonii de broaște, dar ele pot fi impresionante doar pentru cei care încă nu au văzut paradisul Deltei Dunării. Panourile instalate în parc informează că "Parcul Natural Văcărești este casa a peste 130 de specii de păsări" mai mult de jumătate dintre ele fiind protejate prin lege. Dacă ai norocul, acolo poți vedea - libere, în natură - rața roșie, stârcul, egreta, egreta de stuf, cormoranul, găinușa de baltă. Poate că și amfibieni și reptile sau mamifere ca vidra, vulpea, nevăstuica.

Dacă vă hotărâți să faceți o incursiune în Parcul Natural Văcărești, nu uitați că echipamentul este foarte important. Încălțămintea închisă, cu talpă plată, vă va fi de folos în zonele prăfuite, pe terenul denivelat sau năpădit de buruieni. Dacă vreți să vă abateți de la cărarea principală (cărarea prin stuf este demențială), pantalonii lungi vă vor proteja de spini, de urzici și de alte surprize neplăcute. În zilele cu soare, capul trebuie să fie în permanență acoperit. Nu prea sunt zone umbroase. Nici apa nu trebuie să vă lipsească! Nu uitați nici de protecția împotriva țânțarilor și de crema de protecție solară. Dacă obișnuiți să ronțăiți ceva în timpul unor astfel de deplasări, nu aruncați oriunde ambalajele și peturile golite!

Parcul Natural Văcărești este pe jumătate baltă, pe jumătate maidan, dar pentru curățarea terenului și pentru redarea sa naturii (a fost cândva groapă de gunoi și sălaș pentru oamenii fără adăpost), s-au depus eforturi considerabile.

---

VIZUALIZĂRI: 1508 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI