Urme ale creștinismului timpuriu la Niculițel – Ansamblul paleocreștin

TIPĂREȘTE

Meleagurile dobrogene sunt fascinante în fel și chip: Natura e aparte, istoria și religia se împletesc pe o perioadă milenară, oamenii de diverse etnii conviețuiesc în pace. Ne întorceam din fascinanta experiență avută în Delta Dunării (vezi impresii) și hotărâsem să nu ne despărțim așa brusc de apele fluviului, astfel că ne-am îndreptat spre trecerea cu bacul de la Smârdan-Brăila. Întrucât și drumul spre destinație trebuie pigmentat cu obiective interesante am ales să ne oprim la Mănăstirea Celic-Dere (vezi impresii) și în Niculițel. Deși soarele era arzător și aerul fierbinte nu am dorit să ocolesc obiectivul istorico-religios cel mai cunoscut al așezării, de la mănăstire până în Niculițel fiind doar 15 km distanță.

Niculițel. Am avut întotdeauna impresia că așezarea are rang de oraș, dar e vorba doar de o comună ceva mai mare. Localitatea cu cei aproximativ 2500 de locuitori este așezată la poalele Dealurilor Niculițelului, prelungiri ale Munților Măcini cu o altitudine de 300-400 m. Condițiile de relief și climă au facilitat cultivarea viței de vie, cunoscută fiind zona viticolă Sarica-Niculițel. Descoperirile arheologice demonstrează existența satului încă din epoca daco-romană, apoi medievală (fortificații și biserici).

Basilica paleocreștină de la Niculițel

Ne îndreptăm spre Niculițel pe DN 22 (E 87) și la primul indicator virăm stânga pe DJ 229C, podgoriile și dealurile înalte ocupându-ne raza vizuală. La nici 500 m de la intrarea în localitate zărim indicatoarele către monument; adresa oficială este: strada Muzeului nr. 1. În piațeta pietruită din fața ansamblului muzeal se pot parca mai multe autoturisme.

Tarifele sunt următoarele: 8 lei/adult și 4 lei/copii, studenți și pensionari. Programul de funcționare este de marți până duminică și diferă în funcție de anotimp: 10.00 – 18.00 (mai - septembrie) și 08.00 – 16.00 (octombrie - aprilie); luni muzeul e închis. Este afișată și o taxă fotografiere profesionistă de 100 lei, dar amatorii pot face câteva fotografii cu telefonul.

Despre ce este vorba, pe scurt. Ansamblul arheologic din Niculițel este format dintr-o bazilică paleocreștină și două morminte martirice, situate într-o arie de locuire mai veche (au fost identificate în zonă mai multe „conace de țară”/ferme romane, așa numitele „villae rusticae”). În 1971 șuvoaiele unor ploi deluviene scot la iveală, în mijlocul drumului, cupola criptei. Oamenii curioși vor sparge o gaură în mijlocul cupolei convinși că vor descoperi o comoară; la vederea scheletelor se vor speria și vor alerta autoritățile. Au urmat intense cercetări arheologice, prezervarea monumentului, identificarea întinderii bazilicii, construcția de protecție a monumentului – acțiuni desfășurate pe parcursul mai multor campanii arheologice, întinse în cadrul mai multor decenii (1971,1975,1983,1994). În 1983 se ridică un fel de hambar de protecție din lemn, cu ajutorul Mănăstirii Cocoș, după 1989 apare o clădire mai solidă, iar între 2013-2016 se modernizează construcția cu ajutorul fondurilor bănești europene.

Bazilica paleocreștină a fost construită în secolul al IV-lea d. Hr., apoi modificată și mărită în secolul al V-VI-lea d. Hr., atunci când i se adaugă pe lângă absida semicirculară și cele trei nave, nartexul (antreul) și un atrium (o curte interioară).

Lăcașul de cult de factură romană creștină a înglobat cripta martirilor, o construcție etajată, de dimensiuni considerabile, total îngropată sub altar. Primul etaj conținea un sicriu comun cu patru martiri, ale căror nume au fost scrijelite în tencuiala peretelui: Zotikos, Attalos, Kamasi (o) s și Philippos. Cei patru au fost martirizați la Noviodunum (Isaccea de azi) la 4 iunie și sunt atestați documentar în „Actele martirice” (culegeri de procese verbale existente în mai multe variante/limbi: greacă, latină, armeană). Al doilea nivel conținea rămășițele altor doi martiri, al cărui loc de veci a fost mutat cu ocazia construirii criptei speciale, locul inițial rămânând marcat prin pardoseala de cărămidă (în fața absidei semicirculare). Numele celor din urmă nu a putut fi identificat, piatra care închidea accesul în zona inferioară a criptei purtând următoarea inscripție: „Aici și dincolo (se află) sângele martirilor”.

Istoricul și arheologul Victor Baumann (obiectivtulcea.ro/arheolo ... teza-sufletului) este cel care a condus multe din șantierele arheologice de la Niculițel și a scos la lumină aceast monument creștin. Cripta martirică îngropată în prestol-ul basilicii de la Niculițel este un monument unic în Europa, atât prin concepția sa arhitectonică, care realizează prima transpunere în arhitectura creștină a monumentelor greco-romane, cât și prin numărul mare de martiri aflați în interiorul său, avea să scrie Baumann în lucrarea specială din 2004 dedicată ansamblului paleocreștin.

Vizita în muzeu. Am pătruns în interiorul construcției care protejează vestigiile arheologice, clădire cu frumoase forme exterioare. Doamna prezentă la deskul de întâmpinare ne-a înmânat biletele și apoi ne-a condus către zona expozițională unde în fața unor panouri informative ne-a expus pe scurt istoria monumentului. La plecare am achiziționat o broșură cu informații și informații bazice despre obiectiv.

Clădirea muzeului adăpostește două zone: ruinele bazilicii și cripta martirică ocupă 75% din spațiul interior, restul fiind ocupat de o mică expoziție de obiecte descoperite pe șantierele arheologice din zonă. Aspectul interior este modern un culoar circular cu balustradă de inox și geamuri îți permite să ocolești bazilica și să observi toate detaliile, iar o pasarelă din sticlă te apropie destul de mult de cripta martirilor. Până nu demult se putea coborî pe o serie de trepte chiar la nivelul pavimentului și până în fața criptei, dar nevoia de conservare și prezervare a condus la apariția pasarelei și interzicerea coborârii la nivelul solului. Cubul din piatră cu a sa cupolă sferică îți atrage privirile, lespezi mari de piatră formează portalul intrării; un nivel mai sus putem vedea pardoseala originală din cărămidă sub care s-au aflat osemintele primilor martiri, cei necunoscuți.

În vitrinele expoziției vedem diferite vase din lut, numeroase opaițe romane, amfore, figurine din lut, fragmente ceramice cu însemne creștine, piese din bronz. Mai multe panouri de mari dimensiuni ne aduc informații prin text și imagini despre descoperirea monumentului, descrierea sa generală și alte descoperiri în acest areal geografic.

Concluzii. Vă recomand ca atunci când mergeți spre Tulcea să treceți și pe la Ansamblul paleocreștin de la Niculițel, veți descoperi un monument unicat cu valoare istorico-religioasă mare. Am apreciat construcția modernă și modul interior de amenajare: galerie perimetrală, pasarela de sticlă, mica expoziție arheologică. Timp de 30 de minute m-am simțit într-o amenajare muzeistică de pe alte meleaguri; ar trebui ca din ce în ce mai multe muzee, de orice fel, să treacă la un mod modern de expunere a patrimoniului.

Alegeri inspirate!

---

VIZUALIZĂRI: 2380 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI